Uzucapiune. Decizia nr. 1030/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1030/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 1030/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1030/R/2012
Ședința publică de la 26 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant M. N., domiciliat în mun. Iași, ., ., at.14, ., în contradictoriu cu intimații – pârâți M. V. V., domiciliat în Iași, .. 97, jud. Iași, I. P., domiciliat în București, Calea Rahovei, nr. 327, ., I. N., domiciliat în Sibiu, .. 6, ., jud. Sibiu, C. M. D., domiciliată în C., ., .. C, ., I. G., domiciliat în M., ., nr. 17, ., ., jud. C., M. C., M. M. D.,, ambii domiciliați în C., .. 22, ., U. A. T. A M.. H. și M. M. N., domiciliat Huși, .. 33, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 381/04.04.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura est legal îndeplinită. Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 19 septembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 septembrie 2012, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 381/04.04.2012 Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. N., împotriva pârâților M. V. V., I. P., I. N., C. M.-D., I. G., M. C. și M. M. DANIELMORARU M. N., U. A. Teritorială a Municipiului Huși, reprezentată prin primar, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul M. N. împreună cu pârâții sunt moștenitorii legali (conform certificatelor de moștenitor nr.715 din 29.11.1980, respectiv nr.228 din 03.08.2002) în calitate de descendenți ai autorilor M. P.V. și C. în prezent decedați.
Acesta a solicitat să se constate că autorii lor M. V. și M. C. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului situat în Huși, ..9, jud. V., compus din casă de locuit, anexă gospodărească și teren de 579 mp. învecinat cu următoarele proprietății: la N- . V și S- propr. P. D. și la E- .>
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că prin actul de partaj voluntar nr.436 din 26.03.1940 transcris la grefa Tribunalului Fălciu, M. P.V.(autorul părților) și sora sa-A. P. au pus capăt stării de indiviziune rezultate de pe urma părinților lor-M. și P. M..
Lui M. P.V. i-a revenit și imobilul situat în Huși, ..9, compus din casă și teren aferent în suprafață de aproximativ trei prăjini. Acest act și-a produs efectele, imobilul respectiv intrând în circuitul civil. Ulterior acesta a constituit obiectul transmisiunii pe cale succesorală de la M. P. V. și C. la copii lor în calitate de moștenitori, așa cum rezulta din certificatele de moștenitor depuse la dosar.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, este o sancțiune civilă aplicată adevăratului proprietar al unui imobil, care dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat bunul său în posesia unei terțe persoane care face acte de posesiune sub nume de proprietar, într-un termen defipt de lege.
Potrivit art.1890 cod civil de la 1864 prevede că: „Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.”
Din probele administrate de reclamanți rezulta că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorul părților M. P.V. prin moștenire legală de la părinții săi, pe baza actului de partaj voluntar. Din interpretarea textului de lege și a definiției uzucapiunii, instanța a constatat că nu erau îndeplinite condițiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Așadar, reclamantul nu putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deoarece regimul juridic al succesiunii este diferit de cel al uzucapiunii.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a constatat că nu erau întrunite condițiile impuse de textele de lege menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul M. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se constate că autorii părților, M. P V., decedat la data de 13.06.1980 și M. C., decedată la data de 13.11.1996 sunt proprietarii imobilului situat în Huși ..9 jud.V., prin prescripția achizitivă de 30 de ani.
.-a făcut în anul 1940 ca urmare a unui partaj voluntar intervenit între autorul părților, M. V. și sora acestuia, P. A..
De la momentul intrării în posesie, 26.03.1940, până la data decesului, autorii s-au comportat ca adevărați proprietari fiindu-le recunoscută această calitate atât de vecini cât și de concetățeni.
Din întreg materialul probator administrat în cauză rezulta că autorii au exercitat o posesie utilă asupra imobilului mai mult de 30 de ani și pe cale de consecință acțiunea trebuia să fie admisă .
Prin sentința civilă nr.382 din 4 aprilie 2012 instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că autorul a dobândit imobilul prin moștenire legală și că nu se poate invoca, în aceste condiții, dobândirea proprietății prin uzucapiune, regimul juridic al succesiunii fiind diferit de regimul juridic al uzucapiunii .
Consideră greșită această abordare a primei instanțe .
Prin moștenire se transmite patrimoniul unei persoane decedate către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. Certificatul de moștenitor atestă doar calitatea de moștenitor a persoanei (-lor) chemate la moștenire și care o acceptă, cota și masa succesorală. Certificatul de moștenitor, dec, nu conferă prin el însuși dreptul de proprietate asupra bunurilor transmise prin moștenire, nu reprezintă un act de proprietate .
Actul de partaj voluntar depus la dosarul cauzei nu poate fi considerat un act de proprietate ci are menirea de a arăta momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție .
Apreciază că atunci când posesia unui imobil se prelungește pe o anumită durată de timp - în anumite condiții impuse de lege - acest fapt nu poate să rămână fară consecințe juridice, cea mai importantă fiind aceea că la epuizarea termenului această stare de fapt are conotații juridice în sensul că duce la nașterea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul persoanei care a avut posesia utilă a acestuia .
Prin uzucapiune se clarifică situația juridică a imobilului în sensul că aparența de drept a posesorului se transformă într-un raport juridic de proprietate.
Prin respingerea acțiunii se lasă în continuare o stare de incertitudine asupra imobilului privită din perspectiva dreptului de proprietate.
Dacă instanța de fond a respins acțiunea considerând că U. administrativ teritorială Huși nu are calitate procesuală pasivă atunci când apreciază că „ Uzucapiunea (...) este o sancțiune civilă aplicată adevăratului proprietar.", rezulta că acțiunea a fost respinsă sub acest motiv cu valoare de excepție. In această situați, instanța avea obligația de a pune în discuția părților lipsa calității procesuale pasive, ceea ce nu a făcut. In acest mod s-a încălcat dreptul la apărare consfințit de Constituția României (art.24), de codul de procedură civilă și de art.6 din CEDO .
Sub acest motiv se impune desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru intervenirea uzucapiunii. După cum a reținut și instanța de fond, uzucapiunea este sancțiunea care se aplică proprietarului pentru lipsa de diligență în ceea ce privește posesia unui bun imobil.
În cauză, autorul recurentului M. P. V. a intrat în proprietatea imobilului prin actul de partaj voluntar nr. 436/26.03.1940, transcris la grefa Tribunalului Fălciu. Potrivit acestui act, autorul va stăpâni în deplină proprietate o casă cu două odăi și cu locul ei din îngrăditură de aproximativ trei prăjini.
Și împărțelii convenționale i se recunoaște ca efect principal, efectul declarativ. Acest lucru înseamnă că succesorul dobândește în proprietate bunurile rămase de la autor încă din ziua deschiderii succesiunii. Actul de partaj nu este un act translativ de proprietate, este însă un act declarativ.
Efectul declarativ al partajului este caracterizat prin următoarele aspecte: dreptul asupra cotei părți din masa bunurilor indivize devine un drept exclusiv, fiecare coindivizar devine proprietarul exclusiv al bunului ce i-a fost atribuit.
Prin urmare, autorul recurentului își justifică calitatea de proprietar prin actul de partaj voluntar iar în cauză nu se poate reține dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în persoana posesorul fiind și proprietarul bunului.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că cererea recurentului a fost soluționată în temeiul vreunei excepții procesuale, instanța de fond respingând acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Prin urmare, nu exista obligativitatea punerii în discuție a presupusei excepții la care face referire recurentul.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul M. N. împotriva sentinței civile nr. 381/4 aprilie 2012 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Septembrie 2012.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
Tehnored. C.A,./E.G.
2 ex./12.10.2012
Judecător fond: A. I. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1025/2012. Tribunalul VASLUI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1441/2012.... → |
|---|
