Fond funciar. Decizia nr. 1170/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1170/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 1170/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1170/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
……
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții – reclamanți C. D., domiciliată în ., jud. V., F. D., domiciliată în ., jud. V., și M. D., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR VOINEȘTI și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR V., împotriva sentinței civile nr. 1650/16.07.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; recursul este declarat și motivat în termen legal; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului după care, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 242 al.2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare. Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod procedură civilă, a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1650/16.07.2013 Judecătoria Bârlad a respins acțiunea pentru obligarea pârâtelor să comunice răspunsul la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 1831 din data de 25.03._ formulată de M. Ș. (Fani), acțiune formulată de reclamanta M. M. prin moștenitori C. D., F. D., M. D., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Voinești și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V., ca neîntemeiată.
A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta M. M. este soția lui M. Ș., conform certificatului de căsătorie . nr._.
Potrivit copiei de pe testamentul din 12 iulie 1940 din dosarul nr. 44/1940 al Judecătoriei Rurale Puiești nr._ din 29.06.1991, M. I. V. H. a instituit ca legatar universal pe soțul său I. V. H. cu privire la nuda proprietatea asupra imobilelor situate în ., menționate în testament, iar ca legatar cu titlu particular și uzufructuar pe Ș. Ș. M., cu privire la imobilele terenuri menționate.
Potrivit copiei de pe testamentul din 12 iulie 1940 din dosarul nr. 44/1940 al Judecătoriei Rurale Puiești nr. 100.117 din 27.08.1991, I. I. H. a instituit ca legatar universal pe soția sa M. I. V. H. cu privire la imobilele situate în ., menționate în testament, iar ca legatar cu titlu particular pe Ș. M., căruia defunctul a înțeles să-i lase cu titlu de uzufruct după moartea soției sale suprafețele de terenuri menționate.
Potrivit adresei nr. 2597 din 30.05.2013 emisă de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Voinești, din verificările efectuate pentru autorii H. I. și H. M., nu s-au găsit nici o poziție în registrul agricol. La pagina 25 al registrului agricol, figurează soții R. C. și R. M., fosta H.. Nici unul din autori nu au titlu de proprietate întocmit.
Din fila din registrul agricol depus la dosar de reclamantă –fila 45, rezultă că H. I., decedat în anul 1952, H. M., născută în anul 1903 figurează în anul 1951 ca având în posesie o suprafață totală de teren de 9 ha 40 ari, în anul 1952 cu o suprafață de 13 ha 80 ari, în anul 1953 cu o suprafață de 12 ha 48 ari, în anul 1954 cu o suprafață de 12 ha, 31 ari, iar în anul 1955, cu o suprafață de 1ha 18 ari.
La rubrica membrii gospodăriei, a fost menționat și H. Ș., care a fost trecut la foaia nr. 53 vol. II, potrivit mențiunii din registrul agricol efectuată în dreptul acestuia.
Potrivit Registrului agricol, M. Ș. Fani, în calitate de capul gospodăriei a figurat ca având în posesie, în anul 1959 suprafața totală de teren de 3 ha 74 ari, din care a intrat în tovărășie cu suprafața de 3 ha 24 ari.
Pe de altă parte, Răgaz C. împreună cu Răgaz M., născută în anul 1903, figurează în registrul agricol al anilor 1959-1960 cu suprafața de teren totală de 2 ha 93 ari.
Potrivit relațiilor înaintate de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Voinești și extrasului din registrul de înregistrare a cererilor, conform Legii 18/1991, M. F., soțul reclamantei a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 1831 pentru suprafața de 10,00 ha teren agricol. C. locală a înaintat propunerea de validare a cererii nr. 1831 din 25.03.1991 a lui M. Fani, în baza evidențelor din registrul agricol din anii 1956-1963 unde figura cu suprafața totală de 3,74 ha la care s-a aplicat o reducere de 10%, conform prevederilor Legii fonfului funciar 18/1991, în baza acestora fiind validat cu suprafața de 3,32 ha.
Astfel, M. Fani a fost înscris în anexa la poziția 12 pentru suprafața de 3,32 ha.
Potrivit Hotărârii nr. 119 pentru validarea propunerilor Comisiei locale Voinești privind modul de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din data de 04.09.1991, C. Județeană V., a validat propunerile Comisiei locale a Comunei Voinești, conform anexelor care fac parte din hotărâre.
Prin adresa, nedată, depusă la dosar, reclamanta M. M. a solicitat Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Voinești să-i fie comunicat răspunsul la cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10 ha formulată de către soțul său M. Ș. (Fani). Reclamanta a depus la dosar factura nr. DIV00018226 din data de 24.10.2012 potrivit căreia, susține că, a transmis Comisiei solicitarea de a i se comunica răspunsul la cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin adresa nr. 29 din data de 06.12.2012, reclamanta M. M., prin avocat, a solicitat Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Voinești să-i fie comunicat răspunsul la cererea formulată de către soțul său, M. Ș. (Fani) pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10 ha.
Din adresa nr. 1714 din 09.04.2013 emisă de C. L. Voinești, rezultă că pe numele M. Fani nu a fost emis nici un titlu de proprietate, conform legilor fondului funciar.
Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune, întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991 a fondului funciar, prin care solicită obligarea Comisiilor de fond funciar să îi comunice răspunsul la cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulată de soțul său M. Ș. (Fani).
Analizând dispozițiile articolului 28 din H.G. nr. 131/1991 (în vigoare la data când M. Ș. (Fani) a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu nr.1831 din 25.03.1991), rezulta că nu era prevăzută obligația comisiilor locale de fond funciar de a comunica personal, solicitanților, răspunsul la cererile pe care ei le formulaseră în temeiul Legii nr. 18/1991, ci comisiile locale aveau doar obligația de a afișa anexele prevăzute de lege, completate conform celor hotărâte de comisii. Împotriva celor consemnate în anexe, persoanele interesate puteau face contestație la comisiile locale de fond funciar, contestații care apoi erau înaintate și soluționate de către comisiile județene de fond funciar. Modul de soluționare a contestațiilor era comunicat de comisiile județene, comisiilor locale și, la rândul lor, comisiile locale comunicau persoanelor interesate hotărârile comisiei județene.
Soluția legislativă a fost preluată și îmbunătățită prin H.G. 890/2005 –art. 27, prevăzându-se în mod expres că ,,după definitivarea tabelelor prevăzute în anexele 2-20 și aprobarea lor prin proces verbal de către comisiile comunale, acestea vor fi afișate în loc vizibil la sediul Consiliului local pentru luarea la cunoștință", iar ,,persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă vor fi înștiințate de către C. locală prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire"-alin.2.
Or, reclamanta M. M., respectiv titularul cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate M. Ș. (Fani) au avut domiciliul în ., a reținut instanța, aveau obligația să ia la cunoștință de răspunsul la cererea formulată la sediul Primăriei Voinești.
Pe de altă parte, din lecturarea textelor legale invocate la secțiunea în drept a prezentei hotărâri, rezulta că pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor nu are atribuții privind comunicarea răspunsurilor la cererile formulate de cetățeni la C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus invocate, instanța a apreciat că era neîntemeiată cererea prin care reclamanta a solicitat să fie obligate pârâtele să comunice modul în care a fost soluționată cererea nr. 1831 din 25.03.1991 prin care, soțul său, M. Ș. (Fani) a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 10 ha.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs M. D., C. D. si F. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In mod greșit, instanța de fond a respins cererea promovata de către mama noastră, M. M., si preluata de către moștenitori după decesul acesteia.
Prin cererea formulata a solicitat obligarea celor doua parate sa comunice modul de soluționare a cerererii de reconstituire formulata de către M. Ș. cu privire suprafața de 10 ha teren.
Asa cum rezulta din actele dosarului, M. Ș. (Fani) a formulat cerere la data de 25.03.1991 la comisa locala, cerere ce a fost înregistrata sub nr. 1831.
La aceasta cerere, tatăl recurenților nu a primit niciun răspuns. Mai mult decât atât, defuncta a efectuat mai multe demersuri pentru a afla daca cererea formulată a fost soluționata, iar daca a fost soluționata sa i se comunice modul de soluționare, insa toate demersurile ei au rămas fără efect, comisia locala necomunicând nici un răspuns.
Parata comisia locala a depus la dosarul cauzei, după ce instanța a emis mai multe adrese, faptul ca tatăl nostru a fost validat pentru suprafața de 3,24 ha, insa acest mod de soluționare a cererii nu a fost comunicat si părinților noștri pentru a putea formula plângere împotriva acestuia, având in vedere ca prin cerere au fost solicitate 10 ha.
Soluția instanței de fond este netemeinica si in contradicție cu dispozițiile Legii 18/1991 lege in baza căreia a fost depusa cererea.
Astfel, potrivit art. 51 din legea 18/1991 „C. județeană este competenta sa soluționeze contestațiile si sa valideze ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile locale". Mai mult decât atât, art. 53 din aceeași lege prevede ca:" Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesați prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria in a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare".
Părinții lor au fost in imposibilitate de a urma aceste cai legale, din moment ce nu le-a fost comunicat modul de soluționare a cererii formulate in anul 1991.
Probe: acte.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta M. M. și continuată de moștenitorii acesteia având în vedere că cele două comisii pentru aplicarea legii fondului funciar și-au îndeplinit obligațiile legale cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 10 ha formulată în anul 1991 de M. Ș..
Într-adevăr, M. Ș. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren teren în anul 1991. Această cerere a fost soluționată de C. locală Voinești în sensul că s-a propus Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor reconstituirea dreptului de proprietate pentru defunctul M. Ș. pentru suprafața de 3,31 ha având în vedere terenul cu care acesta figura în registrul agricol din 1959-1963 de 3,64 ha din care s-a făcut aplicarea procentului de reducere de 10%.
Propunerea comisiei locale se afișează la sediul primăriei conform normelor procedurale de la momentul ulterior apariției legii nr. 18/1191, respectiv HG nr. 131/1991. Cei interesați iau la cunoștință de ceea ce a dispus comisia locală de la avizierul primăriei, având posibilitatea de a formula contestație împotriva propunerii comisiei locale la C. județeană V.. Hotărârea comisiei județene în soluționarea contestației se comunică persoanelor interesate conform dispozițiilor art. 53 al. 1 din legea nr. 18/1991.
Nici în prezent, HG nr. 890/2005 nu prevede obligativitatea comunicării de către comisiile locale a hotărârilor acestora, decât persoanelor care nu locuiesc pe raza comunei respective, ceea ce nu este cazul în situația reclamantei.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt motive de ordine publică care să impună analizarea acestora din oficiu, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M. D., C. D. și F. D. împotriva sentinței civile nr. 1650/16.07.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 octombrie 2013.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M./11.10.2013
Tehnored. D.M.M./E.G.
2 ex./15.10.2013
Judec.fond – B. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 285/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 88/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
