Pretenţii. Decizia nr. 1036/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1036/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 1036/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1036/A
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanții pârâți C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA și C.N.A.D.N.R. SA prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. IAȘI în contradictoriu cu intimații U. ASIGURĂRI SA și D. DE D. IVĂNEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 509 pronunțată la data de 24.02.2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă pentru apelanta pârâtă C.N.A.D.N.R. SA – Direcția R. de D. și P. Iași, consilier juridic S. A., cu delegație la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza s-a amânat la solicitarea apelantei pârâte, se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Reprezentantul apelantei pârâte C.N.A.D.N.R. SA – Direcția R. de D. și P. Iași depune la dosarul cauzei precizări cu privire la excepția tardivității cererii de apel.
Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării cererii de apel, precum și pe fondul cauzei, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Reprezentantul apelantei pârâte C.N.A.D.N.R. SA – Direcția R. de D. și P. Iași, având cuvântul, solicită respingerea excepției invocate întrucât comunicarea s-a făcut prin serviciul registratură al apelantei la data de 11.03.2014.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat, respectiv să se respingă acțiunea formulată de .>
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva Sentinței civile nr.509/24.12.2014 a Judecătoriei V., constată următoarele;
P. sentința civilă nr. 509 din 24.12.2014 Judecătoria V. a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. U. ASIGURĂRI S.A., în contradictoriu cu pârâții C. Națională de A. și D. Naționale din România, Direcția R. de D. și P. Iași și D. de D. Ivănești.
A obligat pârâții în solidar la plata sumei de 8569,96 lei, precum și a dobânzii legale aferente sumei calculate de la 2.11.2010 și până la achitarea debitului.
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 619 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Conform procesului-verbal . nr._, încheiat la 27.09.2010 în loc. Poienești, jud. V. de către I.P.J. V. la data de 26.09.2010 pe DN 2F, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ s-a răsturnat pe partea stângă după ce a intrat cu roțile în mai multe denivelări din carosabil nesemnalizate (pag. 8 dosar). Procesul-verbal depus la pagina 8 dosar este semnat de agentul constatator și de către conducătorul autoturismului avariat, numitul R. V..
Autoturismul avariat era asigurat facultativ de avarii și furt la reclamantă conform poliței CASCO ., nr._. Reclamanta a deschis dosarul de daună_ iar în urma reparațiilor efectuate a acordat despăgubiri în sumă de 8569,96 lei, conform extrasului de cont depus la pag. 20 dosar. Extrasul de cont relevă faptul că prin O.P._ din 2.11.2010 reclamanta a achitat factura_ în sumă de 8569,96 lei emisă de S.C. MOTOR G. S.R.L. (pag. 13-15 dosar).
În drept, conform prevederilor art. 22 din Legea 136/1995 „în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau al beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Conform prevederilor art. 5, alin. 3 din O.U.G. 195/2002 „în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravențional, civil sau penal, după caz”.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare „Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin C. Națională de A. și D. Naționale din România - S.A. C. Națională de A. și D. Naționale din România - S.A.” iar potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 „Administratorul drumului public trebuie să ia măsuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configurației, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia”.
Potrivit art. 998 Vechiul cod civil (raportat datei producerii incidentului) cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat să-l repare.
Instanța a constatat îndeplinirea în cauză a tuturor cel 4 condiții cumulative pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților care nu și-au îndeplinit obligațiile legale în sensul luării măsurilor de înlăturare a cauzelor ce puteau conduce la evenimente rutiere. A rezultat din analiza procesului-verbal de contravenție întocmit de către I.P.J. V., cât și din analiza planșelor foto depuse de reclamantă împrejurarea că pe drumul DN 2 F, km 66+800 existau gropi în asfalt nesemnalizate. Procesul-verbal menționează expres acest aspect. Înscrisul depus de pârâți la pag. 117 dosar și anume procesul-verbal nr. 3 din 16.02.2011 nu prezintă relevanță în cauză.
Fapta descrisă în procesul-verbal întocmit de I.P.J. V. a fost constatată la data de 26.09.2010 în timp ce procesul-verbal depus de pârâți este întocmit cu mult după incidentul produs, la aproximativ 5 luni diferență. Împrejurarea că în luna februarie 2011 drumul avea indicatoare de denivelări nu conduce la concluzia certă că aceste indicatoare existau și în luna septembrie 2010.
Există fapta ilicită în ceea ce privește pârâții constând în omisiunea de a lua măsurile de semnalizări și întreținere a drumului public într-o stare tehnică corespunzătoare. Prejudiciul cauzat a fost dovedit prin facturile fiscale emise și extrasul de cont de unde rezultă achitarea sumei de 8569,96 lei.
De asemenea, există legătură de cauzalitate între inacțiunea pârâților și prejudiciul produs.
Instanța a reținut că nu există prevedere legală care să instituie obligativitatea prezenței pârâților la întocmirea procesului-verbal de constatare a avariilor de către agenții I.P.J. și inspectorii de asigurări.
Având în vedere considerentele expuse instanța a admis acțiunea reclamantei considerând-o întemeiată.
Instanța i-a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 8569,96 lei.
În temeiul prevederilor O.G. 9/2001 și O.U.G. 13/2011 pârâții datorează reclamantei și dobânda legală calculată de la 2.11.2010 (data plății) și până la plata efectivă a debitului.
Potrivit prevederilor art. 453 Cod procedură civilă instanța i-a obligat pe pârâți și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. IAȘI, apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
În fapt, prin sentința pronunțata Judecătoria V. a admis acțiunea promovată de S.C. UNIQUA Asigurări SA prin care s-a solicitat obligarea la plata sumei de 8569,96 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea daunelor pentru avariile cauzate vehiculului cu nr. de înmatriculare_ în urma unui eveniment rutier care ar fi avut loc pe DN 2F în data de 26.09.2010, la borna kilometrica 66+800, direcția de deplasare Bacău - V..
Instanța de fond a constatat în mod greșit îndeplinirea în cauză a condițiilor specifice antrenării răspunderii civile delictuale, dispunând obligarea la plata sumei solicitate de reclamantă si a dobânzii legale aferente de la data de 01.11.2010 si pana la plata efectiva a debitului precum și a cheltuielilor de judecată.
In mod eronat instanța a reținut că existența faptei ilicite ar fi fost probată, aceasta constând într-o inacțiune, respectiv neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de OUG 195/2002 de a semnaliza drumurile si de a le menține in stare tehnica corespunzătoare desfășurării traficului in condiții de siguranța. Conform art.5 alin.2 al OUG195/2002, "Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de înlăturare a acestuia." Totodată, în art.5 alin.6 al OUG 195/2002, se prevede că "în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, in condițiile legii."
Mai mult decât atât, asfaltarea unei gropi nu poate fi realizată instantaneu, se impune semnalizarea corespunzătoare până la efectuarea lucrărilor de reparație, obligație îndeplinită în speță, astfel incat instanța de fond în mod eronat a reținut ca pârâta nu a acționat in vederea reparării șoselei. Astfel pârâta si-a îndeplinit obligația de semnalizare a drumului public, prin montarea de indicatoare rutiere - drum cu denivelări.
Vinovăția aparține în întregime conducătorului vehiculului care nu a respectat semnificația indicatoarelor rutiere și nu a adaptat viteza la condițiile de drum.
În conformitate cu art.123 lit.f a Regulamentului de aplicare a OUG195/2002, pe drumurile cu denivelări, semnalizate ca atare, conducătorul vehiculului este obligat sa circule cu o viteză care să nu depășească 30km/h în localități.
Toate înscrisurile propuse în dovedirea acestor elemente sunt emise fie de societatea de asigurări, persoană direct implicată în cauză și care are interesul de a-și recupera indemnizația plătită, fie reprezintă declarații ale conducătorului vehiculului, persoană interesată să minimalizeze sau să excludă reținerea în sarcina sa a vreunei culpe în producerea avariilor respective.
Practic, declarațiile asiguratului care era și conducătorul vehiculul la acel moment, constituie singura probă prin care reclamanta și-a propus să dovedească fapta ilicită și raportul de cauzalitate.
Elemente precum data, locul și modul producerii incidentului rutier reies doar din declarațiile conducătorului vehiculului pe baza cărora societatea de asigurări a încheiat toate documentele de la dosarul de daună. Înscrisurile care provin fie de la reclamantă, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului nu pot face dovada credibilă a veridicității celor susținute.
Reclamanta era aceea care trebuia să dovedească dincolo de orice dubiu îndeplinirea condițiilor răspunderi civile delictuale și nu contrariul celor susținute de aceasta.
Având in vedere ca pârâta și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau in calitate de administrator al sectorului de drum, precum si faptul ca pretențiile reclamantei nu sunt dovedite si au un caracter incert, solicita in temeiul art. 466 Cod procedura civila admiterea apelului, constatarea netemeiniciei și nelegalității hotărârii instanței de fond cu consecința respingerii acțiunii formulate de ..
Intimata U. Asigurări S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat de C. Naționala de A. si D. Naționale din România.
A invocat intimata excepția netimbrarii cererii de apel.
In baza dispozițiilor art. 2 alin.1 coroborat cu art. 20 alin.(1) si (3) din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare precum si ale art. 3 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar reclamanții au obligația sa achite taxa judiciara de timbru calculata conform prevederilor legale, la valoarea pretențiilor solicitate, precum si a timbrului judiciar (anticipat).
P. in prezent apelanta C. nu a făcut dovada complinirii timbrajului si a timbrului judiciar aferent.
In consecința a solicitat admiterea excepției netimbrarii si respingerea apelului promovat de C. ca fiind nul.
Conform procesului verbal . nr._ încheiat la 27.09.2010 in localitatea Poienesti județul V. de către IPJ V., la 26.09.2010 pe DN 2F autoturismul cu numărul de înmatriculare_ s-a răsturnat pe partea stânga după ce a intrat cu rotile in mai multe denivelări din carosabil nesemnalizate. Autoturismul avariat era asigurat facultativ împotriva avariilor si a furtului la U. Asigurări cu polița CASCO . nr._. Reclamanta U. Asigurări S.A. a deschis dosarul de dauna_ iar in urma reparațiilor efectuate a acordat despăgubiri in suma de 8.569,96 lei conform extrasului de cont - atașat la dosarul instanței.( pag. 20). Acest document arata faptul ca prin Ordinul de Plata numărul_ din 02.11.2010 U. Asigurări a achitat factura_ in suma de 8.569,96 lei emisa de S.C. MOTOR G. SRL (pag 13-15 dosar). In drept, conform prevederilor art. 22 din Legea 136/1995 ,,in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau al beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei,,.
Conform prevederilor art. 5 alin 3 din O.U.G 195/2002 ,, in caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acestea, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravențional, civil sau penal după caz.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 43 privind regimul drumurilor cu modificările ulterioare ,,ministerul Transporturilor si Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin C. Naționala de A. si D. Naționale din România - S.A, iar potrivit dispozițiilor art. 4 aliniatul 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 ,,Administratorul drumului public trebuie sa ia masuri de înlăturare imediata a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configurației, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare acestuia,,. Potrivit art. 998 Vechiul cod civil (raportat datei producerii incidentului) cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat sa-l repare.
Instanța de fond Judecătoria V. a constatat in mod corect îndeplinirea in prezenta speța a tuturor celor 4 condiții cumulative pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a paraților care nu si-au îndeplinit obligațiile legale in sensul luării masurilor de înlăturare a cauzelor ce puteau conduce la evenimente rutiere. A rezultat din analiza procesului verbal de contravenție întocmit de către IPJ V., cat si din analiza planșelor foto depuse de U. Asigurări, împrejurarea ca pe drumul DN 2F, km 66+800 existau gropi in asfalt nesemnalizate Procesul verbal menționează expres acest aspect.
Fapta descrisa in procesul verbal întocmit de IPJ V. a fost constatat la data de 26.09.2010 in timp ce procesul verbal depus de parați este întocmit mult după incidentul produs, adică la aproximativ 5 luni distanta in timp. Indicarea faptului ca in luna februarie 2011 drumul avea indicatoare de denivelări nu conduce la concluzia certa ca aceste indicatoare existau si in septembrie 2010 deci cu 5 luni înainte.
Exista fapta ilicite in ceea ce privește parata constând in omisiunea de a lua masurile de semnalizare si întreținere a drumului public . corespunzătoare. Prejudiciul cauzat a fost dovedit prin facturile fiscale emise si extrasul de cont de unde rezulta achitarea sumei de 8.569,96 lei. Totodată motivarea instanței de judecata arata legătura de cauzalitate intre inacțiunea paraților si prejudiciul produs.
Judecătoria V. a reținut in mod just in cauza reținuta spre judecare ca nu exista prevedere legala care sa instituie obligativitatea prezentei paraților la întocmirea procesului verbal de constatare a avarilor de către agenții IPJ si inspectorii de asigurări.
Având in vedere art. 480 Cod procedura civila, a solicitat intimata păstrarea dispozițiilor sentinței civile numărul 509/24.02.2014 prin respingerea prezentului apel.
La termenul din 15.10.2014 instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării cererii de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, a excepției invocată în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar a constatat că excepția tardivității formulării apelului este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 468 Cod procedură civilă termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantei C. Naționala de A. si D. Naționale din România - S.A la data de 10.03.2014, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 219 din dosarul de fond). Chiar dacă există o modificare materială a datei din 14.03.2014 în 10.03.2014, se remarcă că, în condițiile în care dovada de comunicare a fost restituită la oficiul poștal aferent din București la data de 11.03.2014 iar la cel din V. la data de 12.03.2014, era imposibilă efectuarea comunicării la o dată subsecventă, cum este data de 14.03.2014.
Pe de altă parte, împrejurarea că apelanta C. SA a comunicat a doua zi, la 12.03.2014, prin circuitul său intern, către DRDP Iași sentința atacată, nu atrage reținerea unei alte date de comunicare, neexistând temei legal pentru a se considera astfel.
Rezultă așadar că data comunicării la care trebuie raportat calculul termenului de apel este data la care hotărârea a fost comunicată apelantei C. SA, respectiv, 10.03.2014.
Având în vedere că apelul a fost înregistrat la Judecătoria V. la 11.04.2014, fiind trimis prin fax, termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale anterior invocate, care s-a împlinit la data de 10 aprilie 2014, a fost depășit cu o zi.
Față de cele arătate, instanța va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și va respinge ca tardiv apelul formulat de C.N.A.D.N.R. SA prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. IAȘI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv apelul formulat de C.N.A.D.N.R. S.A. – DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI împotriva Sentinței civile nr.509/24.12.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. A.I.Z.
Tehnored. A.I.Z./A.V.
2 ex./20.11.2014
Comunicat 4 ex./20.11.2014
Judecătoria V. – Judecător C. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1082/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1086/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
