Pretenţii. Decizia nr. 1086/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1086/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 1086/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1086/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător I. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta –reclamantă CN CF C. SA București– S. C. CF Iași, cu sediul în Iași, .. 1,în contradictoriu cu intimatul B. F. V., cu domiciliul în Bîrlad, ., județul V. împotriva sentinței civile nr. 1059 pronunțată la data de 23.04.2014 de Judecătoria Bârlad în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 04 noiembrie 2014, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 noiembrie 2014, când s-a dat preyenta hotarare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1059 din 23.04.2014, Judecătoria Bârlad a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta CN „C.” SA BUCUREȘTI – S. C. CF Iași, cu sediul în Iași, .. 1, în contradictoriu cu pârâtul B. F. V., cu domiciliul în Bîrlad, ., județul V..
A obligat pârâtului B. F. V. la plata sumei de 538,85 lei reprezentând contravaloare chirie datorată și neachitată și penalități de întârziere calculate de la data de 01.07.2012 până la data achitării efective.
A respins capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 194,11 lei reprezentând penalități.
A constată rezilierea contractului de închiriere nr.226/24.04.2012 având ca obiect terenul (curte și /sau grădină) de lângă locuința situată în stația CF M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.06.2007 a fost încheiat între CN „C.” SA BUCUREȘTI – S. C. CF Iași, și B. F. V. contractul de contractul de închiriere nr._/12.06.2007 având ca obiect terenul situat în stația CF M..
La data de 24.04.2012 a fost încheiat între CN „C.” SA BUCUREȘTI – S. C. CF Iași, și B. F. V. contractul de contractul de închiriere nr.226/24.04.2012 având ca obiect terenul (curte și /sau grădină) de lângă locuința situată în stația CF M..
Deoarece pârâtul nu a achitat chiria în termenul prevăzut și convenit de părți, reclamanta s-a adresat instanței de judecată.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că data încheierii contractului de închiriere nr.226/24.04.2012 a cărui reziliere se solicită este 2012, ulterioară datei de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului civil, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor. Ca atare, contractul fiind încheiat sub imperiul Noulul Cod Civil, acesta este aplicabil în raport de contractul menționat.
În ceea ce privește contractul de închiriere nr._/12.06.2007, acesta este încheiat sub imperiul vechiului cod civil, fiind guvernat de dispozițiile acestuia.
Astfel, în cauză sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Conform art. 969 din Codul civil 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 970 din același act normativ convențiile trebuie executate cu bună-credință. Art. 1073 din Codul civil 1864 prevede că creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare
Conform art. 1270 din Noul Cod Civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 1170 din același act normativ „părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație”. Art. 1516, alin.1 și 2, pct.3, din Codul civil prevede că „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”, iar „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă în parte pentru următoarele considerente:
Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.
Obligația principală a locatorului este să predea locatarului bunul dat în locațiune, iar cea a locatarului să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilite prin contract.
Contractul încheiat între reclamantă și pârât este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de predare a bunurilor ce fac obiectul contractelor de închiriere iar pârâtul, printre altele, de plată a chiriei în termenele prevăzute în contract.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti chiria în perioada septembrie 01.01._13,ceea ce a condus la acumularea un debit în cuantum de 538,85 lei, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar.
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1548 din Codul civil 1864, debitorul este prezumat a fi în culpă, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, fiind în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârâți a obligației asumate prin contract, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 538,85 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea chiriei conform contractelor încheiate.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art.4.2 din contract de închiriere nr.226/24.04.2012, părțile au convenit ca în caz de neplată a facturilor în termen să se perceapă penalități de întârziere de 0,05% pe zi de întârziere.
Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere. Întrucât calculul făcut de reclamantă nu respecta dispozițiile legale în vigoare, însă este prevăzută această sancțiune prin contract, va fi obligat pârâtul la penalități însă nivelul penalităților datorate de pârât va fi redus la acest procent urmând a fi calculat până la momentul plății efective a debitului principal.
Cu privire la solicitarea privind rezilierea contractului de închiriere nr.226/24.04.2012, instanța reține că pârâtul, în calitate de chiriaș avea obligația să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilite prin contract . Potrivit art. 1817, Noul Cod Civil, „atunci când, fără justificare, una dintre părțile contractului de locațiune nu își execută obligațiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul de a rezilia locațiunea”. Rezilierea se dispune de instanță dar poate opera și de drept dacă părțile au stipulat un pact comisoriu. Potrivit clauzei incluse în contractul de închiriere, neexecutarea la termen a unei obligații considerate esențiale, este sancționată cu rezilierea de plin drept a contractului.
Sub acest aspect, se reține că pârâtul nu și-a executat obligația de plată a chiriei, astfel că solicitarea de constatare reziliere a contractului este întemeiată și urmează să fie admisă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată față de soluția pronunțată în cauză, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata sumei de 144,05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantumul solicitat de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel CN C. SA prin S. Regională de Căi Ferate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 194,11 lei reprezentând penalități.Art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 Cod de proc. Fiscală invocat de instanță în motivarea respingerii capătului de cerere, se referă la dobânzi aferente creanțelor fiscale și nu la penalități aferente relațiilor comerciale dintre parteneri.Astfel, prin art. 4.1 din contractul nr. 226/24.04.2012, insușit prin semnătură de pârâtul B. F. V., penalitățile sunt în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere.
Mai invedereaza apelanta că penalitățile au fost recunoscute și achitate de către debitor cu chitanța nr._/06.03.2014 în valoare de 732,29 lei, iar cu chitanța nr._/14.04.2014 în valoare de 388,96 lei au fost achitate penalitățile calculate până la 06.03.2014, data achitării efective a debitului.
Sustine apelanta ca prin cererea de chemare în judecată a solicitat și obligarea la plata de daune interese,iar judecatoria nu s-a asupra acestora.Daunele interese cerute începând cu luna noiembrie 2013, sunt în cuantum de o chirie, respectiv 11,62 lei pe lună, conform art. 5.2.12 din contractul nr. 226/24.04.2012, iar pentru perioada 01.10._14 daunele interese datorate sunt în valoare de 92,95 lei, acestea fiind calculate în continuare până la eliberarea terenului.
In drept, invocat art.466 și următoarele C.proc.civ.
Apelanta si-a modificat apelul pentru termenul din 7.10.2014 in sensul ca,urmare a achitarii de catre intimat a debitului principal si a penalitatilor, si-a restrans criticile la omisiunea instantei de fond de a se pronunta pe eliberarea terenului si acordarea daunelor interese pana la eliberarea efectiva a acestuia(92,95 lei pentru perioada 01.10._14 si in continuare pana la eliberarea efectiva) si acordarea cheltuielilor de judecata,solicitand modificarea in parte a sentintei apelate, in sensul aratat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Apelul,asa cum a fost modificat, este inadmisibil.
Raportand criticile cererii de apel modificate la capetele cererii de chemare in judecata si la solutia instantei de fond Tribunalul constata ca . a omis sa se pronunte pe 2 petite- eliberarea terenului obiect al contractului nr.226/2012 si obligarea paratului-intimat B. F.-V. la cheltuieli de judecata.
Totusi,această omisiune a judecatorului fondului nu poate fi criticata pe cale apelului,ci numai printr-o cerere de completare hotarare astfel cum imperativ dispune art.445 C.proc.,conform caruia(…) completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.(…) 444,al carui prim alineat dispune:Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Nepierzînd procesul intimatul nu exista temei pentru obligarea acestuia la cheltuieli de judecata fata de apelanta(art.453 alin.1 C.proc.civ.-per a contrario).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de apelanta CN „C.” SA BUCUREȘTI – S. Regională de Căi Ferate Iași, cu sediul în Iași, .. 1, în contradictoriu cu intimatul B. F. V., cu domiciliul în Bîrlad, ., județul V.,impotriva sentintei civile nr.1059/2014, pronuntata de Judecatoria Bîrlad,pe care o mentine.
Respinge ca neintemeiat accesoriul apelantei privind cheltuielile de judecata in apel.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica,astăzi,19.11.2014.
Președinte, C. M. | Judecător, I. P. | |
Grefier, C. A. |
Red. P.I../
Tehnored.C.A.
4 ex./ 27.02.2015
Judecător fond:C. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1036/2014. Tribunalul VASLUI | Uzucapiune. Decizia nr. 428/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
