Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 88/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 88/A/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererilor de apel declarate de apelanta – reclamantă N. S. L., cu dom. procesual ales la C.. I. O. din V., .. 86, ., jud. V. și respectiv apelantul – pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI I. - J. R. prin INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN V., cu sediul în V., ., jud. V., în contradictoriu cu intimata – reclamantă ASOCIAȚIA "R. F. EI", cu dom. procesual ales la C.. I. O. din V., .. 86, ., jud. V., intimatul – intervenient M. A. I. prin reprezentant legal DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, cu sediul în sector 1, București, .. 1A și intimatul – pârât S. R. prin M. Finanțelor P. reprez. prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR P., cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 3953 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta – reclamantă N. S. L. personal și asistată de av. I. O., iar pentru apelantul – pârât M.A.I. – Inspect. de Jandarmi Județean V. și pentru intimatul – intervenient M.A.I. prin reprezentant legal Direcția Generală Juridică a răspuns cons. jur. B. C. – M., ce depune la dosar delegații de reprezentare din partea ambelor părți, lipsă fiind celelalte părți în cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile, lipsa de procedură cu intimatul – intervenient, pentru care nu s-a restituit dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen acoperindu-se prin prezența reprezentantului convențional, în temeiul disp. 229 alin. 1 din noul cod de proc.civ.; apelurile au fost declarate și motivate în termen; cererea de apel formulată de reclamantă a fost legal timbrată; cererea de apel formulată de pârâtul I.J.J. V. este scutită de la plata timbrajului; a fost atașat dosarul nr._ ; prin registratura instanței, la data de 04.02.2014, s-a depus la dosar o cerere prin care se solicită filmarea și fotografierea pe durata procesului; se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Cu privire la cererea privind filmarea și fotografierea pe durata procesului, tribunalul deliberând o respinge și pune în vedere solicitantului că poate asista la judecarea procesului.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile din prezenta cauză, lipsa de procedură cu intimatul – intervenient, pentru care nu s-a restituit la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen acoperindu-se prin prezența reprezentantului convențional cons. jur. B. C. – M., în temeiul disp. 229 alin. 1 din noul cod de proc.civ.
La interpelarea instanței, apelanta N. S. L. precizează că a formulat prezenta cerere de apel în nume propriu.
Apelanta reclamantă prin apărător ales depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv un număr de zece rapoarte. Un exemplar de pe aceste înscrisuri este comunicat părții adverse prin cons. jur. B. C. – M..
Instanța detașează de pe coperta dosarului duplicatul răspunsului la întâmpinare formulat de N. S. L. și îl comunică cons. jur. B. C. – M. pentru intimatul – pârât și intimatul – intervenient.
La interpelarea instanței, atât apelanta prin apărător ales cât și intimatul – pârât I.J.J. V. și intimatul – intervenient prin cons. jur. B. C. – M., arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat în cauză.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel invocate cât și în apărare.
Având cuvântul, apelanta N. S. L. prin apărător ales, învederează că a formulat apel împotriva sentinței civile nr.3953 din 12.12.2013 a Judecătoriei V., apreciind că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reclamantei privind emiterea unei ordonanțe președințiale ca fiind nefondată.
Solicită ca reconsiderând probatoriul administrat la fond cât și față de probatoriul cu înscrisuri administrat în apel, să se constate că apelul de față este întemeiat, să modificați sentința de fond și pe cale de consecință să admiteți acțiunea reclamantei.
Învederează că prin acțiunea de față a solicitat să se constate obstrucționarea și încălcarea dreptului la liberă circulație, a dreptului fundamental de mișcare a individului, așa cum este garantat atât în legislația internă cât și în legislația C.E.D.O.
Arată că dovada temeinică a acestei ordonanțe președințială rezultă dintr-o constatare a executorului judecătoresc, cu privire la care în mod eronat instanța de fond reține în motivarea sentinței că nu ar fi fost vorba despre o aparență a dreptului pretins încălcat.
Consideră că din lecturarea actelor întocmite de executorul judecătoresc și din vizionarea C.D. –ului, care au stat la baza constatărilor executorului judecătoresc, rezultă că restricționarea dreptului la liberă circulația a locuitorilor din . în mod abuziv, atât sub forma impunerii unor condiții cât și sub forma condiționării și limitării în timp a accesului și libertății de mișcare.
Arată că susținerile pârâtului I.J.J. V. în sensul că în baza unui ordin s-a creat o zonă specială și că acest lucru ar impune măsuri suplimentare de siguranță publică națională, nu pot înlătura faptul că se produce o încălcare evidentă a dreptului la liberă circulație a cetățenilor. Tocmai acest drept fundamental al locuitorilor din Pungești, apelanta din prezenta cauză, în calitate de simplu cetățean a înțeles să îl apere pe calea acțiunii în instanță.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, iar pe fond să fie admisă acțiunea privind emiterea unei ordonanțe președințiale.
Cu privire la apelul incident formulat de pârâtul I.J.J. V., solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat pentru motivele formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Având cuvântul în susținerea motivelor de apel invocate, cons. jur. B. C. – M. pentru apelantul I.J.J. V., apreciază ca fiind netemeinică în parte sentința instanței de fond.
Învederează că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind admisibilă cererea reclamantei în condițiile în care nu există un dosar civil înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești al cărui obiect să vizeze fondul cauzei deduse judecății, astfel cum prevede art. 997 cod proc.civ.
Solicită a se observa că reclamanta a indicat în acest sens dosarul nr._, însă acest dosar are ca obiect pretenții și nu fondul dreptului a cărui suspendare a executării o solicită pe calea ordonanței președințiale în cauza de față.
Mai mult, apelanta – reclamanta încearcă să lipsească de efecte juridice un act administrativ individual, respectiv dispoziția prin care a fost constituită zona specială de siguranță publică, or acest aspect nu poate face obiectul unei ordonanțe președințiale.
În ceea ce privește apelul formulat de reclamanta N. S. L., solicită respingerea acestuia pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care, potrivit disp. art. 395 alin. 1 din N.C.P.C. a trecut la deliberare, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3953 din 12.12.2013 a Judecătoriei V., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de M. A. I., prin reprezentant legal – Direcția Generală Juridică.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta N. S. L., în nume propriu și în calitate de reprezentant al Asociației, „R. fără ei”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul din data de 11.12.2013, M. A. I. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Inspectoratul Județean de Jandarmi V., cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de considerentul că lărgirea cadrului procesual cât privește părțile în procesul civil contravine scopului prezentei proceduri, respectiv necesitatea pronunțării instanței doar asupra cererii de stabilire a aparenței de drept în favoarea reclamanților.
Cu privire la cererea cu care a fost investită, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta N. S. L., în nume propriu dar și în calitate de reprezentant al Asociației ,, R. fără ei,, conform împuternicirii aflată la fila 14 din dosarul cauzei, a pretins prin cererea introductivă că i-a fost încălcat dreptul la liberă circulație pe teritoriul comunei Pungești, jud. V., prin acțiunile abuzive exercitate de către prepuși din cadrul Inspectoratului Județean al Jandarmeriei Române.
Pentru acest considerent reclamanta în dublă calitate, de reprezentant al Asociațieie ,, R. fără ei,, a solicitat pe calea ordonanței președințiale, să se dispună de urgență, fără citarea părților, ca măsură provizorie încetarea deîndată a comportamentului ce încalcă drepturile fundamentale ale omului, în sensul de a nu restricționa dreptul la liberă circulație pe teritoriul comunei Pungești, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.
Pe rolul Judecătoriei V. se află înregistrat Dosarul nr._ având ca obiect ,,pretenții - daune morale" privind pe reclamanta N. S. L., în nume personal și în calitate de reprezentant convențional al Asociației ,, R. fără ei,, și pârâții M. Administrației și I. – J. R. prin Inspectoratul de Jandarmi Județean V. și Staul R. prin M. Finanțelor P., Direcția Generală Regională Finanțelor P..
În drept, potrivit art.996 alin.1 Cod procedură civilă, „instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul executării”.
Din aceste dispoziții legale rezulta faptul că admisibilitatea ordonanței președințiale presupunea îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter provizoriu, neprejudecarea fondului prin stabilirea aparenței dreptului. Îndeplinirea unei singure cerințe impuse de lege nu era suficientă pentru a deduce existența ori pentru a complini absența celorlalte condiții.
Art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Condițiile ordonanței președințiale se analizează în raport de circumstanțele obiective ale speței.
Raportând situația de fapt la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condițiilor mai sus menționate instanța a apreciat neîntemeiată cererea pentru următoarele considerente:
A reținut instanța cu prioritate, în privința aprecierii asupra aparenței dreptului pretins de reclamanți, este faptul că această aparență în drept trebuia susținută probatoriu, neputând fi dedusă a priori din simpla invocare a existenței dreptului fundamental de liberă circulație.
A apreciat că Directiva nr.33/CE/29.04.2004 nu era aplicabilă în cauză, obiectul acesteia fiind în sensul de asigurare a libertății de circulație a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, pe teritoriul acestora, (respectiv dreptul de intrare și ieșire din/în aceste state) și nu a libertății de circulație pe teritoriul statului european ce a permis deja resortisantului .> Din motivarea în fapt a raportului juridic conflictual dedus judecății, a rezultat că cererea reclamantei tindea la încetarea unor acte abuzive săvârșite de prepușii pârâtei Inspectoratul de Jandarmi Județean V., măsura ce se urmărea a fi luată de instanță implicând stabilirea în baza probelor administrate a caracterului aparent abuziv al actelor și faptelor întreprinse de prepușii pârâtei.
Astfel, reclamanții au invocat împrejurări ce priveau în esență îngrădirea dreptului la liberă circulație, prevăzut și garantat de dispozițiile art. 25 din Constituția României precum și dreptul de proprietate care este inviolabil, garantat de același act normativ.
S-a reținut faptul că într-adevăr prin Constituția României se recunoaștea dreptul la liberă circulație a cetățenilor pe teritoriul României, însă acest drept nu era unul absolut, ci relativ, fiind susceptibil de a fi restrâns în condițiile expres prevăzute de art.53, în conținutul căruia se specifică și necesitatea asigurării ordinii și siguranței publice.
Situația de fapt pe care se întemeia reclamanta în demersul său juridic, rezulta din mijlocul de probă administrat în condițiile art.364 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, respectiv procesul verbal de constatare la fața locului a unei stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, în tabăra instalată pe teritoriul numitului E. I., în cortul aparținând Asociației Române fără ei, întocmit la data de 08.12.2013, ora 15.00 de către Biroul de executor judecătoresc Silistra A. (f.15 -19).
Analizând conținutul procesului verbal, prin prisma faptelor pretinse ca abuzive, proces verbal depus de reclamantă în dovedirea situației de fapt, instanța a reținut că se imputa organelor de ordine publică acțiunile de legitimare a persoanelor, de pretindere a justificării unui interes de circulație în zonă și de permitere a accesului în grupuri restrânse, în anumite condiții.
A reținut astfel instanța că în zonă a fost permis accesul executorului judecătoresc, al reclamantei și reprezentantei sale convenționale, precum și a reprezentantului cotidianului local „Vremea Nouă”.
Așadar, din conținutul procesului verbal a rezultat faptul că în data de 08.12.2013, ora 15:00, reclamanta însoțită de executorul judecătoresc și reprezentantul convențional al reclamantei, av. I. O., s-au deplasat în localitatea ., jud. V., „unde au fost găsite cadre ale Poliției și Jandarmeriei, care i-au solicitat executorului judecătoresc Silistra A. să precizeze scopul venirii în zonă, fiind totodată legitimat. S-a atestat în cuprinsul procesului verbal menționat faptul că accesul în tabăra instalată pe terenul proprietatea numitului I. E., s-a realizat numai după legitimarea persoanelor nominalizate mai sus, fără a fi întrebate care era scopul prezenței acestora în tabără”.
În aceste circumstanțe de fapt ,,au fost efectuate planșe foto și filmări de către reprezentantul cotidianului local ,,Vremea Nouă,, în persoana numitului L. T.”. Totodată s-a consemnat în cuprinsul mijlocului de probă prezența numitei M. M., care a declarat faptul că „este urmărită de către reprezentanți ai organelor de ordine, ce au exercitat acte de presiune fizică și psihică asupra acesteia”. Susnumita a declarat faptul că „i-a fost frică să se deplaseze în localitatea Pungești, întrucât deținea informații că este urmărită de organele jandarmeriei în scopul de a fi interogată cu privire la protestele la care luase parte în serile precedente”.
Un alt aspect consemnat în cuprinsul procesului verbal se referea la momentul în care reclamanta însoțită de reprezentantul convențional și de localnici, a solicitat reprezentanților jandarmeriei să permită accesul în tabăra improvizată pe terenul numitului I. E., teren situat în dreptul terenului concesionat de Chevron, împrejurare în care reprezentanții Jandarmeriei :,, după fixarea, de-a latul drumului în cauză, a gardurilor de protecție și după constituirea unui cordon uman în dreptul acestuia, au comunicat reclamantei că accesul în tabără nu poate fi permis decât în prezența proprietarului terenului pe care este amplasată tabăra și doar în grupuri de câte 3-4 persoane doar pentru ca cei care au luat, anterior parte la protestele împotriva Chevron, să-și poată recupera bunurile personale, aflate în tabăra evacuată în seara anterioară încheierii procesului verbal. Reprezentanții Jandarmeriei au declarat faptul că nu puteau permite accesul în tabără decât în grupuri mici de maxim 4-5 persoane, însoțite de jandarmi, accesul fiecărui grup astfel constituit urmând a fi permis, după ce grupul anterior intrat, va fi ieșit din perimetrul de siguranță. În legătură cu misiunea lor în cauză, membrii din cadrul Jandarmeriei au declarat că misiunea lor era aceea de a asigura ordinea și securitatea zonei, în condițiile în care au avut loc proteste care au degenerat în încălcări ale ordinii și liniștii publice”.
Aspectele de fapt relevate în susținerea solicitării adresate de reclamantă, astfel cum a rezultat din mijlocul de probă administrat în cauză, expus pe larg în aliniatele anterioare, nu erau de natură să creeze aparența încălcării dreptului de liberă circulație prin exercitarea unor abuzuri din partea Jandarmeriei Române.
Susținerile numitei M. M. erau vagi, prin neindicarea în concret a actelor și faptelor materiale săvârșite de către organele de ordine publică de natură să nască în persoana acesteia o stare de presiune fizică și psihică, nefiind susceptibile să conducă la stabilirea în mod obiectiv a situației de fapt.
S-a mai invocat caracterul notoriu al abuzurilor exercitate de organele de ordine publică asupra protestatarilor, însă trebuia precizat cu privire la acest aspect că acest caracter notoriu se întemeia pe aprecierea reprezentanților mass-media, articolele de presă sau reportajele audio-video neconstituind mijloace legale de probă, susceptibile de a fundamenta soluția unei instanțe în condițiile în care era necesară respectarea principiului nemijlocirii administrării probelor, ca și garanție a imparțialității instanței. În caz contrar, simplele articole de presă ca atare ar substitui, într-un mod contrar statului de drept, în care justiția se realizează exclusiv prin instanțele judecătorești, necesitatea oricărei judecăți.
Pe de altă parte, o analiză detaliată a raporturilor juridice dintre părți era incompatibilă cu specificul procedurii. Stabilirea încălcării dreptului la liberă circulație prin acte abuzive din partea autorităților care acționează în baza unor decizii administrative, reprezenta o chestiune de fond care urma să fie analizată în cadrul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoria V..
În acest sens, măsura care se solicita a fi luată pe calea ordonanței președințiale trebuia să aibă un caracter provizoriu, cu dubla semnificație: a întinderii măsurii până la pronunțarea asupra fondului și a naturii reversibile a efectelor încetării temporare a acestei măsuri.
Or, măsura care se cere a fi luată, de interzicere a Jandarmeriei Române de a nu mai condiționa temporar (până la finalizarea protestelor) accesul persoanelor în zonă, de identificarea lor și justificarea unui interes, până la soluționarea acțiunii de fond, era de natură a produce de fapt efecte ireversibile în contextul necesității asigurării continue a ordinii și liniștii publice. Luarea unei asemenea măsuri ar echivala în mod necesar cu prejudecarea fondului, ceea ce denota neîntrunirea condiției contrare a ordonanței președințiale.
A fortiori, aparența de drept era reținută ca fiind în favoarea reclamantului atunci când poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefa ordonanța președințială era preferabilă din punct de vedere legal. Or, în contextul situației de fapt reținute în cauză, în care condiționarea libertății de circulație - de prezentarea unei legitimații și de justificarea unui interes - prezenta o aparență de legitimitate, zona fiind declarată de siguranță publică, nu se putea reține caracterul preferabil al aparenței unui drept relativ (care comportă de altfel anumite limitări), în cadrul prezentei proceduri, fără a prejudeca fondul.
În consecință, instanță a apreciat că în cauză nu erau întrunite cerințele prevăzute de lege pentru aprecierea ca întemeiată a cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta N. S. L. și pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean V..
Reclamanta N. S. L. a înțeles să critice sentința instanței de fond pentru următoarele considerente:
A apreciat reclamanta că în mod eronat a respins instanța de fond cererea privind emiterea unei ordonanțe președințiale, în condițiile în care a dovedit faptul că erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri.
Astfel, consideră reclamanta că în cauză se impune urgența măsurii de încetare a oricăror acte sau acțiuni din partea pârâtei de a incalca, a ingradi si a condiționa dreptul la libera circulație prevăzut si garantat de art. 25 din Constituția României, precum si dreptul la proprietate, care este inviolabil, de asemenea garantat de Constituția României.
Susține că neluarea acestei masuri urgente aduce fata de reclamanta in mod direct si continuu insemnate prejudicii materiale si morale, afectând drepturile fundamentale mai sus menționate, cu atat mai mult cu cat măsura din prezenta ordonanța ar fi avut caracter vremelnic pana la soluționarea pe fond a acțiunii in răspundere civila delictuala înregistrată pe rolul Judecătoriei V..
De asemenea, apreciază că paguba produsă prin neluarea unei astfel de măsuri vremelnice reprezintă ea însăși ingradirea, restrictionarea si condiționarea drepturilor fundamentale menționate.
Arată că acțiunea de fond având ca obiect răspundere civila delictuala indreptata impotriva paratei tinde spre asigurarea apărării drepturilor civile incalcate de parata si intrucat aceste drepturi au fost incalcate, s-a născut interesul de a se acționa in justiție parata pentru atragerea răspunderii civile delictuale in vederea apărării unui drept fundamental recunoscut de lege si care a fost incalcat prin ingradire si condiționare.
Invocă în acest sens disp. art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de R. prin Legea nr.30/18 mai 1994, potrivit cărora „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.”
Mai arată că "Judecătorul național, însărcinat cu aplicarea, în cadrul competenței lui, a dispozițiilor dreptului comunitar, are obligația să asigure deplinul efect al acestor norme, lăsând la nevoie neaplicată, din propria sa autoritate, orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar posterioară, fără să fie nevoie de a cere sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional" (C.J.C.E., 4 aprilie 1968, prin care s-a constatat incalcarea art. 1 al Primului Protocol adițional la convenția pentru apărarea drepturilor omului si al libertăților fundamentale).
Față de aceste dispoziții, invocă îngrădirea, condiționarea nelegala a dreptului la libera circulație si a dreptului de a ajunge nestingherit la proprietate (in calitate de reprezentant al Asociației "R. fara ei"), a reclamantei, cetățean francez, aflat sub protecție consulară.
A reținut instanța de fond că cererea este neintemeiată intrucât, cu prioritate, trebuia sa aprecieze asupra aparentei dreptului pretins de reclamanți, si ca aceasta aparenta in drept trebuia susținuta probatori, neputând fi dedusa din simpla invocare a existentei dreptului fundamental de libera circulație.
Consideră că în mod greșit sunt reținute aceste aspecte, pentru ca aparenta in drept nu numai ca a fost invocata, ci insusi dreptul incalcat a fost probat prin întocmirea constatului judiciar in condițiile art. 364 alin. 1 cod de procedura civila de către B. Silitra A..
În mod greșit, instanța de fond a reținut că măsura de restabilire a libertăților si drepturilor incalcate ale reclamantei este de natura sa duca la prejudecarea fondului, intrucat fondul privește angajarea răspunderii civile delictuale, ori in ordonanța presedintiala s-a cerut doar a se stabili ca există aparenta in drept, in sensul ca forțele de ordine procedează abuziv si încalcă drepturi fundamentale.
Având în vedere motivele invocare, solicită admiterea apelului, casarea în tot a sentinței civile, iar pe fond admiterea cererii de ordonanță președințială.
În drept, au fost invocate disp. art. 999 și urm. din codul de proc.civ., Constituția României, Protocolul 1 la CEDO.
Inspectoratul de Jandarmi Județean V. a apreciat sentința instanței de fond ca fiind neîntemeiată, în parte, pentru următoarele considerente:
In mod eronat instanța de fond a considerat ca fiind admisibilă cererea formulată de către apelanta - reclamantă, în condițiile în care nu există niciun dosar civil înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești, al cărui obiect să vizeze fondul cauzei deduse judecății.
Astfel, potrivit art. 997 cod proc. civ. cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
În consecință, admisibilitatea cererii este determinată de existența unei alte acțiuni ce pune în discuție fondul dreptului dedus judecății.
Apreciază că dosarul civil nr._, ce are ca obiect o acțiune în pretenții, nu îndeplinește condițiile prev. de art. 997 cod proc.civ., întrucât nu pune în discuție fondul dreptului a cărui suspendare a executării se solicită.
Susține apelantul I.I.J. V. faptul că reclamanta - apelantă tinde să lipsească de efecte juridice un act administrativ individual, respectiv dispoziția prin care a fost constituită zona specială de siguranță publică, aspect juridic ce nu poate fi soluționat pe calea ordonanței președințiale.
Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Apelantul – pârât I.J.J. V. și intimatul – intervenient M. A. I. prin reprezentant legal Direcția Generală Juridică au formulat întâmpinare față de apelul declarat de reclamanta N. S. L., prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
În apel, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului de fata Tribunalul retine ca apelul formulat in cauza este nefondat pentru următoarele motive:
Cu privire la apelul declarat de către N. S. L.:
Reclamanta N. S. L. a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale prev. de art.996 NCPC solicitând instanței să ordone măsuri provizorii constând în încetarea actelor abuzive de către organele de ordine și siguranță publică din cadrul Jandarmeriei.
Chiar dacă nu se precizează temeiul în drept al acțiunii formulate din punct de vedere al dreptului material sau substanțial, Tribunalul apreciază că sunt incidente dispozițiile art.255 Noul Cod Civil. Potrivit dispozițiilor acestui articol dacă o persoană se consideră lezată în drepturile sale nepatrimoniale poate solicita instanței pe calea prev. de art.996 NCPC luarea unor măsuri provizorii pentru a preîntâmpina un prejudiciu greu de reparat.
N. S. L. arată ca i-a fost încălcat dreptul la liberă circulație pe teritoriul comunei Pungești, jud. V., prin acțiunile abuzive exercitate de către prepuși din cadrul Inspectoratului Județean al Jandarmeriei Române.
A solicitat pe calea ordonanței președințiale, să se dispună de urgență, fără citarea părților, ca măsură provizorie încetarea deîndată a comportamentului ce încalcă drepturile fundamentale ale omului, în sensul de a nu restricționa dreptul la liberă circulație pe teritoriul comunei Pungești, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune morale formulată de reclamanta N. S. L., în nume personal și în calitate de reprezentant convențional al Asociației ,, R. fără ei,,.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 08.12.2013, ora 15.00 de către Biroul de executor judecătoresc Silistra A. rezultă că reclamanta însoțită de executorul judecătoresc și reprezentantul convențional al reclamantei s-au deplasat în localitatea ., jud. V., „unde au fost găsite cadre ale Poliției și Jandarmeriei, care i-au solicitat executorului judecătoresc Silistra A. să precizeze scopul venirii în zonă, fiind totodată legitimat. Se atestă în cuprinsul procesului verbal menționat faptul că accesul în tabăra instalată pe terenul proprietatea numitului I. E., s-a realizat numai după legitimarea persoanelor nominalizate mai sus, fără a fi întrebate care este scopul prezenței acestora în tabără”.
Așa cum s-a reținut și de catre instanța de fond, în zonă a fost permis accesul executorului judecătoresc, al reclamantei și reprezentantei sale convenționale, precum și a reprezentantului cotidianului local „Vremea Nouă.
În cauză nu s-a dovedit aparența încălcării dreptului la liberă circulație prin exercitarea de acte abuzive din partea prepușilor Jandarmeriei.
Declarațiile numitei M. M. nu sunt concludente sub aspectul reținerii de către instanță că organele de ordine publică au săvârșit acte și fapte materiale abuzive care să-i creeze o stare de presiune fizică și psihică.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că măsurile întreprinse de către organele de ordine și sigurantă publică au avut la bază Dispoziția nr.317/15.11.2013 a șefului Poliției mun. V. emisă pentru constituirea zonei speciale de siguranță publică pe raza . baza Ordinului MAI nr.60/2010.
Potrivit art.12 din Ordinul nr.60/2010 prin dispoziția șefului poliției se pot constitui zone speciale de siguranță publică în care se instituie dispozitive suplimentare de ordine și siguranță publică.
Rezultă, așadar, că în . instituite dispozitive suplimentare de ordine și siguranță publică în baza unei dispoziții a șefului poliției. Acest ordin este un act administrativ și în condițiile în care nu s-a solicitat anularea lui, produce efecte juridice.
Din actele depuse la dosar nu rezultă că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, organele de ordine au săvârșit acte abuzive. În condițiile în care organele de ordine și siguranță publică execută cele dispuse printr-un ordin dat de către șeful poliției nu se poate reține că actele și faptelor lor ar fi ilicite sau abuzive.
Dacă reclamanta consideră că în . instituit în mod abuziv zonă specială de siguranță publică poate solicita anularea actului prin care s-a luat această măsură.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că cererea formulată de reclamantă este netemeinică, din punct de vedere al dreptului material.
Instanța de fond a reținut în mod corect că nici sub aspect procesual nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 NCPC cu privire la ordonanța preșidențiale.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept, caracterul provizoriu și urgent al măsurilor dispuse precum și neprejudecarea fondului cauzei.
Stabilirea încălcării dreptului la liberă circulație prin acte abuzive din partea autorităților și obligarea acestora la plata de daune morale fac obiectului dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoria V..
Stabilirea situației de fapt invocate de către reclamantă presupune o analiză a dreptului invocat, analiză incompatibilă cu procedura ordonanței președințiale care presupune doar o verificare a aparenței dreptului afirmat de către reclamantă.
Aparența de drept este în favoarea reclamantei dacă poziția acesteia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Situația de fapt invocată de către reclamantănu este de natură să creeze aparența încălcării dreptului de liberă circulație prin exercitarea unor abuzuri din partea Jandarmeriei Române.
Instanța de fond a reținut în mod corect că condiționarea libertății de circulație de prezentarea unei legitimații și de justificarea unui interes prezintă o aparență de legitimitate, iar în condițiile în care zona este declarată de siguranță publică, nu se poate reține caracterul preferabil al aparenței unui drept care comportă anumite limitări, în cadrul prezentei proceduri, fără a prejudeca fondul.
Cu privire la caracterul urgent al măsurii solicitate, deși legea nu definește acest concept, indică totuși situațiile care o pot justifica:păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara;înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, urgența rezultă implicit din circumstanțele cauzei de față, prin raportare la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare, cât și prin raportare la data judecării cererii.
In materia ordonanței președințiale urgența nu este una caracterizată ci o noțiune de fapt, care trebuie constatată de către instanță pe baza unor criterii obiective și totdeauna, în concret.
Nu rezultă din actele depuse la dosar și celelalte probe administrate situația de urgență în luarea măsurii solicitate de către reclamantă.
Măsura care se solicită a fi luată pe calea ordonanței președințiale trebuie să aibă un caracter provizoriu, cu dubla semnificație: a întinderii măsurii până la pronunțarea asupra fondului și a naturii reversibile a efectelor încetării temporare a acestei măsuri.
Interdicția de a nu mai condiționa temporar accesul persoanelor până la soluționarea acțiunii de fond, este de natură a produce de fapt efecte ireversibile în contextul necesității asigurării continue a ordinii și liniștii publice și în condițiile în care ordinul dat de șeful poliției produce efecte juridice.
Luarea unei asemenea măsuri ar echivala în mod necesar cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce nu se poate face în procedura ordonanței președințiale.
Cu privire la apelul declarat de către Inspectoratul de Jandarmi Județean V., Tribunalul apreciază că este nefondat.
Instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințiale ca neîntemeiată deoarece au fost analizate nu numai condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prev. de art.996 sub aspect procesual dar examinarea cererii s-a facut și sub aspectul dreptului substanțial printr-o analiză a ,, temeiniciei,, măsurii solicitate a fi luată pe calea ordonanței președințiale.
Nu poate fi primită critica adusă hotărârii instanței de fond referitoare la faptul că cererea ce face obiectul cauzei de față nu ar avea legătură cu litigiul ce face obiectul dosarului_ a Judecătoriei V..
Temeiul de drept al acestei acțiunii îl reprezintă dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru daunele produse ca urmare a actelor abuzive săvârșite de prepușii Jandarmeriei, iar în cauza de față se solicită ca măsură provizorie încetarea tocmai a acestor acte.
Fată de cele arătate si de dispozițiile art. 480 al. 1 Cod procedura civila Tribunalul va respinge apelurile formulate împotriva sent. civ. nr. 3953/2013 a Judecătoriei V., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de N. S. L. și Inspectoratul de Jandarmi Județean V. împotriva sentinței civile nr. 3953 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2014.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./06.02.2014
Tehn: R.A./07.02.2014
7 Ex./5 . V.: judecător D. E. –M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1170/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 30/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
