Uzucapiune. Decizia nr. 428/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 428/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 428/R/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător E. G.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții - pârâți U. A. T. A M. V. reprezentată prin PRIMAR, cu sediul in V., ..2, jud. V. și C. L. V., cu sediul in V., ..2, jud. V., în contradictoriu cu intimații - reclamanți T. D.D., T. A., T. E., T. G. și T. I., împotriva sentinței civile nr. 1252/13.05.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimaților, av. Z. R., cu împuternicire avocațială la fila 15 a dosarului, lipsind reprezentanții recurenților și intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al doilea termen de judecată; recurenții nu au depus taxa de timbru, nu au răspuns excepției invocate; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs.
Av. Z. R. solicită admiterea excepției și anularea cererii de recurs. De asemenea, solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de recurs. Ulterior, potrivit disp. art. 395 C.pr.civ. a trecut la deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1252/13.05.2014 Judecătoria 1252/13.05.2014 V. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. T. MUNICIPIUL V. reprezentată prin PRIMARUL MUNICIPIULUI V..
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. V..
A admis acțiunea formulată de reclamanții T. E., T. G., T. A. toti cu domiciliul in municipul V., .. 10, jud. V. si T. I. cu domiciliul in V., ., ., jud. V. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. A MUNICIPIULUI V. reprezentata prin PRIMAR.
A constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 556 mp. identificat în anexa 1 a raportului de expertiză topo întocmită de expertul L. L. si format din suprafață de 331 mp. teren delimitată de punctele de contur 2,3,4,5, 6,7, 24,27,2 precum și din suprafața de 225 mp. teren delimitată de punctele 9,17,18,12,11,10,9 (fila 128).
A respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu C. L. V. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat în solidar pârâtele să achite în solidar reclamanților suma de 1521,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta T. E. și soțul ei T. D. au achiziționat prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat cu nr. 827 din 04.06.1980 un imobil locuință situat în V. .. 10, jud. V.. Totodată, suprafața de teren de 250 mp. aferent casei de locuit a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974 și dat în folosință cumpărătorilor.
Așa cum rezulta probele administrate în cauza, respectiv vecinătățile înscrise în contractul de vânzare –cumpărare autentificat cu nr. 827 din 04.06.1980, expertiza topometrică și din declarațiile martorilor audiați Topa E. și F. T. reclamanta și soțul acesteia au cumpărat de fapt întreaga suprafață de teren deținută în îngrăditură de familia Potoroac odată cu imobilul casă de locuit ce se afla edificată pe acest teren. Ambii martori audiați în cauză precum și expertul topo au confirmat faptul că întreaga suprafață de teren a fost stăpânită de reclamanți încă din anul 1980.
De altfel, de-a lungul timpului cumpărătorii au înstrăinat la rândul lor suprafețe de teren din imobilul deținut către copii, iar prin Ordinul Prefectului nr. 666/2006 a obținut atribuirea în proprietate a suprafeței de 250 mp teren care a fost dată în folosință la data cumpărării casei de locuit, conform legislației în vigoare de la acea vreme.
Din depozițiile martorilor mai reiesea faptul că posesia reclamantei și a soțului ei a fost una utilă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar fiind recunoscuți ca atare de vecinii acestora, cu care nu au litigii. După moartea soțului, posesia a fost continuată de moștenitorii acestuia T. A., T. I., T. G..
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezulta că terenul stăpânit de reclamanți, fără acte timp de peste 30 ani are o suprafață totala de 556 mp. identificat în anexa 1 a raportului de expertiză și format din suprafața de 331 mp. teren delimitată de punctele de contur 2,3,4,5, 6,7, 24,27,2 (fila 128) precum și din suprafața de 225 mp. teren delimitată de punctele 9,17,18,12,11,10,9.
Potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 930 – 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile in care posesia a început înainte de aceasta dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune, în vigoare la data începerii posesiei. In consecință, instanța a constatat că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedura civilă, întrucât posesia a început sub imperiul legii vechi.
Uzucapiunea a fost definită ca fiind modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun prin posesia neîntreruptă a acelui bun în tot timpul fixat de lege.
Pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani este necesar ca să existe o posesie de 30 de ani, utilă (neviciata), respectiv continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 C. civ). Spre deosebire de uzucapiunea de scurtă durată, pentru uzucapiunea de 30 de ani nu este necesară existența unui just titlu.
Instanța a constatat că posesia reclamanților îndeplinea condițiile cerute de lege, respectiv era mai îndelungată de 30 de ani și era utilă, nefiind afectată de vicii.
Întrucât prin cererea de chemare judecată reclamanții au solicitat suprafața de 580 mp. instanța a admis în parte acțiunea și a constatat dreptul de proprietate al reclamanților prin uzucapiune pentru suprafața de 556 mp. teren identificată în raportul de expertiza.
Fiind întrunite condițiile art. 274 C. pr. civ. din 1865 (aplicabil in cauza) instanța a admis cererea reclamanților de obligare a pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs U. A. Teritoriala V. prin Primar V. Pavai si C. L. V. arătând că sentința este netemeinica si nelegala.
In fapt, prin cererea de chemare in judecata din dosarul nr._, reclamanții T. D. si T. E., au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 580 mp, situat in V., ..10, județul V..
Reclamanții au precizat ca prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr.827 din 04.06.1980 au dobândit de la vanzatoarea P. M. o casa de locuit. Terenul aferent, in suprafața de 250 mp a trecut in proprietatea statului in momentul autentificării contractului conform dispoziției art.30, alin.2 din Legea 58/1974, urmând ca dobanditorilor sa li se atribuie in folosința terenul pe durata existentei construcției conform art.8 din Legea nr.58/1974 si a Legii 4/1973 asa cum reiese din contractul de vânzare - cumpărare .
In anul 2006, reclamanților li s-a stabilit dreptul de proprietate prin Ordinul Prefectului nr.666/2006 prin care au obținut atribuirea in proprietate a suprafeței de 250 mp teren care a fost data in folosința la data cumpărării casei, conform legislației in vigoare la acea vreme.
Din verificările efectuate la Serviciul Taxe si Impozite Locale, rezulta ca posesia nu a fost una publica asa cum prevede textul de lege, neplatindu-se impozitul pentru suprafața de de teren solicitata incepand din anul 1980, ci incepand cu anul 1995 asa cum reiese din Procesul verbal - instiintare de stabilire a sumelor datorate pentru clădiri -terenuri ocupate de construcții nr. matricol 256 din 18.03.1998.
Așadar, posesia reclamanților cu privire la suprafața de 556 mp, teren aferent construcției, a fost una clandestina fiind exercitata pe ascuns sau fara a fi cunoscuta de proprietarul de drept, U. A. Teritoriala V..
Nu exista reprezentarea faptului ca se deține in plus o suprafața de teren. O posesie exercitata pe ascuns, de adevăratul proprietar, nu poate fi una publica.
Detenția precara nu poate avea ca efect dobândirea proprietății, indiferent de durata stăpânirii bunului. Pentru un astfel de efect juridic este necesara exercitarea unei posesii, asa cum reglementează art. 1890 Codul Civil.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1847 din Codul civil se pot desprinde viciile posesiei, a căror incidență ar împiedica intervenirea uzucapiunii, ca fiind: discontinuitatea, violenta, publicitatea si posesia făcuta in numele altei persoane.
Reclamanții nu au făcut dovada ca s-au inscris incepand din anul 1980 in registrul fiscal al municipiului V. cu suprafața de teren excedenta si ca au achitat taxe si impozite pentru aceasta, in asa fel incat sa se poată retine ca posesia a fost una publica.
Solicita și respingerea capătului de cerere cu privire la cheltuielile de judecata.
In drept, a invocat disp. art.483, art.488 pct.8 si următoarele din Codul de Procedura Civila.
Intimații T. E., T. A., T. I., T. G. si T. D. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 1252, pronunțata in cauza de Judecătoria V. la data de 13.05.2014, pe care o considera temeinica si legala .
În cauza de față, prin rezoluția administrativă a judecătorului delegat la primirea dosarului a fost stabilită în sarcina recurenților obligația plății anticipate a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2200 lei. Deși recurenților U.A.T. Municipiul V. și C. Locala V. li s-a pus în vedere, atât prin citația emisă pentru termenul din 15.10.2014, cât și prin cea emisă pentru termenul din 12.11.2014 despre obligația de plată a taxelor de timbru, aceștia nu a făcut dovada plății acestor taxe.
Față de această împrejurare, instanța din oficiu a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs asupra căreia reține următoarele:
Prezenta cerere de recurs a fost formulată la data de 10.06.2014, dată la care erau intrate în vigoare dispozițiile OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din OUG 80/2013 „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.
Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin.2 Cod procedură civilă, la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
Recurenților li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru însă aceștia nu au îndeplinit această obligație până la termenul stabilit de instanța de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar recurenții au beneficiat de două termene de judecată acordate în acest sens, instanța va aprecia în baza art. 33 din OUG 80/2013, că excepția de netimbrare a recursului, invocată din oficiu, este întemeiată și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrat recursul declarat.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimați, tribunalul reține că nu s-a făcut nicio dovadă in acest sens, la dosar neexistând chitanță care să ateste plata onorariului avocatului și nici alte inscrisuri care să probeze eventuale cheltuieli.
Față de aceste considerente, raportat la prevederile art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, va respinge cererea intimaților privind obligarea recurenților plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursului, invocată din oficiu.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții U. A. T. – municipiul V., prin Primar, și C. L. V., împotriva sentinței civile nr. 1252/13.05.2014, a Judecătoriei V., sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimaților privind obligarea recurenților plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.
Pentru Președinte, E. R. I., transferat la Judecătoria Iași, Președinte instanță, D. E. S. | Pentru Judecător, E. G., transferat la Judecătoria Iași, Președinte instanță, D. E. S. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. E.R.I.
Tehnored. E.G.
2 ex./21.11.2014
Judecători fond – C. O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1086/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 285/2014. Tribunalul... → |
|---|
