Fond funciar. Decizia nr. 450/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 450/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 450/R/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
------------
Pe rol Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs declarată de recurentul –pârât - reclamant P. I. S., domiciliat în . în contradictoriu cu intimații – reclamanți C. V. N., B. H., A. E., cu toții domiciliați în . și C. V., domiciliată în loc. Siculeni, jud. Harghita și intimații –pârâți C. L. P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, intimat P. C. P. R. V., împotriva sentinței civile nr. 3624/04-12-2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 19 martie 2013, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care va face parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei, azi, 26 martie 2013, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin.1 Cod pr. civilă, dându-se decizia civilă de față:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 3624/04-12-2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C. V. N., B. H., A. E. și C. V. în contradictoriu cu pârâții P. S., C. locală P. și C. județeană V., ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 733/_ din 22.03.1995 emis pe numele pârâtului P. S., în privința suprafeței de 2160 mp teren situat în ., tarlaua 28, . toponimic ,,P. . fost identificat în anexa la raportul suplimentar de expertiză judiciară topografică nr. 12/1 din data de 18.10.2012 și anexă, întocmit de expert R. L.-V..
S-a dispus radierea din titlul de proprietate nr. 733/_ din 22.03.1995 a suprafeței de teren menționat mai sus și a obligat, în acest sens, pe pârâta C. județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să efectueze cuvenita mențiune pe titlul respectiv de proprietate.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul P. S. pentru nulitatea titlului de proprietate nr._ din 07.04.2010 pentru suprafața de 2160 mp teren.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
I. Cu privire la cererea principală.
Din înscrisurile depuse rezultă că tatăl reclamanților, C. V., a deținut în proprietate, conform extrasului din ,,Tabelul de chiaburi din . Arhivele Naționale (fila 133 din primul volum), suprafața de 7 ha teren arabil și cu viță-de-vie, încă din anul 1952.
În registrele agricole din anii 1951 – 1955, 1953 – 1958 și 1959 – 1963, fostul proprietar figura cu teren în suprafață totală de 6,84 ha, care a scăzut până în anul 1959 la 5,44 ha. În această suprafață sunt incluse suprafațele de 1,90 ha, categoria arabil și 0,10 ha curți-construcții (fila 58 din volumul II), situate în așa-numitul punct ,,P.”.
Din aceste înscrisuri, coroborate cu răspunsurile date la interogatoriu și cu actele premergătoare întocmite de C. locală P., conform Legii nr. 18/_, fostului proprietar i-a fost preluat de stat și dată în administrarea CAP P., întreaga suprafață de 7 ha, pentru care C. Județeană V. a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, prin Hotărârea nr. 147 din 22.10.1991. Astfel, în anexa 2 la hotărârea menționată, defunctul C. V. (care a formulat cerere de reconstituire la data de ) a fost validat cu suprafața de 7 ha (filele 127 și 129 din primul volum). Până la emiterea titlului de rpoprietate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în forma sa inițială, s-a emis adeverință provizorie de proprietate, pentru suprafața validată (fila 132). Din motive nejustificate de comisii, lui C. V. nu i s-a emis titlu de proprietate decât abia în anul 2010, iar în primele acte premergătoare întocmite de Comsiai locală, respectiv procesul verbal de punere în posesie și planul parcelar au inclus o suprafață mai mică de teren. P. aceste motive, C. V. a solicitat completarea suprafețelor restituite – 5,1248 ha, cu diferența până la 7 ha (a se vedea cererea de la fila 53 față-verso). Astfel, în punctul toponimic ,,P. . restituit doar suprafața de 6950 mp, în loc de 2 ha.
De asemenea, autorul a solicitat în completarea suprafeței validate, în baza Legii nr. 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate și după tatăl său, C. N. (fila 54).
Însă, în ceea ce privește terenul de 7 ha, acesta a fost proprietatea lui C. V., reconstituirea dreptului făcându-se pentru acest teren și nu pentru terenul ce a aparținut tatălui său, C. N., cele două imobile fiind separate.
Dacă, pentru a i se restitui acestuia întreaga suprafață de teren avută în punctul ,,P. . locală a încercat să repare greșala și a completat planul parcelar cu . 28, înscriindu-se apoi în acest punct suprafața de 9888 mp, aceasta nu atrage nulitatea titlului de proprietate al defunctului C. V., pentru că acesta era îndreptățit la o astfel de reconstituire, pentru terenul de 2 ha avut în punctul ,,P. . schimb, pârâtul P. S., care a deținut suprafața de 3,02 ha, conform registrului agricol din anul 1960. Până în anul 1960, acesta nu a figurat cu teren în rolul agricol (fila 139 din primul volum). În cererea formulată la data de 07.03.1991 (fila 138, vol. I), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 7,06 ha teren cu care s-a înscris în GAC și suprafața de 5 ha primită zestre de soția sa de la tatăl acesteia, C. N..
Deși în registrul agricol, acesta figura cu 3,02 ha, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,2 ha, conform Hotărârii nr. 147 din 22.10.1991 și anexei 2 (filele 143-145). Tatăl pârâtului, P. I., a deținut, conform registrului agricol din anul 1959, suprafața totală de 7,15 ha pe raza . ha pe raza altei comune (fila 91). Din totalul de 7,15 ha, în punctul toponimic ,,P.”, erau înscrise 2 ha teren arabil.
Conform procesului verbal de punere în posesie nedatat, dar tipărit în anul 1993, de la fila 97, pârâtul-reclamant a fost pus în posesie în punctul toponimic ,,P. . de teren, una de 975 mp și alta de 6200 mp, avându-l ca vecin, la nord, pe C. V., în total, 1,25 ha în acest punct. De asemenea, în punctul P. moară”, a primit suprafața de 6300 mp, avându-l ca vecin, la nord, pe C. N.. În total, în fostul punct ,,P.”, acesta a primit un total de 1,3475 ha.
C. locală nu a putut justifica motivele pentru care, pentru defunctul C. V. nu s-a putut restitui toată suprafața de 2 ha din punctul ,,P.”, iar pârâtului, i s-a restituit o mare parte din ceea ce a avut tatăl său. În schimb, C. . P. S. au susținut nefondat că pârâtului i s-a atribuit în proprietate teren, atât de la tatăl său, cât și de la socru, respectiv zestrea primită de soția sa, P. S., ceea ce este ilegal, întrucât în anul 1959 niciun fost proprietar nu mai avea teren în proprietate, toate fiind preluate de stat, din care o parte au fost date în administrarea fostelor Cooperative Agricole de Producție. Așa-zisa ,,zestre” nu putea avea efect transmiterea vreunui drept de la C. N. la pârâtul P. S..
Pe de altă parte, cererile de reconstituire formulate de P. S. și un alt fiu al autorului comun C. N. (bunicul reclamanților), depuse la filele, 214- 215, au fost soluționate separat, fiind emise trei titluri comune de proprietate nr. 817/_ din 20.04.1995 (fila 217), pentru suprafața de 3,26 ha, nr. 1087/_ din 21.01.1997, pentru suprafața de 4,39 ha și nr. 2560 din 07.04.2004 (fila 216), pentru suprafața de 4,96 ha, în total fiind restituite 12,61 ha, în condițile în care defunctul C. N. a deținut, conform registrului agricol din anul 1959, 9,22 ha (¡?).
Prin urmare, nu putea să i se mai atribuie pârâtului o altă suprafață de teren de la socrul său, pe care, oricum, nu-l moștenește, nefiind îndeplinite condițiile art. 13 din legea nr. 18/1991 (art. 12 în forma inițială a legii).
De asemenea, în cererea sa de reconstituire, pârâtul nu a solicitat decât terenul pe care l-a deținut în rolul său și cu care s-a înscris în colectiv.
Prin urmare, suprafața de 2160 mp, identificată de expertul R. L.-V. nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului, conform art. 8 din Legea nr. 18/1991 republicată, care prevede că ,,(1) S. dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
(3) S. dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
(4) Prin familie se înțelege soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor”.
Potrivit art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, ,,Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.”
Conform alin. 2, nulitatea unui act de constituire/reconstituire poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
P. considerentele de fapt și de drept menționate mai sus, reținând că titlul de proprietate al pârâtului a fost emis, în parte, pentru o suprafață ce a fost solicitată de fostul proprietar și trebuia restituită acestuia, astfel cum s-a dispus și prin Hotărârea Comsiei județene V..
Instanța constată că a fost încălcată procedura de reconstituire revăzută de art. 27 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia,
,,(1) Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
(2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.”
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, s-a admis cererea principală, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 733/_ din 22.03.1995 emis pe numele pârâtului P. S., în privința suprafeței de 2160 mp teren situat în ., tarlaua 28, . toponimic ,,P. . fost identificat în anexa la raportul suplimentar de expertiză judiciară topografică nr. 12/1 din data de 18.10.2012 și anexă, întocmit de expert R. L.-V..
În consecință, s-a dispus radierea din titlul de proprietate nr. 733/_ din 22.03.1995 a suprafeței de teren menționat mai sus și a fost obligată, în acest sens, pârâta C. județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să efectueze cuvenita mențiune pe titlul respectiv de proprietate.
II. Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul P. S., față de motivele arătate la punctul I, instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată, titlul nr._ din 07.04.2010 fiind emis în conformitate cu Hotărârea nr. 147 din 22.10.1991 și cu registrele agricole, precum și cu planul parcelar corectat și procesul verbal de punere în posesie întocmit în anul 2010 (altul nefiind întocmit până în acel an).
III. În ceea ce privește cererea accesorie a reclamanților, pentru acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a reținut în speță culpa procesuală a pârâților, și i-a obligat pe pârâți, în baza art. 274 și art. 277 Cod procedură civilă, să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în cauză – onorariu pentru expert și onorariu avocațial în cuantum total de 1.899 lei, fiecare pârât urmând să suporte în mod egal, câte 633 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente.
1.Aprecierea instanței ca acțiunea reclamanților este întemeiata iar paratul reclamant P. S. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de 6300 mp din tarlaua 28 . si contrara probelor administrate in cauza.
Prin Soluția pronunțata, instanța de fond acoperă o nelegalitate comisa de C. Locala P. de aplicare a lg 18/91 si consacra ca fiind legala modificarea abuziva a planurilor parcelare cadastrale, efectuata de reprezentanții Comisiei Locale, activitate in urma căreia a fost reconstituita autorului reclamanților suprafața de 9888 mp in punctul Poiana . . a dus la suprapunerea celor 2 suprafețe din parcelele 62 si 63 cu 2160 mp, declanșând prezentul conflict.
In dorința sa de a da dreptate reclamanților, instanța de fond a interpretat in mod tendențios toate apărările pe care paratul-reclamant si le-a făcut in aceasta cauza.
Din probele administrate in cauza,a rezultat faptul ca anterior cooperativizării,paratul P. S. a avut in proprietate, fiind înscris in rolul agricol,suprafața de teren de 4,02 ha si nu 3,02 ha cum a reținut instanța de fond.
Din Adresa nr. 568 din 25-04-1995 rezulta faptul ca acesta a fost înscris in registrul agricol pe anii 1959-1963 cu suprafața de teren de 4,02 ha din care conform mențiunilor de pe marginea registrului agricol rezulta ca suprafața de 2,32 ha provine de la tatăl sau, P. I., iar 1,70 ha provine de la socrul sau,C. N..
Mențiunile din aceasta Adeverința se coroborează si cu copia registrului agricol ce-l privește pe P. S., dar si cu Adeverința de proprietar nr. 155 din 22 martie 1994 toate aflate la Dosarul cauzei.
De altfel, însăși C. Județeană de aplicare a lg 18/91 V., validează ca paratului reclamant P. S. sa-i fie reconstituita in proprietate suprafața de teren de 4,02 ha iar titlul de proprietate i se eliberează pentru o suprafața chiar mai mica, de numai 4 ha si 175 mp decât cea care rezulta din actele de proprietate.
Instanța de fond însa, nu ia in considerare nici aceste documente dar nici hotărârile judecătorești anterioare, depuse la dosar,din care rezulta ca deși au existat atacuri ale titlului de proprietate al paratului reclamant, acestea au fost nejustificate, consacrându-se ca pentru suprafața de teren de 6300 mp din punctul Poiana .-a justificat ca reconstituirea este legala sub aspectul modului in care acesta a dobândit proprietatea asupra terenului, anterior înființării CAP-ului.
Instanța a mers in tot cursul procesului pe premisa ca P. S. nu-si justifica in raport cu autorul reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2160 mp din punctul Poiana . doar 2160 mp au fost reconstituite in mod incorect, fără a spune absolut nimic de restul suprafeței din același punct de aproximativ 4100 mp pentru care se subînțelege ca reconstituirea este corecta.
Instanța a exclus apărarea paratului reclamant referitoare la faptul ca o parte din terenul sau provine de la defunctul C. N. prin înzestrarea fiicei acesteia P. Stanica(fosta C.)care, cu ocazia căsătoriei sale cu paratul reclamant P. S., si-a înscris acest teren in rolul acestuia, respectându-l ca si cap al familiei.
La dosar noi s-a depus copie de pe rolul agricol al lui C. N. pe diferite perioade de timp. Din analiza acestora,rezulta ca autorul soției paratului reclamant P. S. a avut in proprietate pe anii 1956-1958 o suprafața de 13,5 ha si in gospodărie acesta figura cu 3 membri de familie. In anii 1959-1963 acesta a rămas cu suprafața de teren de 9,22 ha si doar 2 membri de familie, dispărându-i exact o suprafața de teren de aproximativ 4 ha din punctul Poiana.
Coroborând acest lucru cu faptul ca fiica sa C. Stanica,al 3-lea membru al familiei, pe perioada anilor 1956-1958,s e căsătorește in anul 1959 cu P. S. si din acel moment dispare ca si membru al familiei C.,precum si cu mențiunea din rolul agricol conform căruia P. S. figurează cu suprafața de 1,70 ha primita de la socrul sau, rezulta ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru P. S. este legala si justificata.
Opinia instanței cum ca in anul 1959 nu mai putea opera transmiterea proprietății asupra terenurilor prin zestre este total greșita si nu poate fi primita ,in condițiile in care procesul de cooperativizare s-a finalizat mult mai târziu in anul 1963, iar pana atunci s-au păstrat si registrele agricole ca o evidenta a circulației terenurilor.
Totodată, in motivarea hotărârii instanța nu face nici o apreciere asupra faptului ca punctul Poiana . terenul din litigiu nu a avut întotdeauna aceasta denumire. Conform conținutului raportului de expertiza efectuat in cauza, rezulta ca acest punct a purtat denumirea generica Poiana, in acesta incluzându-se si denumirile actuale de Poiana . si Colt Ventura, așa cum rezulta si din răspunsurile la interogator ale reclamanților.
Valabilitatea reconstituirii dreptului de proprietate al paratului reclamant pentru suprafața de 6300 mp in tarlaua 28 . de instanța de fond,raportat si la amplasamentul terenului pe care C. N. l-a dat fiicei sale Stanica,cu ocazia căsătoriei sale cu P. S., amplasament ce era situat in punctul Poiana, asa cum rezulta din documentele ce atesta circulația terenurilor cum este registrul agricol al acestuia.
Toate aceste aspecte conduc la ideea ca acest teren provine in rolul paratului reclamant de pe linia socrului sau C. N. si nu de la tatăl sau P. I. cum in mod incorect a apreciat instanța de fond.
2.In motivarea hotărârii instanța face o grava eroare,confundând zestrea cu terenul moștenire.. In urma acestei confuzii instanța apreciază ca soția paratului reclamant P. S. ar fi formulat împreuna cu fratele sau C. A. cereri de reconstituire ale terenurilor avute in proprietate de C. N. autorul lor si ca in urma acestor cereri au fost eliberate 3 titluri de proprietate comune si anume: nr. 817/_ din 20-04-1995 pentru suprafața de 3,26 ha, nr. 1087/_ din 21-01-1997 pentru suprafața de 4,39 ha si nr .2560 din 7-04-2004 pentru suprafața de 4,96 ha, totalizând o suprafața de 12,61 ha ce este mai mare decât suprafața de 9,22 ha pe care defunctul C. N. o avea in rolul agricol in perioada 1959-1963.
Cu aceasta justificare instanța mai produce un raționament greșit, arătând ca deja soției paratului reclamant i s-a reconstituit o suprafața de teren mai mare astfel ca nu i se putea reconstitui si paratului o alta suprafața de la socrul sau deoarece fata de acesta nu are vocație succesorala.
Pe de o parte contradicția ce exista in propria sa motivare și instanța a ignorat o parte din probele administrate in cauza, iar situația reala este alta si nu cea prezentata de instanța.
La Dosar paratul reclamant P. S. a depus Adresa nr. 2151 din 31 mai 2006 emisa de C. Locala P. de aplicare a lg 18/91 din care rezulta ca titlul de proprietate nr. 1087/_ din 21-01-1997 pentru suprafața de 4,39 ha a fost reținut de C. Locala P.,pentru revocare,iar in locul acestuia a fost eliberat si intocmit titlul de proprietate nr. 2560 din 7-04-2004 pentru suprafața de 4,96 ha.
In consecința, pentru terenul moștenire de la tatăl sau, lui P. Stanica, soția paratului reclamant i s-au eliberat doar 2 titluri de proprietate si nu 3, însumând teren in suprafața de 8,22 ha si nu 12,61 ha, așa cum a apreciat instanța de fond.
Totodata, P. S. in cererea sa de reconstituire nu solicita reconstituirea terenului de la socrul sau ca moștenire ci solicita terenul pe care l-a avut înscris in rolul agricol, parte din el provenind pe filiera soției sale, zestre de la părinții săi.
Conform declarației autentice data de P. Stanica la BNP Finaru L.,rezulta ca aceasta l-a recunoscut întotdeauna pe soțul sau ca fiind „capul familiei" recunoscându-i aceasta calitate si la momentul la care a trecut terenul primit de zestre de la tatăl sau in rolul acestuia,dar si la momentul formulării cererii de reconstituire in anul 1991.
Cum cererile de reconstituire sunt făcute separat, P. Stanica pentru terenul rămas moștenire de la autorul sau, iar P. S. pentru terenul zestre a soției cu care aceasta s-a înscris in rolul agricol, argumentarea instanței este confuza,contradictorie si lipsita de suport juridic.
3.Nelegala este si concluzia instanței de fond conform căreia modificarea planului parcelar a fost o operațiune corecta si oportuna, astfel ca aceasta era justificata întrucât autorului reclamanților trebuia sa i se reconstituie o suprafața de teren mai mare in punctul Poiana . .> Instanța nu motivează absolut deloc de ce nu au fost respectate procesele verbale inițiale de punere in posesie si de ce ,in urma măsurătorilor efectuate suplimentar in 2010, s-a constatat ca in punctul respectiv nu i se pot reconstitui lui C. V. decât 6950 mp așa cum a fost pus in posesie inițial: in parcelele respective neexistând teren care sa permită reconstituirea unei suprafețe de teren mai mare .
Totodată, nici C. Locala de aplicare lg 18/91 P., prin precizările nr. 7624 din 3 decembrie 2012, depuse pentru termenul de judecata din 4-12-2012 nu-si justifica cum a apărut suprapunerea suprafeței de 2160 mp in cele 2 titluri de proprietate si dau explicații laconice cu privire la modificarea planurilor parcelare si a proceselor verbale de punere in posesie inițiale, justificând ca aceste modificări au fost făcute de un angajat al Primăriei care in prezent si-a dat demisia si refuzând sa prezinte cu ocazia efectuării expertizei in teren, atât procesul verbal de punere in posesie inițiale cat si planul parcelar cadastral inițial.
Din documentele anterioare eliberării titlurilor de proprietate rezulta ca in punctul Poiana . . au fost puși in posesie P. S. cu 6300 mp, C. V. cu 6950 mp. Același lucru rezulta si din planul parcelar cadastral inițial ,de unde rezulta aceeași situație de fapt.
Ulterior,probabil in 2010,in procesul verbal de punere in posesie pentru punctul Poiana . la poziția 63 cu o suprafața modificata de la 6950 mp, la 9888 mp. Totodată, apar modificări si in planul cadastral parcelar de la 6950 mp cum era inițial la 9888 mp ulterior. Aceste modificări au fost efectuate fără nici o baza juridica,in condițiile in care pentru P. S. planul parcelar cadastral rămâne același, la fel cum rămâne pentru 6300 mp si procesul verbal de punere in posesie.
Daca operațiunea de modificare a planului parcelar cadastral ar fi fost una corecta, era normal ca acest lucru sa se facă si pentru P. S.,iar modificarea sa-i privească pe amândoi.
Cert este ca aceasta modificare a planului parcelar nu este una legala si corecta,ca nu are in spate o hotărâre a Comisiei Locale sau a Comisiei Județene de aplicare a lg 18/91 iar aceasta maniera de lucru nu poate provoca decât confuzie si nesiguranța in rândul proprietarilor de terenuri si nicidecum nu rezolva din punct de vedere juridic o problema a proprietății.
In acest sens este si opinia exprimata de expertul topometrist Rimboi L. care specifica in lucrarea sa ca suprapunerea suprafeței de 2160 mp s-a produs in momentul in care a fost pus in posesie C. V. cu suprafața ulterioara de 9888 mp si ca urmare a modificării planului parcelar cadastral inițial tot pentru aceasta persoana.
4.Un alt argument pentru care hotărârea este nelegala este legat de faptul ca instanța a fost preocupata sa justifice pentru autorul reclamanților reconstituirea întregii suprafețe de teren pe care acesta ar fi avut-o in punctul Poiana . uita din nou faptul ca așa cum rezulta din conținutul expertizei, din declarațiile reclamanților la interogator,dar si din declarațiile martorilor audiați in cauza, a rezultat ca in punctul Poiana, pe timpul CAP s-au atribuit terenuri membrilor CAP pentru construcția de imobile.
Din acest motiv, suprafața de teren din punctul Poiana . iar foștilor proprietari de terenuri li s-au reconstituit in aceste puncte terenuri in suprafața mai mica decât cele inițiale cu care s-au înscris in CAP.
Acesta este numai unul din motivele pentru care in . o suprafața de teren mai mare pentru C. V. decât 6950 mp cu cat a fost pus in posesie inițial, reconstituirea pentru restul de teren ce i s-ar fi cuvenit pentru întregirea suprafeței putând fi data pe un alt amplasament.
Totodată,din rolul agricol al lui C. V. pe anii 1959-1963 rezulta ca acesta a avut 2 suprafețe de teren in punctul Poiana, una de 1,50 ha in punctul Colt Ventura, despre care exista probe la Dosar ca făcea parte tot din pct denumit generic Poiana si o alta de 1,18 ha in punctul Poiana, rezultând un total de 2,68 ha in acest punct.
Conform titlului de proprietate nr._ din 7-04-2010 defunctului C. V. i s-au reconstituit atât suprafața de teren din Colt Ventura de 1,50 mp cat si o suprafața de teren de_ mp in punctul Poiana . totala reconstituita in fostul punct Poiana, de_ mp,mai mult cu aproximativ 2588 mp fata de care autorul reclamanților su-si poate justifica dreptul de proprietate.
Mai mult,conform aceluiași rol agricol, C. V. este îndreptățit a i se reconstitui doar 5,44 ha si nu 7 ha așa cum a stabilit C. Județeană V. de aplicare a lg 18/91 si cum a apreciat instanța de fond.
5.Nelegala este si hotărârea instanței de a respinge obiecțiunea nr. 1 formulata la expertiza de către paratul reclamant P. S.,prin care s-a solicitat ca expertul sa facă verificările transferurilor de terenuri din rolul agricol al lui C. N. in rolul descendenților săi, mai exact către soția lui P. S., P. Stanica(fosta C.) respectiv eventuale înzestrări de terenuri către aceasta sau către familia sa.
In acest sens, instanța a respins orice apărare a paratului reclamant si a tranșat procesul in favoarea reclamanților încă de la primele termene de judecata.
Problema transferurilor de terenuri din rolul agricol al lui C. N. in rolul descendenților săi, respectiv eventuale înzestrări de terenuri, a format obiectul de judecata in Dosarul nr . 27/2000 unde s-a pronunțat Decizia Civila 568/A,din 25 mai 2001 a Tribunalului V., menținută prin Decizia Civila nr. 1659/5 oct 2001 a Curții de Apel Iasi, acolo P. S. si-a aparat înzestrarea cu succes in fata unui alt descendent pe nume C. V.. Aceasta Decizie este actul de recunoaștere a operațiunii de înzestrare a lui P. S. de la C. N., in timp ce reclamanții ca moștenitori a lui C. V. caută in acest proces un teren propriu a lui C. V. fără sa susțină ca V. ar fi fost si el înzestrat de C. N.. Este clar ca înzestrarea lui Stanica la căsătoria cu P. S. este înaintea moștenirii rămasa de pe urma lui C. N., si deci toata judecata se poarta in jurul actului de înzestrare așa cum a fost el analizat prin Decizia Civila sus menționata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 si următoarele C.pr.civ.
Intimații C. N., B. H., A. E. și C. V. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pentru următoarele motive.
Modificarea planurile parcelare ca urmare a emiterii titlului de proprietate pentru C. V. a fost legală si era de datoria Comisiei sa procedeze in acest fel pentru a face viabil titlu.
Recurentul in realitate este înscris in anul 1960 cu 2,50 ha fără a se indica amplasamentul si vecinii terenului înscris, comparativ cu C. V. care are cerere de înscriere in anul 1959 cu 5,35 ha din care 1,84 ha. in punctual Poiana . vecini.
De asemeni recurentul arata ca in registrul agricol pe perioada 1959-1963 ar apărea înscris cu 4,02 ha si ca 1,70 ha ar proveni de la socrul sau C. N., bunicul intimaților dat de zestre fiicei sale P. Stanica, sotia recurentului.
Si aceasta susținere este nereala. În realitate membrii gospodăriei colective nu mai apăreau in registrele agricole cu terenuri, ele trecând in proprietate colectiva. Faptul ca acțiunea de colectivizare s-a terminat conform propagandei de atunci in 1963 nu are nici o legătura cu consemnările individuale din registrele agricole.
Recurentul mai arata ca dat fiind ca a primit zestre de la tatăl ei C. N. teren in punctual Poiana . Stanica ar fi căpătat drept de proprietate asupra terenului si ca el era îndreptățit ca si cap de familie sa facă cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe acel teren.
In primul rând niciodată înzestrarea manuala nu s-a făcut asupra terenurilor, acest lucru fiind valabil si atunci numai prin act autentic.
Chiar dacă ar fi fost posibil, înzestrarea nu se putea face pe terenul lui C. V., autorul intimaților, cu atât mai mult cu cat acesta figurează cu teren in Punctul Poiana . proprie incă din anii 1952 iar recurentul s-a căsătorit cu P. Stanica in anul 1959, an in care deja C. V. era înscris in Gospodăria colectiva ca de altfel si tatăl Iui C. N.,care a fost declarat chiabur si a făcut închisoare pentru acest fapt.
Instanța a motivat pe larg si a indicat textele legale care reglementează titularii dreptului de formula cerere de reconstituire.
În ceea ce privește familia recurentului, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate au formulat si recurentul si soția acestuia P. Stanica astfel ca au ajuns sa cumuleze drepturi de proprietate împreuna pentru suprafețe de peste 15 ha, când in realitate C. Județeană de aplicare a Legii 1.8/1991 a validat pentru familia P. in jur de 4,2 ha.
Invocarea de către recurent a faptului ca nu s-a cerut de către intimate anularea întregului titlu de proprietate ci numai pentru 2160 mp. este irelevanta si nu putea face obiectul cererii de anulare deoarece nu ar fi avut calitate procesuala ,insa acest lucru se poate face pe calea unui alt proces cu P. Saftica referitor la moștenirea lăsata de C. N..
Instanța nu a făcut nici o eroare referitor la dreptul de moștenire si dreptul de zestre a lui P. Saftica cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate a acesteia asupra terenurilor avute de tatăl ei, bunicul intimaților, alături de un alt frate C. A..
Cei doi au făcut cerere de reconstituire singuri asupra averii tatălui lor si au obținut titluri de proprietate de peste 12 ha. iar separat P. S. a făcut cerere in numele soției sale pentru așa zisa înzestrare, astfel ca s-a ajuns ca aceștia sa dobândească teren mai mult decât figura in acte tatăl soției lui, producând si nenumărate litigii .
Modificarea planului parcelar a fost legala ca urmare a emiterii titlului de proprietate pentru C. V., aceasta fiind ulterioară eliberării titlului de proprietate pentru recurent
Instanța trebuia sa ia in considerare la cat teren avea dreptul sa i se reconstituie drept de proprietate Iui C. V., autorul intimaților,cu atât mai mult cu cat acestuia nu i s-a reconstituit nici acum dreptul pentru întreaga suprafața la care era îndreptățit comparativ cu situația familiei recurentului căruia i s-a reconstituit cu mult peste limita legala si in condiții dubioase.
In mod legal si temeinic instanța a procedat când a respins
cererea recurentului ca expertul sa cerceteze daca eventual s-au făcut
transferuri de teren ca urmare a înzestrării lui P. Stanica având in
vedere ca acest lucru nu apare nicăieri in acte iar aceasta s-a casatorit in anul
1959 când avea 18 ani si când erau deja înscriși in Gospodăria colectiva si
C. V. si C. N..
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, tribunalul va aprecia că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente.
Referitor la criticile de la pct. 1 din motivele de recurs, în mod legal și în concordanță cu probele administrate în cauză a reținut prima instanță că, spre deosebire de autorul intimaților reclamanți, recurentul nu era îndreptățit a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2160 mp din punctul P. . 62.
Astfel, conform registrului agricol din anul 1960 (fila 139 din dosar), acesta deținut doar suprafața de 3,02 ha.
Este adevărat că în cuprinsul adresei nr. 568 din 25.04.1995 eliberată de C. L. P., s-a făcut mențiunea că în registru agricol apar mențiuni făcute cu creionul “2,32 – provine de la P. I., 1,70 de la socrul său” .
Însă, respectivele mențiuni nu pot fi reținute ca făcând dovadă peste cele consemnate în mod oficial, în condițiile, după cum se arată expres în adresă, acestea au fost făcute cu creionul, existând dubii în ceea ce privește împrejurările în care au fost făcute și autorul acestor mențiuni.
În cuprinsul aceleiași adrese se face referire la faptul că nu se precizează denumirea tarlalelor unde se află terenul, aspect de natură a crea dubii cu privire la îndreptățirea recurentului de a primi teren în pct. P. . altfel, până în anul 1960, recurentul nu a figurat cu teren în rolul agricol, prima înscriere datând din anul 1960.
Ori, căsătoria recurentului și implicit înzestrarea soției a avut loc anterior, în anul 1959, când nu apar nici un fel de mențiuni în registrul recurentului, iar mențiunile efectuate cu creionul nu conțin date suplimentare cu privire la dată.
De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, faptul că terenul deținut de recurent ar fi fost situat în pct. P. . nici una din aceste mențiuni, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță că acesta nu ar fi făcut dovada îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în condițiile art. 9 din legea nr. 18/1991.
Referitor la criticile de la pct. 2, va reține instanța că, în condițiile în care nu se poate reține că mențiunile din registrul agricol confirmă susținerila recurentului privind înzestrarea soției P. Stanica, apare justificată concluzia primei instanțe în sensul că aceasta a înțeles să formuleze, în nume propriu, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren ce a aparținut tatălui său, C. N..
Este adevărat că, potrivit adresei nr. 1777/29.03.2012, din cele trei titluri de proprietat reținute de instanță că au fost eliberate pe numele acesteia, alături de moștenitorul C. A., anume nr. 817/_ din 20.04.1995 (fila 217), pentru suprafața de 3,26 ha, nr. 1087/_ din 21.01.1997, pentru suprafața de 4,39 ha și nr. 2560 din 07.04.2004 (fila 216), pentru suprafața de 4,96 ha, titlul de proprietate nr. 1087/_ din 21.01.1997 se regăsește în original la Primăria .> Nu rezultă însă din actele dosarului revocarea acestui titlu de proprietate sau anularea acestuia prin sentință judecătorească, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță că în total s-a restituit moștenitorilor lui C. N. suprafața de 12,61 ha, în condițile în care defunctul C. N. a deținut, conform registrului agricol din anul 1959, 9,22 ha
Nici criticile de la pct. 3 din motivele de recurs nu sunt întemeiate. Astfel, modificarea planurilor parcelare din tarlaua 28, parcelele nr. 62 și 63, chiar dacă a avut drept consecință suprapunerea terenului înscris în titlul de proprietate eliberat pe numele recurentului cu cel eliberat pe numele autorului intimaților, nu prezintă relevanță sub aspectul valabilității titlului recurentului.
Îndreptățirea acestuia de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren s-a analizat prin raportare la actele care fac dovada înscrierii în registrele agricole, nu în funcție de modul în care membrii comisiei locale au înțeles inițial să pună în posesie proprietarii terenurilor din respectivele parcele.
De altfel, conform adresei nr. 1777/29.03.2012, planul parcelar nu a fost modificat, ci doar îndreptat, în sensul că s-a înscris corect, conform situației din teren, suprafața de teren atribuită de comisia locală după anul 1991 autorului intimaților, C. V..
Nici criticile de la pct. 4 nu sunt întemeiate; în condițiile în care includerea în titlul acestuia de proprietate a suprafeței de teren din punctul P. ., faptul că reconstituirea pe aceleași amplasamente a terenului deținut în respectivul punct de autorul intimaților nu ar fi fost posibilă din alte motive nu prezintă relevanță.
Contrar susținerilor recurentului, din registrele agricole din anii 1951 – 1955, 1953 – 1958 și 1959 – 1963, rezultă că acesta figura cu teren în suprafață totală de 6,84 ha, apoi în anul 1959 la 5,44 ha., din care suprafața de 1,90 ha, categoria arabil și 0,10 ha curți-construcții în punctul ,,P.”, în timp ce din extrasul din ,,Tabelul de chiaburi din . Arhivele rezultă că acesta figura cu suprafața de 7 ha teren arabil și cu viță-de-vie, încă din anul 1952
Referitor la criticile de la pct. 5 din motivele de recurs, va reține instanța că pentru verificarea transferurilor de terenuri din rolul agricol al lui C. N. în rolul agricol al descendenților săi nu era necesară solicitarea de lămuriri expertului, aceste aspecte putând fi verificate prin analiza copiilor de pe registrele agricole depuse la dosar, atât al defunctului C. N., cât și al recurentului P. S..
În consecință, nici criticile cu privire la acest aspect nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește cauza ce a făcut obiecctul dosarului nr. 27/2000, va reține instanța că acesta a avut ca ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 733/_/22.03.1995 cu privire la suprafața de teren de 6200 mp din tarlaua 34, . M., diferită așadar de suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze.
De asemenea, din considerentele diciziei civile nr. 568/A/25.05.2001 a Tribunalului V., ( menținută prin decizia civilă nr. 1659/05.10.2001 a Curții de Apel Iași), prin care a fost modificată sentința civilă nr. 3731/08.11.1999 a Judecătoriei Bârlad, rezultă că principalul motiv pentru care s-a dispus respingerea acțiunii a fost faptul că părțile nu au dovedit cu exactitate amplasamentul terenului în litigiu.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, tribunalul va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Urmare a respingerii recursului și în baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligat recurentul să achite intimatei C. V. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr. 900/01.03.2013.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. S. împotriva sentinței civile nr. 3624 din 04.12.2012 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei C. V. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2013.
Președinte, E. R. I. | Pt. Judecător, M.-C. Ț.- promovat C.A. Președinte, S. D. - E. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
Red. Ț.M:C./02-05-2013
Tehndact. A.Ci. /09-05-2013
2 ex./ 09-05-2013
Judecător fond: L. N.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 457/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul... → |
|---|
