Plângere contravenţională. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 256/R/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul O. S. B. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr.16, jud.Iași în contradictoriu cu intimatul I. V., cu domiciliul procesual ales la cab. av. Z. C. din V., ..274, . împotriva sentinței civile nr.3459 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 februarie 2013.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3459 din 31.10.2012 Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul I. V., cu domiciliul ales la C.. Av. Z. C., .. 274, ., V., jud. V., în contradictoriu cu intimatul O. S. B. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 16, jud. Iași.
A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 11.03.2012 și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei.
A înlăturat obligația de plată a valorii despăgubirii de 436,85 lei, stabilită prin procesul-verbal . nr._/11.03.2012.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 11.03.2012, agentul B. P. din cadrul OCOLULUI S. B. IAȘI a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul I. V., la data de 26.02. 2012, ora 15:30, în locul numit VA37C din raza Ocolului S. B. Iași de pe raza comunei Băcești, a tăiat, fără drept, arbori și a sustras materialul lemnos rezultat – 2,224 mc prin încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 171/2010, cauzând o pagubă de 436,85 lei.
Potrivit art. 8 alin. 1 din lege constituie contravenții silvice:
a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare;
b) sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Petentul a fost sancționat cu două amenzi în cuantum de câte 2.000 lei potrivit art. 8 alin. 2 lit. c din lege care stabilește că faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de la 3 până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
În temeiul art. 30 alin. 2 din Legea nr. 171/2010 potrivit căruia în situația în care prin contravenția săvârșită s-a produs un prejudiciu, contravenientul este obligat la plata valorii despăgubirii, petentul a fost obligat la plata contravalorii materialelor lemnoase în cuantum total de 436,85 lei.
Față de susținerile intimatului, instanța constată că numele petentului nu se regăsește pe lista persoanelor față de care B. P. a formulat plângere penală.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._/24.04.2012 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în privința faptelor constatate în mod nemijlocit de agenții constatatori. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Instanța a constatat că fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 lit. a din Legea 171/2010 constituie contravenție doar dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008.
Acest articol din urmă prevede la alin. 1 următoarele:
Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a);
Așadar delimitarea dintre penal și contravențional se face în funcție de cazul concret, însă săvârșirea unei noi fapte de tipul celei reținute prin procesul-verbal de contravenție conduce automat la comiterea unei infracțiuni. În consecință, instanța a apreciat că în cauză este vorba despre o acuzație în materie penală, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție în temeiul art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, sarcina probei revenea intimatului. Instanța a constatat totodată că agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ la data de 11.03.2012 cu privire la o faptă care ar fi fost săvârșită la data de 26.02. 2012. Nu a fost învederat instanței niciun motiv pentru această întârziere.
Întrucât intimatul nu a dovedit săvârșirea faptei, instanța a apreciat că există un dubiu care profită petentului în baza principiului in dubio pro reo și că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție.
În consecință, a admis plângerea contravențională formulată de petentul I. V., dispunând anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.03.2012 și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei.
Totodată, instanța a înlăturat obligația de plată a despăgubirii de 436,85 lei, stabilită prin procesul-verbal . nr._ din 11.03.2012, luând act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul O. S. B. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurentul a susținut, în esență, faptul că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că fapta contravenientului I. V. ar constitui o faptă de natură penală, deși aceasta nu are caracter penal deoarece prejudiciul efectiv în cuantum de 352,302 nu depășește valoarea de 355 lei (de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, adică 5 X 71 = 355 lei) stabilită ca limită pentru faptele contravenționale, iar valoarea totală de 436,85 lei include și taxa pe valoare adăugată (TVA). Legiuitorul, în momentul în care a precizat „de 5 ori prețul mediu ai unui metru cub de masă lemnoasă pe picior" nu a menționat dacă această valoare include și TVA-ul.
Așadar, este evident faptul că la stabilirea limitei valorii privind faptele cu caracter contravențional sau penal, nu se aplică TVA-ul sau impozitul pe profit deoarece aceste taxe fiscale deja au fost achitate de către O. silvic bisericesc Iași, conform reglementărilor fiscale, dar și acestea se recuperează de la debitor.
In consecință, caracterul faptei se apreciază in raport de valoarea prejudiciului efectiv, fără aplicarea TVA-ului.
Apoi, recurentul O. S. B. Iași a susținut faptul că, în mod greșit, instanța de fond, reținând faptul că sie îi incumba sarcina probei, a anulat procesul verbal contestat, deși intimatul I. V. nu a făcut dovada contrară și nici davoda vreunei cauze exoneratoare de răspundere, conform art. 11 din OG nr.2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.8 și 9 C., art. 17 din OG 2/2011, art. 8 (1) litj „a" și „b", art. 8 (2) lit. „c" din Legea 171/2010.
Legal citat, intimatul I. V. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nici nu a depus întâmpinare.
Analizînd actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurentă, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanta de recurs constată faptul că acesta este neîntemeiat pentru considerentele de mai jos:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv cel potrivit căruia, în mod greșit, instanța de fond a reținut împrejurarea că faptele intimatului I. V. constituie o infracțiune, nu o contravenție, drept pentru care a dispus anularea procesului verbal de contravenție, tribunalul reține că acest motiv de recurs este neîntemeiat deoarece instanța de fond nu a anulat procesul verbal contestat pe motive de nelegalitate, respectiv pe considerentul că faptele intimatului constituie infracțiuni, nu contravenții, ci pe motive de netemeinicie.
Instanța de fond a înserat în motivare că în speță ne aflăm în prezența unei acuzații în materie penală potrivit jurisprudenței CEDO, consemnare ce a generat practic primul motiv de recurs, dar aceasta nu semnifică faptul că instanța a reținut că faptele intimatului constituie infracțiuni, ci doar a dorit să releve că potrivit jurisprudenței CEDO, în materie contravențională, sarcina probei apartine agentului constatator, nu contravenientului.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, , respectiv cea privind netemeinicia sentinței atacate raportat la împrejurarea că, în mod greșit, a fost admis plîngerea contravențională formulată de recurent, în condițiile în care vinovăția sa nu a fost dovedită, instanța de recurs reține că aceasta este neîntemeiată.
Conform art. 20 din Constituția României, legislația natională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care Romînia este parte, iar în situația existenței unor neconcordanțe au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, nu doar Convenția Europeană a Drepturilor Omului are aplicare directă în dreptul intern, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, indiferent că hotărârile acesteia vizează România sau alt stat contractant.
Instanța consideră că domeniul contravențional aparține noțiunii de “acuzație în materie penală”, așa cum este aceasta definită în lumina art. 6 paragraf 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg.
În cauza Ozturk contra Germaniei, Curtea a stabilit că unele domenii pot fi analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca aparținând sferei penale, deși dreptului național acestea sunt calificate ca având o natură extra penală. S-a indicat si că “ ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, dacă statelor le-ar fi permis să excludă din câmpul de aplicare al art. 6 o întreagă categorie de fapte, pe motivul că acestea sunt contravenții”.
Stabilind în hotărârea Ozturk contra Germaniei care sunt criteriile pentru a identifica dacă un domeniu este inclus sau nu în noțiunea autonomă de “ acuzatie în materiei penală”, respectiv – calificarea faptei potrivit dreptului național, natura fatei incriminate, natura și gravitatea infracțiunii - Curtea a arătat în hotărârea Lauko contra Slovaciei că respectivele criterii nu se aplică în mod cumulativ, exceptând situația în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite identificarea unei concluzii clare asupra existenței unei acuzații în materie penală.
În domeniul contravențional intern, amenda constituie atât o modalitate de constrângere pecuniară a petentului, cât și o modalitate de prevenire a săvârșirii de noi fapte.
Prin aplicarea amenzii contravenționale nu se urmărește acoperirea unui prejudiciu, acesta neavând caracterul unei despăgubiri, situația despăgubirilor fiind reglementată distinct în art. 23 din O.G nr.2/2001.
Amenda contravențională este o sancțiune pecuniară principală prin care patrimoniul persoanei este diminuat în mod silit.
Se impune, în mod firesc, concluzia că, amenda contravențională reglementată de prevederile art. 2/2001, indiferent de cuantumul acesteia, îndeplinește atât o funcție punitivă, cît si una preventivă.
În cauza A. c. României s-a stabilit că domeniul contravențional românesc intră în sfera de cauză penală conform convenției.
În consecință, se aplică prezumția de nevinovăție a contravenientului.
În cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relative, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de fapt sau de drept. Prezumțiile nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp însă există un raport de rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate(cauza Janosevic C. Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și de sancționare a contravenției este un act administrative care se bucură de o prezumție de legalitate si temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și in practică, precum și de instanța europeană.
Prezumție de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica în fiecare caz concret, în fiecare speță, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța de recurs consideră că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petentul-recurent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, agentului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului verbal.
În speță, intimatul I. V., raportat la împrejurarea că acesta a pretins că, la data de 26.02. 2012, orele 15:30, nu s-a deplasat pe raza comunei Băcești, locul numit VA37C, și nu a tăiat, fără drept, și sustras arbori din fondul forestier național, acesta se află în imposibilitatea obiectivă de a dovedi netemeinicia procesului verbal de constatare si sancționare contravențională. În această împrejurare, pentru a respecta exigentele prezumției de nevinovăție, agentului constatator- recurentul O. S. B. Iasi, îi incumba obligația de a dovedi temeinicia procesului verbal.
Însă, recurentul nu a făcut dovada temeiniciei procesului verbal constatat. Nu a fost depusă nici o probă din care să rezulte vinovăția intimatului sub aspectul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Astfel, instanța de recurs constată că prezumția de nevinovăție a intimatului nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a admis plângerea formulată de către intimatul I. V..
Pentru aceste considerente, instant de recurs constata că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C. rap. la art. 304 pct.5 și 9 C., Tribunalul va respinge si va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de O. S. B. Iași împotriva sentinței civile nr.3459 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M.
2ex./20.03.2013
J..fond:C. A..C.
F.P. 26 Februarie 2013
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 451/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
