Fond funciar. Decizia nr. 950/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-09-2012 în dosarul nr. 950/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 950/R/2012
Ședința publică de la 12 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă G. F., cu domiciliul în ., jud. V. în contradictoriu cu intimații – pârâți G. M., cu domiciliul în ., jud. V., C. L. Todirești P. S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și C. Județeană V. P. S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 4565/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită; în data de 11.09.2012, prin serviciul registratură, recurenta a depus concluzii scrise
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 5 septembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. La cererea apărătorului ales al intimatului Ghiaraim M., pentru a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 septembrie 2012, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4565/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria V. a respins acțiunea introdusă de reclamanta G. FRASÎNA în contradictoriu cu pârâții G. G. M., C. Locala TODIREȘTI de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si C. Județeana V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu obiect constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._ din 12.02.2009 cu privire la suprafața de 5000 de mp. teren situată în extravilanul comunei Todirești, sola 41, . punctul Miro Jornescu.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 2566 din 19.03.1991 (fila 24) și 2920 din 21.03.1991 reclamanta G. Frăsîna și fiica acesteia G. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a suprafețelor de teren care au aparținut soțului reclamantei G. A., decedat în anul 1985. În urma acestei cereri, C. Județeană V. a eliberat titlul de proprietate comun nr. 1215/_ din 12.01.2000 în care este înscrisă, printre altele și suprafața de 0,5 ha de teren situată în extravilanul comunei Todirești, sola 41, . punctul Miro Jornescu.
În ceea ce-l privește pe pârât, acesta a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 835 din 11.03.1991 prin care a solicitat suprafețele de teren care au aparținut părinților săi G. G. și A.. În urma acestei cereri, pârâtului i-au fost eliberate titlurile de proprietate nr. 1838/_ din 03.12.2002 și titlul comun nr. 972/_. De asemenea, pârâtului i-a fost eliberată adeverința nr. 2221 din 17.05.1993 prin care este informat că suprafața de 0,85 ha revendicată se află în raza S.C Agrozootehnica Todiresti SA (fostul IAS Todirești). Deoarece, la acea dată – anul 1993 - puteau fi reconstituite doar terenurile provenite de la fostele CAP-uri, pârâtului urma să i se atribuie teren în compensare din suprafețele aflate la dispoziția comunei. Instanța de fond a constatat că, așa cum reiese din cuprinsul adeverinței sus-menționate, pârâtul a solicitat suprafața de teren din litigiu cel puțin din anul 1993.
Ulterior, în anul 1997, pârâtul a fost pus în posesie cu această suprafață de teren prin Procesul verbal încheiat în 20.04.1997. Așadar, la data eliberării reclamantei și fiicei sale titlului de proprietate nr. 1215/_ din 12.01.2000, suprafața de teren nu era liberă, pârâtul fiind pus în posesie cu suprafața din litigiu.
Prin cererea nr. 289 din 29.11.2005, în baza Legii nr. 247/2005 pârâtul solicită eliberarea titlului de proprietate și pentru diferența de 0,80 de mp. Atașează la această cerere declarația olografă din 15.04.1991 prin care numitul D. Săvastru-C. recunoaște că terenul arabil de 0,80 învecinat cu moșia fostul boier Jornescu l-a moștenit de la G. A., de pe urma soției, și care, în anul 1955 i l-a dat pârâtului.
Din cele cuprinse în acest înscris instanța de fond a constatat că numitul D. Săvastru-C. a înstrăinat pârâtului suprafața de 0,80 ha teren din punctul Jornescu, fără acte, în anul 1955. Instanța a mai constatat că era vorba despre o înstrăinare a însuși dreptului de proprietate deoarece declarația a fost dată pârâtului în vederea obținerii unui titlu de proprietate.
Având în vedere, obiectul cererii instanța de fond a analizat legalitatea ambelor titluri emise părților din proces care se suprapun în ceea ce privește suprafața de 5000 de mp. din punctul Jornescu.
Astfel, referitor la titlul de proprietate nr. 1215/_ din 12.01.2000 instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că această suprafață de teren a aparținut soțului său sau autorilor acestuia. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezulta că . mp. teren nu a fost înscrisă în rolul agricol al soțului reclamantei G. A. sau în rolul părinților săi G. G. și A.. De asemenea, nici unul din martorii audiați, vecini cu . au confirmat faptul că terenul a fost stăpânit înainte de colectivizare de soțul reclamantei sau de părinții acesteia.
În schimb, în ceea ce-l privește pe pârât, instanța de fond a constatat că acesta a primit în proprietate terenul de la numitul D. Săvastru-C., din localitatea Ipatele (declarația olografă din 15.04.1991). Așa cum rezulta din raportul de expertiză, D. Săvastru-C. a intrat în stăpânirea terenului de pe urma soției sale și care provine de la bunicul pârâtului A. G.. Într-adevăr, A. G. este și autorul soțului reclamantei G. A., însă această suprafață de teren a fost dată ca zestre de bunicul său unui alt descendent decât cel de la care G. A. avea posibilitatea de a-l moșteni. Concluziile expertului se coroborau cu declarațiile celor doi martori, în vârstă, vecini cu terenul în litigiu R. Z. și A. E.. Astfel, A. E. a afirmat că a văzut doar pârâtul stăpânind terenul, înainte sau după colectivizare în timp ce martora R. Z. a confirmat chiar tranzacția intervenită în anul 1955 dintre pârât și D. Săvastru-C. din localitatea Ipatele, precizând că, înainte de colectivizare, terenul aparținea unor rude ale pârâtului din localitatea Ipatele și care ulterior, l-au înstrăinat lui G. M..
Având în vedere aspectele sus-menționate instanța de fond a constatat că pârâtul și-a dovedit îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei de 5000 de mp. teren situată în extravilanul comunei Todirești, sola 41, . punctul Miro Jornescu fiind respectate condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1 ind. 2-ind. 4 din Legea nr. 1/2000. Așadar, titlul de proprietate nr._ din 12.02.2009 a fost emis în mod legal.
P. aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantei de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate nr._ din 12.02.2009.
Nefiind întrunite condițiile art. 274 C. pr. civ instanța a respins si cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs G. F., pe care o consideră netemeinica si nelegala, pentru următoarele motive:
In mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulata de reclamanta, iar considerentele reținute in cuprinsul hotărârii sunt complet lipsite de fundament probator.
De altfel, este greșit intregul raționament al instanței de fond, care a analizat cauza de fond funciar, prin care a fost investita sa se pronunțe cu privire la legalitatea titlului de proprietate eliberat pe numele intimatului, ca pe o acțiune in revendicare, prin compararea valabilității titlurilor ambelor părți, al reclamantei recurente si al intimatului.
Premisa de la care a pornit instanța in soluționarea acestei cauze este fundamental greșita, in condițiile in care titlul reclamantei este valabil si mai mult, exista, era intocmit, la data eliberării titlului de proprietate pe numele intimatului.
Eroarea grava in care s-a aflat instanța de fond nu este doar de raționament, ci si de modalitate de apreciere a materialului probatoriu, in condițiile in care, a reținut total neadevarat: "De asemenea, niciunul din martorii audiați, vecini cu . au confirmat faptul ca terenul a fost stăpânit inainte de colectivizare de soțul reclamantei sau de părinții acesteia", in condițiile in care martorii nu cunoșteau nici un aspect legat de persoana care a stăpânit terenul anterior colectivizării, deci nu au confirmat si nici nu au infirmat acest aspect.
Lasand la o parte faptul ca instanța s-a pronunțat peste limitele in care a fost invesita prin acțiune introductiva (legalitatea titlului initmatului), instanța de fond a ignorat rolul agricol si intreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului G. A., depusa la dosar (f. 21-40), de unde rezulta faptul ca pe rolul agricol al acestuia, in anii 1956-1958, era inscrisa suprafața de 0,5 ha teren la categoria "întovărășire".
Acțiunea formulata de reclamanta a fost dovedita prin materialul probatoriu administrat in cauza, din inscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca, in mod greșit, in titlul de proprietate emis pe numele paratului, s-a inscris suprafața de 5000 m.p., menționata anterior. Declarațiile martorilor audiați se coroborează cu inscrisurile, martorii audiați au confirmat faptul ca suprafața de 5000 m.p. in litigiu i-a aparținut lui G. A. si a fost stăpânită de acesta si de moștenitorii sai, pana la ocuparea abuziva de către parat. Martorul R. O. a arătat faptul ca "Dupa revoluție G. F. a stăpânit terenul."
Prin titlul de proprietate comun nr. 1215/_, eliberat la data de 12.01.2000, i s-a reconstituit reclamantei recurente si fiicei sale, in calitate de moștenitoare a defunctului G. A., dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 (5037) m.p. teren, situata in sola 41, . la N - most. Codnurache D., Ia E - P. A., Ia S - Romascu Ș. si Ia V - DE 110, in punctul Miro Jornescu.
Paratul intimat a ocupat abuziv suprafața de 5000 m.p. teren intravilan, a execuatat toate lucrările agricole si si-a insusit si producția obținută. In anul 2009, pe numele intimatului s-a intocmit in mod nelegal si titlul de proprietate pentru aceasta suprafața de teren, inscrisa in titlul comun eliberat pe numele reclamantei si a fiicei sale, in calitate de moștenitori ai defunctului G. A..
Dupa 9 ani de la intocmirea titlului de proprietate pe numele recurentei, pe numele paratului intimat s-a eliberat titlul de proprietate nr._, din data de 12.02.2009, prin care i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 m.p. situata pe raza comunei Todiresti, in extravilan, inscrisa in sola 41, . aceleași vecinătăți, menționate anterior.
La filele 66-76 din dosar se afla intreaga documentație care a stat la baza emiterii celor 3 titlulri de proprietate pe numele paratului G. M..
Astfel, rolul agricol din anii 1959-1963 al paratului a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1839/_, pe numele acestuia, pentru suprafața de 4 ha si 3849 m.p. (f. 69).
Paratul figurează si pe titlul de proprietate comun, eliberat moștenitorilor defunctului G. G., pentru suprafețele de teren care au aparținut acestuia.
La data de 29.11.2005 paratul a formulat cererea nr. 289/29.11.2005, prin care acesta solicita eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafata de 0,5 ha teren, in punctul Jornescu, in baza declarației lui S. C. (f. 39).
Paratul G. M. nu era indreptatit la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5000 m.p. teren situata in sola 41, . extravilan Todiresti, punctul Jornescu, intrucat aceasta suprafața de teren nu i-a aparținut, iar declarația menționata, nu constituie un act care sa justifice emiterea unui titlu de proprietate. Un act sub semnătura privata, care putea fi intocmit de orice persoana, fara nicio alta documentație in spate (rol agricol, act autentic) nu face dovada faptului ca intimatul era indreptatit la reconstituire, cu atat mai mult cu cat la data eliberării titlului sau, terenul se afla deja inscris pe titlul reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997 nulitatea absoluta a unui titlu de proprietate poate interveni atunci cand actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Este evident faptul ca reclamantei recurente G. F. i s-a reconstituit in mod corect dreptul de proprietate pentru aceeași suprafața de 5000 m.p. teren, in anul 2000, cu 9 ani înaintea eliberării titlului paratului, care a solicitat si a obținut cu rea-credinta titlul de proprietate a cărui nulitate absoluta am solictat sa fie constatata de catre instanța.
In drept - art. 304 ind. 1 si urm Cod procedura civila.
În dovedirea motivelor de recurs, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimatul G. M. a solicitat respingerea recursului pentru următoarele considerente:
Cererea de administrare de probe a fost formulată în instanță cu 6 luni înainte, respectiv la termenul de judecată din data de 15.03.2011, când reclamanta a solicitat proba cu 2 martori, fiind dispusă prorogarea discutării acestei probe după efectuarea expertizei tehnice judiciare. La termenul de judecată din data de 31.05.2011, când s-a pus în discuție proba cu martori, reclamanta G. F., prin apărătorul său a arătat că în cauza de fată nu este utilă proba testimonială, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate se face pe baza evidențelor agricole din perioada anterioară colectivizării, motiv pentru care nu a propus martori în apărare.
Din încheierea de ședință din data de 31.05.2011, reiese clar că doar pârâtul G. M., a solicitat prin apărătorul său audierea a 3 martori, în timp ce reclamanta a renunțat la acest probatoriu pe care nu l-a considerat necesar, motivat și de faptul că instanța a apreciat util ca în această cauză să fie audiați doar martorii vecini a imobilului în litigiu, cenzurând astfel și probatoriul testimonial al pârâtului.
Deși probatoriul administrat în dosar a cuprins pe lângă proba testimonial și proba cu înscrisuri, dar și expertiza judiciară, reclamanta s-a limitat a critica doar declarațiile martorilor susținând nefondat că depozițiile acestora ar fi contradictorii și nu ar susține situația de fapt din dosar descrisă în sentința civilă atacată.
Reclamanta nu face nici o referire la expertiza judiciară topografică efectuată în dosar care a stabilit cu certitudine proveniența și circuitul terenului în litigiu, posesia de lungă durată asupra terenului pe care a avut-o pârâtul G. M. și că dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost reconstituit corect pe numele lui G. M.
Toate aceste critici sunt neadevărate și formale, fiind făcute cu scopul de a justifica acest recurs formulat de reclamantă si de a continua procesul.
Analizând probatoriul din dosar, se constată că și înscrisurile depuse în apărare la dosar dovedesc situația de fapt reținută de instanță, iar criticile referitoare la condițiile de fond și de formă a unei declarații olografe sunt cel puțin ridicole, cu atât mai mult cu cât legea nu stabilește astfel de exigențe pentru înscrisurile sub semnătură privată, iar contestarea unor astfel de înscrisuri se face numai prin înscrierea în fals.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă în mod cert că situația de fapt este cea reținută de instanța de fond, iar hotărârea dată este temeinică si legală, fiind dispusă cu respectarea principiilor de bază ale procesului civil, printre care si cu respectarea principiului contradictorialității si a dreptului la apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În anul 1991, după apariția legii nr. 18/1991, recurenta Ghiarasin Frăsîna, împreună cu fiica sa, G. M., căsătorită J., au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ce a aparținut soțului acesteia, respectiv tatăl.
În urma acestor cereri și a actelor doveditoare a dreptului de proprietate asupra terenului înainte de colectivizare, li s-a eliberat acestora titlul de proprietate nr. 1215/_/12.01.2000 pentru suprafața de 1 ha și 3430mp teren, din care face parte și terenul în litigiu în suprafață de 5037 mp, situat în tarlaua 41, .>
La data de 29.11.2005, intimatul G. M. formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,80 ha teren, depunând în dovedirea acestei cereri o declarație dată de numitul D. S. C. prin care se arată că a avut pe suprafața . 0,80 ha teren, moștenire de la A. G. de pe urma soției sale care a decedat, declarația fiind dată pentru G. M. pentru a intra în stăpânirea acestui teren pe care i l-a dat în anul 1955.
În urma acestei cereri, intimatului i se eliberează titlul de proprietate nr._/12.02.2009 pentru suprafața de 8000 mp din care face parte și suprafața de 5000 mp teren în litigiu situat în tarlaua 41, .>
Din concluziile expertizei efectuate în cauză a rezultat că cele două suprafețe de teren în litigiu înscrise în cele două titluri de proprietate arătate mai sus se suprapun.
În mod greșit instanța de fond a reținut că intimatul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu în condițiile în care acesta, la formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din anul 2005, în dovedirea dreptului de proprietate pentru acest teren nu depune decât declarația dată de D. S. C. prin care se arată că a avut pe suprafața . 0,80 ha teren, moștenire de la A. G. de pe urma soției sale care a decedat, declarația fiind dată pentru G. M. pentru a intra în stăpânirea acestui teren pe care i l-a dat în anul 1955. Cu această declarație nu se poate face dovada dreptului de proprietate al intimatului asupra terenului în litigiu înainte de colectivizare, nu s-a făcut dovada existenței unui act de donație așa cum se arată în declarație, iar darea terenului către intimat încă din anul 1955, fără a se încheiat un act translativ de proprietate nu constituie act de proprietate.
Intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren cu care acesta s-a înscris în CAP conform registrului agricol aflat la dosar, în nume propriu și, de asemenea, i s-a eliberat și titlu comun pentru terenul pe care tatăl său l-a avut în proprietate înainte de colectivizare și a fost predat la CAP.
Chiar dacă ascendentul recurentei, G. A., nu a deținut teren înainte de colectivizare pe amplasamentul terenului în litigiu, recurenta are interes în formularea cererii de a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12.02.2009 eliberat pe numele pârâtului G. M. pentru suprafața de 5000 m.p. teren situat în tarlaua 41, . condițiile în care cele două suprafețe de teren se suprapun, iar G. M. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren în condițiile în care nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului înainte de colectivizare.
Astfel, așa cum s-a reținut, intimatul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp teren în litigiu, titlu său de proprietate_/12.02.2009 fiind lovit de nulitate absolută pentru suprafața de teren mai sus arătată potrivit dispozițiilor art. III, lit. a din legea nr. 18/1881.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1, art. 304 ind. 1 C. proc. Civ., instanța va admite recursul, va modifica în tot hotărârea instanței de fond conform dispozitivului prezentei hotărâri.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de G. F. împotriva sentinței civile nr. 4565/20.12.2011 a Judecătoriei V. pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta G. F. în contradictoriu cu pârâții G. M., C. L. Todirești și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12.02.2009 eliberat pe numele pârâtului G. M. pentru suprafața de 5000 m.p. teren situat în tarlaua 41, . vecinătățile N- moșt. C. D., E – P. A., S - Romascu Ș., V – DE 110.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 septembrie 2012.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./E.G.
2 ex./04.10.2012
Judecătoria V.: judec. C. O.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 968/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 985/2012. Tribunalul... → |
|---|
