Contestaţie la executare. Decizia nr. 323/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 323/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 323/A/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol fiind PRONUNȚAREA cererii de apel formulată de apelanta C. L. cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat R. B. din Huși. .. 1 județul V. în contradictoriu cu pârâta intimată S. S. domiciliată în Huși .. 5 A, județul V., împotriva sentinței civile nr.589/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ având ca obiect- contestație la executare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013. Mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi,- parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării la data de 20 noiembrie 2013 și ulterior, pentru același considerente, a amânat din ou pronunțarea pentru astăzi 27 noiembrie 2013 .
Deliberând s-a dat soluția de mai jos:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 589/10.07.2013 Judecătoria Huși a respins contestația formulată de C. L. în contradictoriu cu pârâta S. S..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Huși la data de 22.08.2012 a fost încuviințată executarea silită a dec. civ. nr.1011/2012 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr._ .
Cu toate acestea, la cererea aceleași creditoare, S. S., s-a solicitat din nou încuviințarea executării silite a aceleași decizii și prin încheierea pronunțată la data de 26.03.2013 în dosarul nr._ a Judecătoriei Huși s-a încuviințat executarea silită a deciziei împotriva debitoarei pentru suma de 2696,66 lei.
În baza acestui titlu executoriu și a încheierii de încuviințare s-a demarat procedura executării silite de către B. G. A. la cererea creditoarei S. S. .
S-a procedat la emiterea de somații către debitoarea C. L. prin care a fost înștiințată că trebuie să achite fiecare suma de 2696,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată precum și cheltuielile de executare în sumă de 345,15 lei potrivit deciziei civile nr.1011/2012a Curții de Apel Iași.
În cauza de față creditoarea S. S. a solicitat aducerea la îndeplinire prin executare silită a unei obligații stabilite în sarcina debitoarei C. L., prin titlul executoriu constând în decizia civilă nr.1011/2012 a Curții de Apel Iași, decizie care este irevocabilă.
Această decizie civilă constituie titlu executoriu deoarece este o hotărâre definitivă,condiție esențială prevăzută de dispozițiile art.632 al.2 din NCPC pentru declanșarea executării silite.
Pe de altă parte, instanța a constatat că creanța pusă în executare este certă, lichidă și exigibilă(art.662 NCPC),iar dreptul de a o executa rezultă decizia civilă nr.1011/2012 a Curții de Apel Iași care este titlul executoriu.
Caracterul cert al creanței a rezultat din însuși titlul executoriu,iar caracterul lichid al acesteia poate fi determinat prin raportare la elementele conținute în titlul executoriu.
Cu privire la exigibilitatea creanței, condiție cerută de al.4 al art.662 NCPC, instanța a constatat că obligația debitoarei a ajuns la scadență și nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită .
Potrivit art. 662 al.1 NCPC “executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”.
Potrivit dispozițiilor art. 632 al.2 NCPC “constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii pot fi puse în executare”, iar potrivit art 662 al.1 NCPC “executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”.”
Prin contestația la executare de față s-au invocat nelegalitatea actelor de executare emise ca urmare a faptului că, la data emiterii lor, creanța creditoarei față de debitoarea C. L. era stinsă ca urmare a încheierii tranzacției între părți la data de 27.08.2012.
La solicitarea instanței, contestatoarea, prin apărător, a precizat că obligația debitoarei C. L. s-a stins prin compensare, operațiune care a fost concretizată în ,,tranzacția,, încheiată între părți la data 27.08.2012.
În baza art.712 NCPC, se poate recurge la contestația la executare invocându-se împrejurări extinctive ale obligației, survenite după rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri judecătorești.Așadar, deși, pe această cale nu se poate analiza legalitatea unei hotărâri judecătorești, se pot invoca totuși motive de stingere a obligației când acestea sunt posterioare hotărârii ce se execută.
Potrivit disp.1615 NCCiv. obligațiile se sting prin plată, compensație, confuziune, remitere de datorie,imposibilitate fortuită de executare și prin alte moduri expres prev. de lege.
Din actele depuse la dosar, inclusiv din tranzacția încheiată între părți nu a rezultat că datoria debitoarei C. L. față de S. S. ,așa cum a fost ea reținută în titlul executoriu, a fost stinsă.
Chiar dacă s-a invocat faptul că datoria debitoarei s-a stins prin compensare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru a operarea acestui mod de stingere a obligațiilor.
Potrivit disp. art. 1616 NCC compensarea presupune existența a două datorii reciproce, mai precis, două raporturi juridice obligaționale. Ori, din decizia civilă nr.1011/2012 a Curții de Apel Iași rezultă că doar Pârâții Valic și C. L. au fost obligați la plata sumei de 8090 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către S. V. și S.. Aceștia din urmă nu au fost obligați la plata vreunei sume. Pe de altă parte, nu au fost obligați prin decizia Curții de Apel la nici o altă prestație pentru a considera că mai există un raport juridic obligațional în cadrul căruia și S. S. să fie obligată față de C. L..
În ceea ce privește executarea silită a titlului executoriu constând în decizia Curții de Apel Iași, nu prezintă relevanță tranzacția încheiată între cele două părți. De fapt, această tranzacție cuprinde o înțelegere a părților din dosarul în care s-a pronunțat decizia nr.1011/2012, prin care litigiul ce a făcut obiectul acestui dosar a fost rezolvat într-o altă modalitate decât cea stabilită de instanță în mod irevocabil. Ori, așa cum s-a arătat, această decizie civilă constituie titlu executoriu deoarece este o hotărâre definitivă, condiție esențială prevăzută de dispozițiile art.632 al.2 din NCPC pentru declanșarea executării silite.
Tranzacția încheiată între părți ar fi avut consecințe asupra punerii în executare a titlului executoriu doar dacă ar fi intervenit o stingere a obligației ce se execută silit și care ar fi fost posterioară titlului executoriu.
Analizând clauzele înscrise în această tranzacție, instanța a constatat că între părți nu a intervenit nici o remitere de datorie din partea creditoarei S. S. prin care aceasta să o fi eliberat pe C. L. de plata creanței stabilite prin titlul executoriu. Aceasta deoarece S. S. a renunțat la executarea cheltuielilor de judecată în sumă de 8090 lei, dar totodată s-a obligat și la plata către debitoare a sumei de 3000 euro. Chiar dacă remiterea de datorie poate fi și cu titlu oneros, totuși nu se poate considera că creditoarea a renunțat la valorificarea creanței prin asumarea unei obligații față de debitoare în condiții mai oneroase decât creanța pe care o are față de ea.
În subsidiar, instanța a constatat că tranzacția încheiată între cele două părți reprezintă o convenție a părților care pot. disp. art.1270 NCC are putere de lege între părțile contractante, iar pt. art.1169 NCC părțile sunt libere să încheie orice fel de contracte însă în limitele impuse de lege, de ordinea publică sau bunele moravuri. Așadar, printr-un contract părțile nu pot anihila puterea unui titlu executoriu. Articolul 1517 Cod civ. prevede că părțile trebuie să se comporte cu bună credință în executarea obligațiilor asumate și să nu facă uz de pretextul neexecutării obligației celeilalte părți în măsura în care această neexecutare se datorează propriei acțiuni sau omisiuni.
Principiul bunei credințe,în domeniul obligațiilor,presupune ca fiecare parte a raportului juridic obligațional trebuie să își execute cu bună credință obligațiile asumate.
În condițiile în care o parte nu mai execută obligațiile asumate printr-un contract, contestatoarea poate să solicite rezoluțiunea contractului. De fapt, rezoluțiunea sau rezilierea contractului sancționează forța obligatorie a contractului și în cazul neexecutării obligațiilor asumate prin contract poate fi justificată prin mecanismul condiției rezolutorii(art.1401 cod.civ.).
Concluzionând, instanța a constatat că executarea silită a început și s-a derulat cu respectarea dispozițiilor legale,motiv pentru care, în baza art.719 NCPC, a respins contestația la executare formulată.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către ambele părți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel contestatoarea C. L. solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Huși în sensul admiterii contestației la executare și anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare 196/2013 a B. G. A..
În motivarea apelului său apelanta a arătat că:
Prin contestația adresată Judecătoriei Huși a solicitat anularea formelor de executare emise de executorul judecătoresc G. A. în dosarul nr. 196/2013.
A motivat cu faptul că obligația de plată a sumei solicitate de creditoarea S. S. a fost stinsă printr-o tranzacție încheiată între părți la data de 27.08.2012.
Instanța de fond a respins contestația pe considerentul că executarea silită întemeiată pe titlul executoriu - decizia civilă nr. 1011/2012 a Curții de Apel Iași - este temeinică și legală și că tranzacția părților nu a dus la stingerea obligației de plată.
Hotărârea instanței de fond este greșită din următoarele motive:
Obligația de plată a cheltuielilor de judecată, înscrisă în titlul executoriu, decizia civilă nr. 1011/2012 a Curții de Apel Iași, precum și alte obligații reciproce ale părților implicate în acel litigiu au fost stinse prin tranzacția încheiată în data de 27.08.2012. La art. 3 al acestei tranzacții se prevede că „...doamna S. S. se obligă să: renunțe la cheltuielile de judecată menționate în decizia civilă nr. 1011/2012 a Curții de Apel Iași, pretinse în dosar de executare nr. 165/2012 aflat pe rolul B. G. A. din mun. Huși, atât în nume personal cât și pentru domnul S. V.-L.. De asemenea, S. S. se obligă să achite numitei C. L. suma de 3.000 (treimii) euro la data semnării actelor prevăzute la art. 2 pct. 1 și pct. 2, și numai în cazul semnării acestor acte.
În temeiul acestei tranzacții, creditoarea S. S. a înțeles să renunțe la cheltuielile de judecată, ba în plus să-i achite ea o sumă de 3.000 euro d-nei C. L.. Instanța își exprimă nedumerirea cu privire la faptul că creditoarea a renunțat la valorificarea unei creanțe prin asumarea unei obligații față de debitoare în condiții mai oneroase decât creanța pe care o are față de ea. Această tranzacție nu a avut ca obiect doar cheltuielile de judecată, ci mai multe aspecte: schimbul a două case de valori diferite între ele, compensarea unor investiții, datorii, alte obligații ale părților care ar fi putut lua naștere în urma unor litigii etc.
Conform art. 2267 din Noul Cod Civil: "(1) Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. (2) Prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți."
Prin urmare, creanța a fost stinsă prin contractul de tranzacție, în urma unor renunțări și concesii reciproce. Tranzacția nu a afectat și nu a nesocotit dispozitivul hotărârii judecătorești (titlul executoriu) ci, dimpotrivă, a prevăzut o modalitate de punere în executare benevolă a acestui dispozitiv combinată cu compensarea unor cheltuieli anticipate privind schimbul a două imobile de valori diferite.
Încercarea instanței de a identifica în concret modalitatea prin care părțile au înțeles să stingă sau să nască anumite obligații (compensație, remitere de datorie etc.) este inutilă atâta timp cât potrivit art. 2.267 părțile pot tranzacționa drepturile și obligațiile lor prin "concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă."
De altfel, nici pârâta-creditoare nu a negat tranzacționarea acestor drepturi, dar a dat o interpretare greșită și răuvoitoare articolului 3 din tranzacție, susținând că a renunțat la cheltuielile de executare cerute în dosarul de executare nr. 165/2012 care se referea la soții Valic și nu la C. L.. Acest aspect nu este real. Din interpretarea corectă a titlului executoriu (unde se prevede obligația solidară la plata cheltuielilor de judecată) și a art. 3 și următoarele din tranzacție se constată că S. S. a renunțat în totalitate la cheltuielile de judecată.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Legal citată intimata creditoare S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului motivat de faptul că acea creanță stabilită prin hotărârea Curții de Apel Iași nu a fost stinsă prin acea tranzacție, nu a renunțat și nu va renunța la aceste cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1011/25.05.2012 a Curții de Apel Iași, intimații Valic I., Valic V. și C. L. au fost obligați la plata către S. V. L. și S. S. suma de 8090 lei, cheltuieli de judecată. În baza acestei hotărâri judecătorești, intima a început executarea silită împotriva recurentei pentru cheltuielile de judecată la data de 7.08.2012, fiind întocmit dosarul de executare nr. 196/2013 a B. G. A..
La data de 27.08.2012 s-a încheiat între părți o tranzacție prin care soții Valic I. și V. s-au obligat împreună cu intimata S. S. să încheie un contract de schimb ce privește imobilele situate în mun. Huși, Șoseaua Huși-Iași, numerele 5A și 5D, iar soții Valic I. și V. se obligă să vândă recurentei C. L. imobilul situat în mun. Huși, Șoseaua Huși-Iași, numerele 5D. De asemenea, intimata S. S. s-a obligat să renunțe la cheltuielile de judecată menționate în decizia civilă nr. 1011/25.05.2012 a Curții de Apel Iași, pretinse în dosarul de executare nr. 165/2012 aflat pe rolul B. G. A..
Această tranzacție nu produce efecte în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimată a fi recuperate prin executare silită de la recurentă. În primul rând dosarul de executare nr. 165/2012 aflat pe rolul B. G. A. privește executarea silită pentru cheltuielile de judecată inițiată de intimată în ceea ce privește soții Valic I. și V. și nu recurenta C. L.. În acest fel, intimata nu a renunțat la dreptul său la cheltuielile de judecată obținute prin titlul executoriu, decizia civilă nr. 1011/25.05.2012 a Curții de Apel Iași.
În al doilea rând, părțile nu au făcut dovada în cursul judecății că obligațiile stabilite în sarcina fiecărei părți prin tranzacție au fost îndeplinite pentru a opera fiecare dintre clauzele acestui contract dintre părți.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de C. L. pentru motivele invocate.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de C. L. împotriva sentinței civile nr. 589/10.07.2013 a Judecătoriei Huși, pe care o păstrează.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 02 Decembrie 2013
Red.M.D.M./03.12.2013
Ex.4
Jud.fond: A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1217/2012. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 326/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
