Contestaţie la executare. Decizia nr. 1217/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1217/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 1217/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1217/R/2012
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta P. ORAȘULUI NEGREȘTI - S. DE I. ȘI T. LOCALE, cu sediul în oraș Negrești, ..1, jud. V., în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în oraș Negrești, ..21, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2543/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, administrator C. N., lipsind reprezentantul recurentei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; recursul este declarat și motivat în termen legal; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța a procedat la identificarea reprezentantului prezent.
D-l C. N. se legitimează cu C.I . nr._ eliberată de SPCLEP Negrești la 30.05.2012.
Instanța dă cuvântul reprezentatului prezent pentru a propune probe sau formula cereri.
D-l C. N. arată că nu are înscrisuri noi de depus și nu formulează alte cereri.
În baza probatoriului administrat instanta se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată si dă cuvântul în apărare, pe cererea de recurs.
D-l C. N., având cuvântul pentru intimată, susține că hotărârea primei instanțe este întemeiată. Consiliul Local Negrești in mod intenționat nu i-a trimis înștiințarea de plată a datoriilor din 2009 până în 2012 . S-a a dresat în această perioadă Consiliului Local pentru a soluționa problema spațiului respectiv, care nu produce venituri deoarece este închis de aproximativ un an si jumătate. Consiliul local Negrești i-a solicitat să încheie un contract de concesiune la un preț foarte mare, de 42 lei m.p., în condițiile în care în acea zonă el nu se vinde cu 10 euro m.p. A solicitat soluționarea acestei probleme dar nu a primit un răspuns favorabil. Dorește încheierea acestui litigiu pentru a putea funcționa ca societate. Consideră soluția primei instanțe ca fiind corectă.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare după care, conform disp. art. 256 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2543/05.09.2012 Judecătoria V. admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea .., cu sediul în Negrești, .. 21 în contradictoriu cu intimata P. oraș Negrești - S. T. și I. Locale.
A anulat executarea silită a contestatoarei pentru suma de 866,27 lei și a menținut-o pentru suma de 14 lei reprezentând taxă auto.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.02.2012 S. I. și T. Locale al Orașului Negrești a emis pe numele contestatoarei somația nr. 1265 conform căreia contestatoarea avea obligația de a achita suma de 509 lei reprezentând taxă firmă, c/v concesiune și taxă auto, precum și accesorii calculate la aceste debite, în valoare totală de 371,27 lei. În total debitul datorat de contestatoare până în luna februarie 2012 era de 880,27 lei conform somației.
Procedura pentru recuperarea acestor sume este cea prevăzută de Codul de procedură fiscală, fiind vorba de creanțe fiscale.
Conform art. 21 Cod procedură fiscală, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, drepturi care se referă la recuperarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri la bugetul general consolidat.
Conform art. 1 din Codul de procedură fiscală așa cum a fost modificat prin O.G. 29/31.08.2011, dispozițiile Codului de procedură fiscală nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere și a redevențelor petroliere.
Aceasta înseamnă că pentru contravaloarea concesiunii datorată de contestatoare în temeiul contractului de concesiune nr. 59/3.08.2004 nu se putea începe executarea silită în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală întrucât, astfel de contracte nu au valoare de titluri executorii pe de o parte, iar pe de altă parte legiuitorul a interzis această modalitate de recuperare a creanței conform procedurii fiscale prin modificarea adusă în mod expres la art. 1 așa cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, instanța a reținut că executarea silită a contestatoarei pentru contravaloarea concesiunii, în temeiul Codului de procedură fiscală era nelegală.
În ceea ce privește taxa de firmă și taxa auto, expertiza contabilă efectuată în cauză a demonstrat faptul că debitul era nereal și că, contestatoarea mai datora doar 14 lei reprezentând taxă auto.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Orașul Negrești - P. Negrești, S. de I. și T. Locale arătând că la data de 17.02.2012 S. de I. și T. Locale din cadrul Primăriei orașului Negrești a comunicat debitorului .. prin Somația de plată nr. 1265 obligația de plată până la data de 15.02.2012 a debitului de 880,27 lei compus din mai multe articole (taxa de firmă, concesiune persoană juridică și taxa auto).
Este adevărat faptul că din Raportul de expertiză contabilă judiciară, expertul a calculat doar suma taxelor și a impozitelor datorate către bugetul local rămânând așa cum este menționat la concluziile de la pct. 1 suma de 46 lei pentru taxă de concesiune și 14 lei taxa auto, fără a lua în considerare și accesoriile constând în penalitățile care au fost calculate la fiecare articol în parte la data scadentă. Contribuabilul contestatar de la data promovării contestației și până în prezent s-a prezentat și a achitat doar datoriile curente (principale) refuzând a achita și plata accesoriilor (penalitățile de întârziere) ceea ce a dus crearea unui nou debit, conform dispozițiilor art. 119 și art. 1201 din Codul de Procedură Fiscală.
Așadar plățile făcute de către contribuabilul contestatar s-au distribuit în mod electronic conform dispozițiilor art. 114 alin 23 și alin 25 și a art. 115 din Codul de Procedură Fiscală.
Astfel, consideră că instanța în mod eronat a concluzionat faptul că contestatarul mai are de achitat doar suma de 14 lei reprezentând taxă auto, atâta timp chiar din raportul de expertiză este menționat la concluzii pct. 1 și 46 lei taxă de concesiune.
Totodată face mențiunea că plata concesiunii achitată mai târziu decât termenele scadente a generat unele penalități de care expertul nu a făcut mențiunea în cadrul raportului.
Deci la data de 31.03.2012 contribuabilul contestatar, figurează în evidențele recurentului cu un debit curent de 60 lei și penalități în valoare de 397,61 lei, datoria totală fiind de 457,61 lei.
Situația în care contestatarul nu achită integral aceste debite sunt generatoare de alte noi sume. Debitele calculate mai sus cât și în întâmpinarea depusă la contestație au fost calculate conform dispozițiilor legale în vigoare.
Consideră că în mod eronat instanța a făcut referire la O.G. 29/2011, care transpusă în Codul de Procedură Fiscală, legiuitorul modifică menționând la art. 1 alin 4 „Prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere, a redevențelor petroliere si a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arenda si alte contracte de exploatare eficienta a terenurilor cu destinație agricola, încheiate de Agenția Domeniilor Statului."
Face mențiunea că așa cum se arată în Codul Fiscal la art. 1 alin 3 au pus în aplicare dispozițiile respectivului cod cât și cele din Codul de Procedură Fiscală neprejudiciind în nici un fel contribuabilul.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica recurentului vizează greșita admitere a contestației la executare în ceea ce privește obligarea intimatului la plata taxei de concesiune ori instanța de fond, în mod corect a reținut că potrivit art. 1 din Codul de procedură fiscală așa cum a fost modificat prin O.G. 29/31.08.2011, dispozițiile Codului de procedură fiscală nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere și a redevențelor petroliere - (4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului.
Actul administrativ emis de către intimatul pârât, privește, pe de o parte, redevența datorată în baza unui contract administrativ(de natură contractuală) iar pe de altă parte, alte taxe datorate potrivit Codului fiscal. Prin urmare, prezentul litigiu are o natură juridică mixtă, respectiv de litigiu contractual și de contencios fiscal.
În ceea ce privește redevența datorată în baza unui contract de concesiune încheiat între autoritatea administrativă și recurent, se constată că intimatul pârât nu își poate constitui un titlu executoriu pentru executarea obligațiilor contractuale, astfel cum sa întâmplat în speța de față, din această perspectivă emiterea titlului executoriu fiind nelegală, cum a reținut și instanța de fond.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a verificat fiecare obligație de plată în parte, atât în ceea ce privește debitul principal cât și accesoriile din conținutul acestuia rezultând că accesoriile vizează achitarea cu întârziere a redevenței, însă acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură fiscală.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta P. Orașului Negrești – S. de T. și I. Locale împotriva sentinței civile nr. 2543/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.11.2012.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
Tehnored. C.A./E.G.
2 ex./20.11.2012
Judec. Fond. – P. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 985/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 323/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
