Legea 10/2001. Sentința nr. 1767/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1767/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1767/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1767
Ședința publică de la 21 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Grefier A. C.
-------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții I. V.-M. și L. S., cu domiciliile procedurale alese la Cabinet Avocat M. Lahman situat în mun. București, .. 4, . în contradictoriu cu pârâta C. P. A. L. NR. 10/2001 A C. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect - Legea 10/2001, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 16.12.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.10.2015 sub nr._, reclamanții I. V.-M. și L. S. au solicitat desființarea Dispoziției nr. 230 de respingere a notificării nr.422 / 2001 din 19.08.2015, comunicata la data de 08.09.2015 si obligarea pârâtei la restituirea in natura si in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul cu destinația locuința, anexe gospodărești (magazie si closet) si terenul aferent situate in Satul Crâng, . sau, in cazul in care acest lucru nu mai este posibil, obligarea pârâtei la acordarea de masuri reparatorii in echivalent constând in despăgubiri bănești.
In fapt, in urma analizei dosarului, întocmit in baza Notificării nr. 422/2001 de către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților București, prin Dispoziția nr. 230 din 19.08.2015 s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului sau acordarea de masuri reparatorii in echivalent constând in despăgubiri bănești, pe considerentele ca nu s-a făcut dovada calității de moștenitori după defuncții Ș. I. si E. I., lipsind certificatele de deces ale defuncților si sentințele penale de condamnare.
Demersurile in vederea restituirii imobilului mai sus-amintit au fost făcute de defuncta L. C.-G. inca din data de 08.08.2001, cand s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc S. I.-M. din Birlad, acesta depunând la data de 17.08.2001 Notificarea nr.422 la Primăria C. Perieni, Județul V., însoțita de actele doveditoare ale calității de succesori, respectiv, fiu si fiica ai Iul A. C I..
I. V.-M., a arătat că a mandat-o pe sora sa, L. C.-G., prin Procura judiciara autentificata sub nr.2833 din 25.07.2001 la BNPA Dr.R. D. O. si R. P. I., sa îl reprezinte intru-totul in aceasta acțiune de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de stat, procura depusa la dosarul Primăriei.
Bunurile mai sus-indicate pentru care au solicitat restituirea in natura sau masuri reparatorii au aparținut defuncților: - E. I.-bunica; - A. C. I.-tatal si Ș. C.I.-unchiul, motiv pentru care se consideră îndreptățiți in a formula prezenta cerere, mai mult decât atat, la data depunerii Notificării nr.422 / 2001 aceasta a fost insotita de documentele care atesta calitatea noastră de moștenitori.
Astfel, in calitate de succesori in drepturi ai lui E. I., A. C.I. si Ș. C.I., bunica reclamanților, respectiv, tatăl si unchiul acestora, proprietari ai imobilului, au dovedit-o cu certificatele noastre de naștere si ale tatălui si unchiului. Au anexat, de asemenea, certificatele de deces al lui E. I. si Ș. I..
In ceea ce privește sentințele penale de condamnare au făcut dovada prin Procesul verbal nr.76 din 08.12.1950 ca imobilul revendicat a fost inventariat si sechestrat in baza Ordonanței nr.1960 din 27.11.1950 a Parchetului Curții Bucuresti-Cabinetul-Cabinetul Cercetări Criminali de Război. In acest proces verbal se descrie in amănunt imobilul confiscat împreuna cu alte bunuri mobile de la Ș. I., care in conformitate cu Hotărârea nr.2484 din 22.10.1990 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului-Lege nr. 118/1990 a suferit o condamnare de 5 ani.
In ceea ce-l privește pe I. A., tatăl reclamanților, au dovedit cu Adresa nr. L.159 din 04.10.2001 eliberata de Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor Militare, ca acesta a fost condamnat la 1 an închisoare prin Sentința nr.49 din 25.01.1949 a Tribunalului M. București pentru delictul de omisiune a denunțării complotului, cat si cu Adresa nr.40/C/24.01.2002 de la Ministerul Justiției, Tribunalul M. Teritorial din care rezulta ca acesta a fost arestat la data de 05.08.1948 si a fost condamnat prin Sentința nr.149 din 25.01.1949 a Tribunalului M. București la 1 an închisoare pentru delictul omisiunii denunțării complotului, decedând la data de 20.07.1949 in Penitenciarul Aiud.
Nu au putut fi prezentate certificate de moștenitor după defuncții E. I. si Ș. I. deoarece la data decesului aceștia au murit fara avere, aceasta fiind confiscata de Stat, iar pentru tatăl reclamanților, I. A., au prezentat Certificat de calitate de moștenitor nr.60 din 25.06.2003, dar au prezentat certificate de naștere din care rezulta calitatea de fii si nepoți, fata de bunica, E. I. si unchiul, Ș. I..
Totodată, au prezentat declarații date de martorii C. V. si R. O.-D., in fata notarului public, care atesta faptul ca i-au cunoscut pe autorii reclamanților si arata si ce avere au avut in .> P. toate aceste motive, au considerat reclamanții măsura de respingere luata de C. pentru aplicarea L. nr.10/2001 ca fiind neîntemeiata si nelegala, parata acționând cu rea-credința, atâta timp cat imobilul confiscate a fost folosit ca bun public in . istoricul acestei case si pe foștii lor proprietari. S-a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost ea formulata, să se constate că cererea este dovedita si susținuta cu actele depuse la dosarul Primăriei, si, in consecința, să se dispună anularea Dispoziției nr. 230 din 19.08.2015 si să fie obligată parata la restituirea in natura a imobilului revendicat in condițiile L. nr. 10/2001 sau la acordarea de masuri reparatorii constând in despăgubiri bănești.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 si art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta C. internă pentru analizarea notificărilor depuse în baza L. nr. 10/2001 a formulat întâmpinare, prin care a arătat următoarele:
Prin cererea depusă la instanță reclamanții au solicitat desființarea dispoziției primarului nr.230/19.08.2015 prin care a fost respinsă notificarea nr. 422/08.08.2001. Prin notificarea depusă la Biroul Executorului judecătoresc S. I. M., înregistrată sub nr. 422/8.08.2001 împreună cu actele doveditoare, d-na L. C. G. și dl. I. V.- M., frați, au solicitat restituirea casei părintești din satul C., . C.), județul V., compusă din 4 camere, antreu și alte dependințe ce au fost confiscate împreună cu terenurile aferente și bunurile ce s-au găsit la acea dată în casă, în baza procesului-verbal nr. 76/8.12.1950 .
Notificarea împreună cu actele doveditoare au fost înaintate, spre soluționare, de Biroul executorului judecătoresc S. I. M. ,Primăriei comunei Perieni, în anul 2001 (. înființată în anul 2004).
Primăria comunei Perieni, județul V. a emis dispoziția nr. 54/19.10.2001 prin care a dispus ca notificarea formulată de d-na L. C. G. și dl. I. V. M. să fie comunicată Prefecturii județului V..
Dispoziția nr. 54/19.10.2001 și notificarea au fost înregistrate la Prefectura județului V. sub nr. 9068/12.11.2001.
Prin adresa nr. 9068/13.11.2002, Prefectura județului V. solicită d-nei L. C. G. acte în completarea dosarului, respectiv, copia sentinței penale de condamnare.
D-na L. C. G. comunică Prefecturii județului V. certificatul de calitate de moștenitor după defunctul I. A. și hotărârea nr. 2484/22.10.1990 emisă de C. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului—Lege nr. 118/1990 pentru I. Ș..
Prefectura județului V. returnează în anul 2003 notificarea la Primăria comunei Perieni pentru completare cu acte.
In urma corespondenței purtate între Primăria comunei Perieni și d-na L. C. G., petenta completează dosarul cu declarație autentificată la notariat sub nr. 2875/12.08.2004, proces-verbal de sechestrare a averii imobile și mobile a d-lui Ș. I. nr. 76/1950, în original.
După înființarea comunei C., în baza L. nr. 84/2004, Primăria comunei Perieni a înaintat, spre soluționare, dosarul cuprinzând notificarea și actele doveditoare Primăriei comunei C..
C. internă pentru analizarea notificărilor depuse în baza L. nr. 10/2001 C. a analizat notificarea și actele doveditoare, emițând dispoziția nr. 75/12.06.2006 de respingere a cererii de restituire în natură și propunerea privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
C. internă a hotărât acordarea de despăgubiri d-nei L. coralia G. și d-lui I. V. pentru imobilul preluat abuziv de stat întrucât, din verificările efectuate, s-a constatat că imobilul cu destinația de locuință a fost demolat total în timpul regimului comunist.
Prin adresa nr. 1526/13.05.2008 Primăria comunei C., C. internă, solicită d-nei L. C. G. și d-lui I. V. documente pentru completarea dosarului, (negație de la Arhivele Statului că nu dețin documente cu privire la imobil, declarații notariale de la doi martori cu privire la imobil, certificat de naștere privind pe A. I.).
D-na L. C. G. răspunde la adresă, comunicând Primăriei comunei C. două declarații autentificate la notariat date de 2 martori cu privire la imobil (C. V. și R. O. D.) și extras din registrul stării civile privind pe A. I..
Cu privire la negația solicitată, Direcția Arhivelor Statului V. a comunicat petentei și Primăriei C. că nu deține documente referitoare la imobilele deținute de locuitorii comunei (adresa nr. 898/19.08.2008).
Dosarul astfel completat d-nei L. C. G. a fost înaintat Instituției Prefectului V., înregistrat sub nr. 7492/07.10.2008, pentru a fi comunicat, spre soluționare, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București.
A.N.R.P. București a returnat dosarul pentru completare cu alte acte (sentința de condamnare și dovada proprietății pentru o magazie).
Prin adresa nr. 430/09.02.2009, Primăria comunei C. i-a solicitat d-nei L. C.-G. comunicarea sentinței de condamnare și dovada proprietății pentru o magazie.
Prin adresa nr. 2994//14.09.2009 dosarul a fost trimis, din nou, Instituției Prefectului V. pentru a fi comunicat, spre soluționare, către ANRP București.
Dosarul a fost returnat, din nou, de către ANRP București, pentru completare cu alte documente, iar prin adresa nr. 3426/07.10.2009, Primăria C., i-a comunicat acest lucru d-nei L. C. alia și copie de pe adresele ANRP.
La adresele Primăriei comunei C. nr. 430/09.02.2009 și nr. 3426/07.10.2009 d-na L. C. alia G. nu a dat nici un răspuns.
Prin adresa nr. 42/07.01.2011, trimisă recomandat cu confirmare de primire ,Primăria comunei C. a revenit și a solicitat d-nei L. C. G. și d-lui I. V. comunicarea actelor cerute de ANRP București pentru completarea dosarului depus la Legea nr. 10/2001 - certificate de deces pentru E. I. și Ș. I.; certificat de moștenitor de pe urma d-nei E. I. și a d-lui Ș. I. și sentințele penale de condamnare - (adresa a fost trimisă d-nei L. C. G. -Calea Griviței nr. 138, Sector 1, București ).
Nici la această adresă d-na L. C. G. nu a dat nici un răspuns.
Cu adresa nr. 884/14.03.2011, Primăria comunei C. a înaintat din nou dosarul către Prefectura V., spre a fi comunicat către ANRP București, spre soluționare.
Biroul Județean pentru urmărirea aplicării unitare a L. nr. 10/2001 a returnat dosarul în vederea modificării și completării conform notei anexate.
Nu se pune problema desființării dispoziției ci a faptului că dosarul nu a fost primit de ANRP, fiind returnat de fiecare dată pentru completare cu alte acte.
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele considerente:
În fapt, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu Primarului comunei C., în calitate de președinte al Comisiei pentru A. L. nr. 10/2001 a C. C., desființarea dispoziției nr. 230/19.08.2015 și obligarea la restituirea în natură, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul cu destinația de locuință, anexe gospodărești (magazie și closet) și terenul aferent situate în satul Crâng, . sau, în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, să obligația la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești.
Prin întâmpinare (filele 56-58), s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că dosarul care îi privește pe reclamanți nu a fost primit de ANRP București, fiind returnat de fiecare dată pentru completarea cu alte acte, iar reclamantul nu și-a îndeplinit aceste obligații.
După apariția L. nr. 10/2001, prin notificarea nr. 422/08.08.2001 depusă la B. S. I. M. (fila 99 dosar), reclamantul I. V.-M. și L. C.-G., frați au solicitat restituirea casei părintești din satul Crâng, . C.), jud. V. și alte dependințe ce au fost confiscate împreună cu terenul eferent și bunurile ce s-au găsit la acea dată în casă, în baza procesului-verbal nr. 76/1950.
Conform certificatului de deces din 13.11.2014 (fila 28 dosar), L. C.-G. a decedat, iar conform certificatului de legatar nr. 70/10.12.2014 emis de Societatea Profesională Notarială Biroul Notarilor Publici R. și Ș. (fila 30), reclamantul L. S. este legatarul cu titlu universal al defunctei.
Constată Tribunalul că Primarul comunei C. emite la data de 12.06.2006 dispoziția nr. 75 (fila 100 dosar) privind soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 422/2001 depusă la B. S. I. M. prin care recunoaște calitatea de persoane îndreptățite a reclamantului I. V.-M. și a autoarei reclamantului L. S., a respins cererea de restituire în natură a imobilului cu destinația de locuință notificat și a propus ca, pentru imobilul cu destinația de locuință notificat, situat în satul C., ., care a fost demolat total, iar terenul aferent a fost reconstituit în baza L. nr. 18/1991, să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În urma modificărilor survenite la Legea nr. 10/2001, s-a dispus ca dosarele întocmite în baza acestei legi împreună cu dispozițiile emise de primari să fie înaintate spre analiză Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Aici s-a constatat că există niște nereguli în legătură cu dosarul întocmit la cererea formulată de reclamantul I. V.-M. și de autoarea reclamantului L. S., respectiv nu a fost dovedită calitatea de moștenitor după defuncții Ș. I. (unchi) și E. I. (bunica paternă), lipsa certificatelor de deces privind pe E. I. și Ș. I., precum și lipsa sentințelor penale de condamnare.
În urma acestei sesizări nr._/01.10.2009 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (filele 67 verso), pârâtul a pus în vedere reclamanților să facă aceste dovezi, însă susține pârâtul că nu s-a răspuns la această solicitare, nefiind realizate dovezile solicitate.
În aceste condiții, pârâtul a emis o nouă dispoziție nr. 230/19.08.2015 (fila 9 dosar) prin care se respinge cererea ce a făcut obiectul notificării nr. 422/2001, menționându-se că nu a fost dovedită calitatea de moștenitor după defuncții Ș. I. (unchi) și E. I. (bunica paternă), lipsa certificatelor de deces privind pe E. I. și Ș. I., precum și lipsa sentințelor penale de condamnare. De asemenea, s-a reținut în această decizie că dispoziția nr. 75/12.06.2006, privind respingerea cererii de restituire în natură și propunerea privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, se abrogă.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natura a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probanta a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, iar, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Tribunalul apreciază că cea de-a doua dispoziție, cu nr. 230/2015, este nelegală și nu produce efecte, deoarece pârâtul nu mai putea emite încă o dispoziție în soluționarea aceleași notificări, atâta timp cât prima dispoziție încă își produce efectele, dat fiind că aceste efecte se produc până la anularea acestei dispoziții de către instanță în procedura prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Menționarea în cuprinsul dispoziției cu nr. 230/2015 că se abrogă dispoziția nr. 75/2006 a Primarului comunei C., nu este de natură a înlătura efectele celei dintâi.
Pe lângă folosirea improprie a termenului, instanța apreciază că Primarul comunei C. nu avea competența legală de a se pronunța asupra legalității primei dispoziții și de a o revoca, acesta fiind atributul exclusiv al instanței.
Astfel, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție ( decizia nr. 287/02.04.2007), orice dispoziție emisă în baza L. nr. 10/2001 nu poate urma regimul juridic al actelor administrative. În raport de prevederile exprese ale L. nr. 10/2001, ele constituie titluri de proprietate și orice neînțelegeri intervenite între proprietari cu privire la întinderea drepturilor nu pot fi soluționate decât în condițiile dreptului comun.
Singura modalitate de modificare sau anulare a unei dispoziții emisă în baza L. nr. 10/2001, act intrat în circuitul civil, este promovarea unei acțiuni în justiție și nu emiterea unei noi dispoziții de revocare de către organul emitent. Așadar, organul emitent nu poate proceda la desființarea actului pe cale unilaterală prin revocare sau abrogare.
Așadar, prevederile legale citate impun interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul L. nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator. Dispoziția de restituire, fiind un simplu act se gestiune, este exceptată de la controlul judecătoresc în baza L. nr. 554/2004, fiind supusă regimului de drept comun astfel încât, intrând în circuitul civil, revocarea ulterioară a drepturilor emise în condițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu se mai poate realiza pe cale administrativă de către entitatea emitentă, iar emiterea unei noi dispoziții, care să soluționeze aceeași notificare și pentru același imobil, este nelegală.
Mai reține tribunalul că dispoziția nr. 230/19.08.2015 emisă de Primar, ca act juridic civil, ar fi trebuit să îndeplinească condițiile de fond și de formă pentru a produce efecte juridice.
Un element esențial al actului juridic civil este cauza care constă, de fapt, în scopul urmărit la încheierea unui asemenea act.
Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale. Sancțiunea este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 C.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită; iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Actul juridic cu o cauză ilicită și imorală este lipsit de efecte juridice și este lovit de nulitate absolută. În temeiul dispozițiilor art. 5 C. civ., actul juridic încheiat în detrimentul unei dispoziții legale este lovit de nulitate absolută.
Conform art. 967 și art. 968 C.civ., existența cauzei actului juridic și valabilitatea acesteia se prezumă. Cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Sarcina probei ilicității cauzei actului juridic revine reclamantului, probă ce în cauză a fost făcută .
Astfel, analizând dispoziția atacată, Tribunalul constată că dispoziția nr. 230/19.08.2015 a fost emisă cu nerespectarea disp. art. 5 cod civil și art. 966 Cod civil, cauza acestui act juridic fiind ilicită, imorală și contrară ordinii publice.
În speță, dispoziția nr. 230/19.08.2015 prin care se dispune respingerea cererii a fost emisă în condițiile în care, pentru același imobil se acordaseră despăgubiri printr-o dispoziție anterioară emisă de asemenea în baza L. nr. 10/2001, respectiv dispoziția nr. 75/12.06.2006, astfel că cauza dispoziția nr. 230/19.08.2015 este ilicită, imorală și contrară ordinii publice.
Pe de altă parte, Tribunalul are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează în hotărârea pilot M. A. și alții împotriva României la pct. 180 că, în cauza Viasu, a apreciat că o decizie administrativă a autorității locale competente prin care i se recunoaște părții interesate un drept la reparație este suficienta pentru a crea un "interes patrimonial" apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 și că, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (a se vedea si M. si G. R. împotriva României). De asemenea, la pct. 181 se menționează că neexecutarea unei decizii administrative care recunoaște dreptul la o despăgubire într-un cuantum pe care aceasta îl stabilește reprezintă o ingerință in sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (Elias împotriva României)
Autoritățile nu numai că nu au executat prima dispoziție, dar la un interval de aproximativ nouă ani, au dat o soluție contrară aceleiași notificări, după 14 ani de la data formulării cererii, perturbând grav securitatea raporturilor juridice.
În acest sens, este și opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza R. contra României, unde se mai reține că nu se poate face derogare de la acest principiu – al securității raporturilor juridice - decât atunci când motivele materiale și imperioase o solicită ( așa cum de altfel s-a mai pronunțat Curtea și în cauza Riabykh contra Rusiei).
Așadar, chiar dacă, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a comunicat pârâtului că documentația nu este completă, lipsuri care trebuiau complinite de către reclamanți, constată tribunalul că aceste lipsuri existau și la momentul emiterii primei dispoziții care nu au fost observate de pârât și, în aceste condiții, s-a emis dispoziția nr. 75/2006 prin care s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului și li s-au propus acestora acordarea de măsurii reparatorii. Astfel, chiar dacă, într-adevăr dosarul reclamanților nu ar fi fost complet și lipsurile trebuiau complinite de către reclamanți, pârâtul nu mai avea posibilitatea legală de a reveni asupra dispoziției inițiale și de a stabili o altă situație a reclamanților privitoare la îndreptățirea acestora de a primi măsuri reparatorii pentru imobilul notificat pentru că reclamanții, prin emiterea primei dispoziții, au dobândit un bun în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO.
P. aceste considerente, Tribunalul va admite primul capăt de cerere și va anula dispoziția nr. 230/19.08.2015 a Primarului comunei C., aceasta, urmând a fi desființată.
În ceea ce privește celălalt capăt de cerere, privitor la obligarea la restituirea în natură, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul cu destinația de locuință, anexe gospodărești (magazie și closet) și terenul aferent situate în satul Crâng, . sau, în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, să obligația la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești, tribunalul constată că, deja aceste aspecte au fost deja clarificate prin dispoziția nr. 75/12.06.2006, împotriva căreia exista posibilitatea să se exercite cale de atac, în măsura în care persoanele îndreptățite erau nemulțumite de mențiunile acesteia
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul urmează a admite în parte cererea de chemare în judecată.
În virtutea principiului disponibilității, Tribunalul va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții I. V.-M., CNP_, și L. S., CNP_, cu domiciliile procedurale alese la Cabinet Avocat M. Lahman situat în mun. București, .. 4, ., în contradictoriu cu pârâtul Primarului comunei C., în calitate de președinte al Comisiei pentru A. L. nr. 10/2001 a comunei C..
Constată nulitatea dispoziției nr. 230/19.08.2015 emisă de Primarul comunei C., aceasta urmând a fi desființată.
Respinge capătul de cerere privind obligarea la restituirea în natură, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul cu destinația de locuință, anexe gospodărești (magazie și closet) și terenul aferent situate în satul Crâng, . sau, în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, să obligați la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești.
Cu drept de a formula cerere de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.12.2015.
Președinte, O. A. C. | ||
Grefier, A. C. |
Red. jud. AOC/20.01.2016
5 ex./..01.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1735/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1627/2015. Tribunalul... → |
|---|
