Plângere contravenţională. Decizia nr. 1010/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2012 în dosarul nr. 1010/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1010/R/2012
Ședința publică de la 24 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. cu sediul în Oradea, ..11, . în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, .. 19, jud.Iași împotriva sentinței civile nr.227 din 07.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 septembrie 2012.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 227 din 07.03.2012 Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în Oradea, ..11, ., în contradictoriu agentul constatator Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA.- prin Direcția R. D. și P. Iași, cu sediul în Iași, ..19, și în consecință:
A menținut procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 27.04.2011 de agentul constatator și sancțiunea amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 25.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr._/27.04.2011, petenta .. fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.61 al.1 lit.”p” din OG nr.43/1997.
La controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic în data de 27.04.2011, ora 1403, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat pe traseul Curtea de B.- A. cu depășirea masei maxime admise pe axa 2 de 13,78 t față de limitele maxime legale de 11,50 t., prevăzute de Anexa 2 a OG. 43/1997.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentei, iar agentul constatator a consemnat că nu există nici un martor.
Conform art.61 alin.3 din OG 43/1997, prin actul constatator a fost stabilită în sarcina petentei și obligația de achitare a contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 4081,48 lei,cu titlu de despăgubiri datorate administratorului drumului pentru transportul agabaritic efectuat, calculat conform art.III din OG. nr.5/26.11.2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.80 din 31.01.2011.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. În mod corect, potrivit art.19 din OG 2/2001, agentul constatator a consemnat imposibilitatea atestării situației de fapt cu un martor.
Instanța a mai reținut, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.61 al.1 lit.”p” din OG 31/1997.
De asemenea, agentul constatator a respectat și prevederile art.19 din OG 2/2001 consemnând că nu a existat un martor asistent. Faptul că procesul verbal de constatare a contravenției nu este semnat de către un martor reprezintă un motiv de nulitate relativă care poate fi reținut de instanță ca motiv de anulare a actului constatator doar în cazul în care petenta face dovada că a suferit o vătămare, dovadă care nu s-a făcut în cauza dedusă judecății.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului-verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale în materia drepturilor omului.
În dreptul intern, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul-verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului-verbal.
În speță, instanța a reținut că petenta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul-verbal ce formează obiectul cauzei.
Argumentul petentei că fapta se datorează condițiilor de drum nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere (acestea fiind enumerate limitativ de art.11 din O.G.2/2001.
În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit,de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, instanța a reținut că nerespectarea limitelor de greutate prevăzute de lege afectează calitatea drumului, cauzând administratorului acestuia în mod vădit un prejudiciu. Mai mult în ultimul timp se constată o creștere a numărului faptelor de acest gen, urmările lor fiind resimțite de ceilalți participanți la trafic cărora le este pusă viața în pericol din cauza deteriorării carosabilului.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a respins plângerea formulată de petenta .., ca fiind neîntemeiată, conform dispozitivului sentinței.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal,recurentul .. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
1) Sub aspectul încălcării prevederilor O.U. nr.2/2001, deși recurenta a invocat lipsa semnăturii martorului asistent pe procesul verbal de contravenție, totuși instanța de fond apreciază că acesta nu este un motiv care să ducă la anularea respectivului proces verbal.
Deși dispozițiile art.19 alin.3 din O.G. nr.2/2001 menționează că în lipsa martorului asistent agentul constatator trebuie sa arate motivul pentru care procesul verbal de contravenție a fost încheiat în acest mod, instanța susține că motivul care a condus la încheierea procesului verbal de contravenție fără semnătura martorului asistent este următorul " PVCC a fost întocmit in lipsa martorului. De fata au fost numai agenți constatatori. " consideră recurenta că acesta nu este un motiv care să justifice lipsa martorului asistent ci o simpla afirmație.
Faptul ca aceasta mențiune nu este sancționată expres cu nulitatea de către O.G. nr.2/2001 nu este de natura sa duca la respingerea cererii de anulare a procesului verbal de contravenție pe acest motiv. Dovedirea existentei unei vătămări este făcuta chiar cu procesul verbal de contravenție care stabilește in sarcina subscrisei o amenda de 25.000 lei. Aceasta vătămare in mod evident nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului verbal de contravenție, pentru ca in lipsa martorului asistent organul constatator putea sa treacă in procesul verbal aspecte neconforme cu realitatea si care nu au putut fi verificate de către o persoana neutra asa cum este persoana martorului asistent.
2)Sub aspectul nelegalitatii de ordin procesual al hotărârii atacate, arătam ca instanța nu s-a pronunțat in cuprinsul hotărârii asupra cererii noastre de chemare in garanție a unui număr de 3 societăți comerciale si anume S.C. GALASSINI ROMÂNIA S.R.L., S.C ROMSCAN CARGO S.R.L. si .., societăți care, asa cum am arătat se fac vinovate de modalitatea concreta de aranjare a mărfii in containerul al cărui cap tractor era condus de șoferul societății noastre.
3)In considerentele hotărârii sunt invocate greșit prevederile art.1169 C.Civ. intrucat aici nu ne aflam in prezenta unei acțiuni civile in care părțile sunt reclamantul si respectiv paratul ci in prezenta unei contestații a unui act administrativ emis de un organ al statului si in care emitentul respectivului act administrativ are calitatea de intimat. Or contestarea legalității si temeiniciei unui proces verbal de contravenție nu este echivalenta cu "propunerea in fata judecații" si care trebuie dovedita de cel care o face.
4)Sub aspectul netemeiniciei procesului verbal de contravenție este de menționat ca " Instanța retine ca petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției reținuta in sarcina sa ", fără să aducă niciun argument în sprijinul acestei afirmații. In considerentele hotărârii sunt prezentate 5 paragrafe care ar fi trebuit sa duca la concluzia temeiniciei procesului verbal de contravenție, dar nici unul din aceste paragrafe nu se refera in concret la caracterul temeinic al respectivului proces verbal, fiind paragrafe cu caracter de generalitate care vizează aspecte teoretice referitoare la așa zisa prezumție de legalitate a procesului verbal de contravenție si la asa zisa obligație a petiționarului de a răsturna sarcina probei.
5)Tot sub aspectul temeiniciei trebuie sa menționam ca Instanța de fond nu a combătut in nici un fel apărarea făcuta de subscrisa in sensul ca marfa transportata de noi era sigilata si ca nu aveam voie sa o desigilam decât in prezenta organelor vamale sau eventual in caz de forța majora. In aceste condiții era cu atat mai necesar sa se admită cererea noastre de chemare in garanție si sa se constate cine a fost realmente vinovat de inegala aranjare a mărfii transportate pe cele doua axe ale camionului.
Afirmația din finalul hotărârii atacate in sensul ca inegala repartiție a mărfurilor pe cele doua axe ale unui camion ar duce la deteriorarea drumurilor publice in România este una total neconforma cu realitatea intrucat lucrurile stau exact invers: starea proasta a drumurilor din România duce ca pe parcursul traseului sa se producă o inegala repartizare a mărfurilor in camion pe cele doua axe!!!
In drept, sunt invocate dispozițiile art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, urmând a fi admis, dar nu pentru motivele invocate de recurentă.
Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, înlăturând motivat apărarea petentului.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de valabilitate și de temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.1169 C.civ., contestatorului, care are obligația de a propune și a aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 si art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând procesul verbal nr._/27.04.2011 prin prisma condițiilor de legalitate, Tribunalul consideră corectă constatarea primei instanțe cu privire la faptul că procesul verbal contestat îndeplinește prevederile de art.16 si art.17 din O.G. nr.2 /2001.
În mod just prima instanță a apreciat că în procesul verbal nu sunt cazuri de nulitate absolută sau relativă, care să ducă la nulitatea acestuia Din interpretarea dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.pr.civ. rezultă că sancțiunea nulității poate interveni doar în ipoteza producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod, cu excepția nulităților exprese; în consecință, doar în cazul nulităților prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 vătămarea nu trebuie dovedită.
Potrivit disp. art. 17 din OG 2/2001, „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Tribunalul constată că, în conformitate cu art.19 alin.1 din OG 2/2001, în situatia în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiuni în acest sens, care trebuie confirmate de cel putin un martor, iar în conformitate cu art.19 alin.2 „Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator” si alin.3 „În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Analizând procesul verbal de contraventie nr._/27.04.2011, Tribunalul constată că agentul constatator a notat că „nu există martor.” Or, prin această mențiune, agentul constatator a asigurat respectarea dispozitiilor legale prev. de art.19 alin.2 si 3 din OG 2/2001, în situatia absenței unui martor asistent din procesul verbal. Prin urmare acest motiv de nulitate a fost corect respins de prima instanță.
Despre existența unei vătămări s-ar fi putut vorbi în situația în care agentul constatator nu ar fi făcut nicio mențiune cu privire la aceste aspecte, dar chiar și în această ipoteză, omisiunea nu ar fi produs petentei nicio vătămare, respectiv nu s-ar fi adus nicio îngrădire dreptului la apărare, câtă vreme procesul verbal este supus controlului instanței de judecată.
Chiar dacă forța probantă a procesului-verbal este relativă, aceasta nu înseamnă că ea ar putea fi răsturnată prin simpla susținere a contravenientei că acesta este netemeinic, în condițiile în care nu a prezentat probe în acest sens, care să îi sprijine poziția, iar dovezile administrate în cauză confirmă datele consemnate în procesul-verbal.
În cauză, prezumția petentului de nevinovăție nu este susținută prin nicio probă. Constatarea faptei contravenționale s-a făcut de către agentul constator prin propriile simțuri, iar potrivit Deciziei 65/2009 a Curții Constituționale, datele cuprinse în procesul verbal contestat, au o prezumție de certitudine.
Critica recurentei privind omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție a 3 societăți comerciale, și anume S.C. GALASSINI ROMÂNIA S.R.L., S.C ROMSCAN CARGO S.R.L. și ., este neîntemeiată, Tribunalul observând că prin încheierea din 11 ianuarie 2012, cererea respectivă a fost soluționată corect în sensul respingerii acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Această dispoziție legală, care permite atragerea unui terț la judecata unui proces pendente, nu este însă aplicabilă în cauzele având ca obiect plângeri contravenționale, în considerarea caracterului special al acestui tip de răspundere.
Astfel, răspunderea contravențională are un caracter strict personal, iar subiectul activ, persoană fizică sau juridică, răspunde pentru fapta proprie, iar nu pentru fapta altuia. Răspunderea contravențională este directă și personală, astfel încât eventualul drept de regres al persoanei sancționate împotriva unui terț excede raportului juridic contravențional de conflict, acest drept fiind exercitabil în temeiul răspunderii civile delictuale.
Va proceda instanța de control la reindividualizarea sancțiunii aplicate deoarece sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 25.000 lei este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana intimatei care nu a mai fost sancționată contravențional, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurenta a fost sancționată contravențional pentru că, la controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic în data de 27.04.2011, ora 1403, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat pe traseul Curtea de B.- A. cu depășirea masei maxime admise pe axa 2 de 13,78 t față de limitele maxime legale de 11,50 t., prevăzute de Anexa 2 a OG. 43/1997.
La aprecierea gradului de pericol social al contravenției, tribunalul are în vedere faptul că rezultatul cântăririi demonstrează depășirea doar cu două tone a masei maxime admise și doar pe o singură axă, în timp ce masa totală maximă a vehiculului se situează sub cea maximă admisă.
Totodată, intimata C.N.A.D.N.R.-SA nu a făcut dovada că recurenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceeași natură.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 25.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este neîntemeiată sub aspectul sancțiunii principale astfel că se va dispune admiterea în parte a plângerii formulate de petentul .. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 27.04.2011 de C.N.A.D.N.R.-SA. pe care îl va modifica în sensul că se va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ..Oradea împotriva sentinței civile nr. 227 din 07.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o modifică în tot în sensul că;
Admite în parte plângerea formulată de petentul .. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 27.04.2011 de C.N.A.D.N.R.-SA. pe care îl modifică în sensul că dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2012.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.F.G.
2ex./8.10.2012
J..fond:A. I. C.
F.P. 26 Septembrie 2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 852/2012. Tribunalul VASLUI | Succesiune. Decizia nr. 1227/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
