Plângere contravenţională. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1081/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1081/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1081/A/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător L.-M. B.
Grefier M. R.
Pe rol se află PRONUNȚAREA cererii formulată de apelantul Comisariatul de regim S. și Cinegetic Focșani continuator în drepturi și obligații al Inspectoratului T. de R. S. și de V. Focșani cu sediul în Focșani . județul V. în contradictoriu cu intimata petentă T. G. cu domiciliul în comuna Dănești ,. ,împotriva sentinței civile nr. nr. 571/03.03.2015 pronunțată de către Judecătoria V. în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15 septembrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 571/03.03.2015 Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta T. G. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE R. S. SI DE VANATOARE FOCSANI împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 08.10.2014.
A înlocuit sancțiunea amenzii de 1000 lei cu avertismentul.
A atras atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite recomandându-i pe viitor să încheie contractul de administrare sau prestare servicii silvice cu un ocol silvic autorizat, în conformitate cu dispozițiile legii.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contraventie.
A respins cererea petentei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin procesul verbal . nr._ din data de 08.10.2014 petentul a fost sancționat de către intimatul I. T. DE R. S. SI DE VANATOARE FOCSANI cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 171/2010 Republicata. S-a reținut in sarcina petentei ca nu a încheiat contract de pază a pădurii proprietate cu un ocol silvic autorizat.
În drept, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 171/2010 constituie contraventii silvice si se sanctionează cu amenda de la 500 lei până la 1.000 lei următoarele fapte: (...) a) neasigurarea cu continuitate a administrarii sau serviciilor silvice de catre proprietarii de padure prin ocoale silvice autorizate;
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Referitor la criticile petentei privind încheierea procesului verbal în lipsa semnăturii unui martor asistent instanța constată că potrivit art. 19 alin 1 din OG nr. 2/2001- „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”). Chiar dacă procesul verbal nu este semnat de un martor asistent, agentul constatator al intimatei a precizat în cuprinsul procesului verbal motivul lipsei semnăturii unui martor potrivit art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, respectiv că procesul verbal a fost încheiat la sediu unde toate persoanele de fata au calitatea de agenți constatatori. Or, calitatea de agent constatator este incompatibila cu cea de martor asistent. Instanța mai retine ca nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent este un motiv de nulitate relativa. In aceste condiții, petenta trebuia să facă dovada producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Instanța constată că petenta nu face dovada producerii vreunei vătămări și în consecință nu va reține acest motiv al plângerii.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptei o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției.
Petenta, în calitate de proprietară (moștenitor testamentar) a suprafeței de 2100 mp. teren vegetație forestieră inclusă în titlul de proprietate nr. 1196/2002 avea obligația de a asigura cu continuitate paza pădurii conform dispozițiilor din Legea nr. 171/2010. Însă, din anul 2013, când a decedat autorul său și până în prezent petenta nu a încheiat un contract de administrare sau prestare servicii silvice cu un ocol silvic autorizat, manifestarea de voință în vederea intrării în legalitate manifestându-se abia la data de 03.10.2014 când a depus o cerere la Ocolul S., dar și aceasta, în urma săvârșirii unei fapte de sustragere de lemne de către o altă persoană. Fapta a fost suficient descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție, astfel încât instanța are posibilitatea aprecierii legalității și temeiniciei situației de fapt prezentată.
Așadar din punctul de vedere al temeiniciei procesului verbal de contravenție, act sancționator întrunește această condiție.
Însă, instanța a reținut că art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De altfel proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una din cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handysite c. Regatul Unit).
Este adevărat că situația de fapt, respectiv neîncheierea unui contract de prestare servicii pază sau administrare cu un ocol silvic autorizat există, insă, având în vedere faptul că petenta a dorit . formularea unei cereri către Ocolul silvic înainte de încheierea procesului verbal de contravenție precum și venitul scăzut al acesteia (pensie de 504 lei lunar) instanța apreciază că sancțiunea amenzii de 1000 lei aplicată pentru contravenție (deci, maximul prevăzut de lege) este prea aspră, urmând să o înlocuiască cu avertismentul, sancțiune mai adecvată în raport cu împrejurările săvârșirii faptei dar va atenționa contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite recomandându-i să încheie contractul de administrare sau prestare servicii silvice cu un ocol silvic autorizat în conformitate cu dispozițiile legii.
Având în vedere cele reținute mai sus instanța a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda cu avertismentul păstrând celelalte prevederi ale procesului verbal.
Nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 453 NCPC în sensul că intimatul nu este în culpă procesuală, instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petenta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a formulat apel Comisariatul de regim S. și Cinegetic Focșani continuator în drepturi și obligații al Inspectoratului T. de R. S. și de V. Focșani arătând că petentei T. G. i s-a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 08.10.2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice deoarece, în calitate de proprietar, nu a asigurat cu continuitate administrarea sau prestarea de servicii silvice printr-un ocol silvic autorizat pentru suprafața de fond forestier pe care o deține, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei.
Consideră că în ceea ce privește legalitatea actului de constatare acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, instanța de fond nereținând nici un caz de nulitate absolută sau relativă a actului încheiat.
De asemenea consideră că fapta a fost corect încadrată iar amenda a fost aplicată cu respectarea limitelor fixate de actul normativ sancționator, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond .
Cu toate acestea, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea de a respecta și a intra în legalitate referitor la dispozițiile legale încălcate, ținând cont în acest sens de antecedentele personale ale acesteia sub aspect contravențional acesta fiind la prima abatere.
Instanța a motivat sentința prin dispozițiile art. 5 alin. ( 5 ) ale O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că avertismentul se dispune în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, coroborate cu ale art. 21 alin. (3) ale OG 2/2001 care dispun că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și că pentru individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Arată apelanta intimată că instanța de judecată a apreciat în mod nejustificat că în legătură cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției se impune reindividualizarea acesteia și înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului pentru următoarele motive:
1.sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ în vigoare astfel că sunt respectate dispozițiile incidente ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare;
2.petenta este deținătoarea legală a unei suprafețe de fond forestier de 0,42 hectare și nu a solicitat încheierea contractului de prestare servicii silvice cu un ocol silvic autorizat;
3.consideră că gradul de pericol social al faptei este ridicat motivat de faptul că perioada în care petentul a încălcat dispoziția legală este destul de mare iar în această perioadă au fost tăieri ilegale de arbori și sustrageri de material lemnos din suprafața de pădure mai sus menționată;
4. pentru existența contravenției legiuitorul nu a prevăzut ca fapta săvârșită să fie coroborată cu producerea vreunei consecințe economice sau de altă natură și de o anumită gravitate, mai mult prin însăși săvârșire faptei se produc consecințe negative pentru mediul înconjurător datorită funcțiilor sociale și de protecție pe care pădurea le are.
Având în vedere acestea, datorită faptului că hotărârea apelată este vădit netemeinică solicită, ca în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, să se dispună admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 571/2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V., și reținând cauza spre rejudecare pe fondul cauzei să se dispună respingerea plângerii contravenționale formulată de petenta T. G. ca neîntemeiată și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/08.10.2014 încheiat de I.T.R.S.V. Focșani, sau să se dispună admiterea în parte a plângerii contravenționale și reducerea cuantumului amenzii la minimul prevăzut de actul normativ sancționator, respectiv la suma de 500 lei.
In drept, apelanta și-a întemeiat întemeiem prezentul apel pe dispozițiile art. 34 alin. ( 2 ) și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 (republicată) cu modificările și completările ulterioare.
Legal citată intimata petentă T. G. a formulat întâmpinare.
Se precizează de către intimată că nu este de acord cu motivele de apel formulate, nu a fost in intenția sa niciodată să discute cuantumul sancțiunii comparativ cu limitele prevăzute în OG nr.2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
In ce privește al doilea motiv de apel, arătă faptul că apelanta este efectiv în eroare în condițiile în care se face afirmația că sunt deținătoarea legală a unei suprafețe de fond forestier de o,42 ha, când de fapt este vorba de 0,21 ha, apărările formulate vizând probabil o altă cauză.
In al doilea rând, așa cum a arătat si în înscrisurile depuse la fondul cauzei, nu este proprietarul ori deținătorul legal al acestei suprafețe, pentru că așa cum arată codul civil în disp. art.1034, testamentul nu constituie un titlu de proprietate, el fiind doar un act unilateral, personal si revocabil, situație in care acesta nu constituie, așa cum a arătat, un titlu de proprietate, efectele sale fiind de natura altor instituții juridice, în sensul că acesta se valorifică printr-un certificat de moștenitor, potrivit disp. art.l 132 si 1133 cod civil, testamentul făcând doar dovada calității de eventual moștenitor, iar valorificarea lui se face doar prin acceptarea succesiunii.
Insistă apelanta, ca si la fond, asupra faptului că dețin pădurea din anul 1994, aspect care nu corespunde realității, anul 1994 fiind anul în care s-a redactat testamentul, iar testatorul Cantea I. a decedat în anul 2012.
In ce privește motivul privind faptul că nu a solicitat încheierea contractului de prestare servicii silvice, faptul nu corespunde realității, existând la dosar dovezi în acest sens, că a depus cerere pentru încheierea unui astfel de contract, iar răspunsul la această solicitare a fost sancționarea sa contravențională, în loc să i se ofere un contract de prestare servicii.
Nici cel de al treilea motiv de apel nu corespunde unei situații reale făcându-se vorbire de un grad ridicat de pericol social al faptei, în condițiile în care suntem in fata unei contravenții contestate la fondul cauzei iar tăierile ilegale de arbori nu i se datorează, așa cum rezultă si din adresa Postului de Politie Dănesti, nr._/2014 adresată către I.T.R.S.V. Focșani.
De fapt, toate aceste aspecte le-a detaliat in răspunsul la întâmpinare depus la instanța de fond în data de 18.12.2014, susțineri care, așa cum sunt ele redactate si expuse, constituie un răspuns si in ce privește cel de al patrulea motiv de apel.
Față de cele arătate solicită respingerea apelului.
Analizând motivele de apel declarat de apelanta – intimată ITRSV Focșani, Tribunalul reține că acesta este nefondat.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Tribunalul constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și anume că petenta, în calitate de proprietară (moștenitor testamentar) a suprafeței de 2100 mp. teren vegetație forestieră inclusă în titlul de proprietate nr. 1196/2002 avea obligația de a asigura cu continuitate paza pădurii conform dispozițiilor din Legea nr. 171/2010.
Din anul 2013, când a decedat proprietarul de drept al acestei suprafețe de pădure și până în prezent petenta nu a încheiat un contract de administrare sau prestare servicii silvice cu un ocol silvic autorizat, manifestarea de voință în vederea intrării în legalitate manifestându-se abia la data de 03.10.2014 când a depus o cerere la Ocolul S., dar și aceasta, în urma săvârșirii unei fapte de sustragere de lemne de către o altă persoană.
În acest sens, este de subliniat faptul că intimata petentă se adresase deja apelantei, în vederea încheierii unui contract de administrare servicii silvice, astfel încât Tribunalul apreciază acest aspect ca fiind un fapt ce demonstrează buna credință a intimatei petente și înțelegerea valorii normelor legale.
Cu privire la afirmația apelantei că petenta este deținătoarea legală a unei suprafețe de fond forestier de o,42 ha, când de fapt este vorba de 0,21 ha, Tribunalul apreciază că este vorba de o eroare materială.
Totodată, Tribunalul constată că instanța de fond, în mod corect a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei cu avertismentul, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Tribunalul reține că aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de de I.T.R.S.V. Focșani împotriva sentinței civile nr. 571 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de I.T.R.S.V. Focșani împotriva sentinței civile nr. 571 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică ,astăzi, 15 septembrie 2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 23 Septembrie 2015
Red. A.E.G./28.09.2015
EX.4
JUD.FOND. C. O.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1067/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1161/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
