Acţiune în constatare. Decizia nr. 1161/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1161/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1161/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1161/A/2015
Ședința publică de la 24 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel declarate de apelantul - reclamant- intimat D. S. C. și apelantul-pârât-intimat I. T. A. la S. V. și L. Z., împotriva sentinței civile nr. 214/2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - acțiune în constatare și obligație de a face, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 09.09.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de 17.09.2015, când instanța, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.09.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 214/28.01.2015 a Judecătoriei V. a fost respinsă excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea vânzării cumpărării autoturismul marca Jeep Grand Cherokee ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de către pârât ca neîntemeiată, fiind respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât ca neîntemeiată cu privire la ambele capete de cerere.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul D. S. C. în contradictoriu cu pârâtul I. T. A., s-a constatat că între reclamant, în calitate de vânzător, și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 06.05.2007, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de identificare 1J4GZB8S5RC203395, cu nr. de înmatriculare_, . 312MX01, pentru prețul de 4000 euro și a unui autoturism BMW cu numărul de identificare WBAAE_, s-a respins capătul de cerere prin care se solicita obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare in vederea radierii autoturismului mai sus menționat de pe numele reclamantului din evidentele organelor de Politie si organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii in valoare de 50 lei/zi de întârziere ca neîntemeiat și s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:Potrivit art. 248 alin. 1 C. p. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Mai întâi, instanța a constatat că, în raport de dispozițiile legale aplicabile, pârâtul solicita constatarea împlinirii termenului de prescripție care ar fi început să curgă la data încheierii contractului. Potrivit art. 6 alin. 4 din N. C. civ. prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Or, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, în vigoare, în domeniul prescripției, erau prevederile Decretului nr. 167/1958 și Codul civil 1864
Asupra excepției inadmisibilității, s-au reținut următoarele:
Inadmisibilitatea este un mijloc de apărare specific prin care partea chemată în judecată ori împotriva căreia se formulează o cerere se opune acțiunii părții adverse, fără a contesta direct dreptul invocat, declarând cererea inacceptabilă și susținând că instanța nu se poate pronunța asupra acesteia. Așadar, inadmisibilitatea presupune folosirea unei căi atunci când legea nu prevede această posibilitate.
Solicitarea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărarea, este în mod evident admisibilă, fiind recunoscută unanim de practica judiciară admisibilitatea unei astfel de acțiuni. Mai mult, pârâtul nu a indicat care ar fi acțiunea în realizare pe care o are pârâtul, astfel că instanța va respinge excepția ca neîntemeiată.
Asupra excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea vânzării cumpărării autoturismul marca Jeep Grand Cherokee instanța a reținut următoarele: una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii civile se refera la necesitatea existentei unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce a pus in mișcare acțiunea civila.
Interesul judiciar reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, nefiind definit de dispozițiile codului de procedura civila: doctrina a arătat ca prin interes" se înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Obligația reclamantului este ca atât la declanșarea procedurii judiciare să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea civila, cât și ulterior, pe tot parcursul procesului, ori de cate ori se apelează la unele din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii (cereri, excepții, exercitarea cailor de atac, etc.).
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecata, interesul trebuie sa fie legitim, juridic ( corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale), născut si actual, personal si direct.
Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada unui folos direct și personal urmărit prin promovarea prezentei acțiuni, respectiv dorind radierea autoturismului marca Jeep Grand Cheroke din evidențele fiscale, reclamantul figurând în evidențele fiscale și ale poliției ca proprietar al acestui autoturism, precizând că din cauza că actul de vânzare cumpărare nu cuprinde data la care a fost încheiat, astfel că nu poate fi avut în vedere de autorități. Pentru toate acestea instanța a respins excepția ca neîntemeiată.
Asupra excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a reținut următoarele:
Mai întâi, instanța a constatat că, în raport de dispozițiile legale aplicabile, pârâtul solicita constatarea împlinirii termenului de prescripție care ar fi început să curgă la data încheierii contractului. Potrivit art. 6 alin. 4 din N. C. civ. prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Or, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, în vigoare, în domeniul prescripției, erau prevederile Decretului nr. 167/1958 și Codul civil 1864. mai mult, nu poate fi reținută afirmația reclamantei cu privire la prescripția celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv că a fost invocat tardiv, deoarece potrivit Decretului 167/1958, art. 18, instanta judecatoreasca si organul arbitral sint obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris.
Având în vedere că acțiunea în constatare este imprescriptibilă, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Asupra fondului cauzei, s-au reținut următoarele:
La data de 06.05.2007 părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 14), prin care reclamantul a vândut pârâtului autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de identificare 1J4GZB8S5RC203395, cu nr. de înmatriculare_, . 312MX01, pentru prețul de 4000 euro și a unui autoturism BMW cu numărul de identificare WBAAE_.
Instanța nu a avut în vedere declarația autentică depusă de martorului N. C., acesta nefiind audiat direct de către instanță, această declarație având cel mult valoarea probatorie a unui înscris.
Conform deciziei de impunere (fila11), eliberat la data de 10.01.2014, reclamantul figurează în evidențele fiscale cu autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de identificare 1J4GZB8S5RC203395.
De asemenea, potrivit cărții de identitate a vehiculului, reclamantul figurează ca deținător al autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de identificare 1J4GZB8S5RC203395, cu nr. de înmatriculare_, . 312MX01.
Pârâtul a intrat în posesia vehiculului, aspect necontestat de pârât în fața instanței de judecata, si a plătit prețul acestuia, așa cum reiese din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat și semnat de ambele părți și din interogatoriul pârâtului.
De asemenea, instanța a avut în vedere și declarația martorului audiat în cauză, C. A. care a confirmat faptul că între reclamant și pârât a avut loc o convenție prin care reclamantul a vândut pârâtului autoturismul marca Jeep Grand Cherokee, pentru prețul de 4000 euro și a unui autoturism BMW .
Aceste elemente esențiale, plata prețului si . ilustrează faptul că dreptul de proprietate asupra autovehiculului s-a transmis, în conformitate cu art.1295 C.civ., .
Având în vedere considerentele menționate, instanța în temeiul art.35 C.p.c. si art.1073 C.civ. a admis acțiunea formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâtul si a constatat că între reclamant, în calitate de vânzător, și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 06.05.2007, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de identificare 1J4GZB8S5RC203395, cu nr. de înmatriculare_, . 312MX01, pentru prețul de 4000 euro și a unui autoturism BMW cu numărul de identificare WBAAE_.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare in vederea radierii autoturismului mai sus menționat de pe numele reclamantului din evidentele organelor de Politie si organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii in valoare de 50 lei/zi.
Din actele dosarului nu a rezultat atitudinea culpabilă a pârâtului, ci din contra, din declarația martorului C. Alexandu a rezultat că pârâtul a încercat să obțină certificatul fiscal de la pârât pentru a putea radia autoturismul de pe numele reclamantului și a-l înregistra pe numele său, însă în lipsa certificatului fiscal nu a putut să înmatriculeze autovehiculul, acesta fiind și motivul pentru care a înstrăinat în cursul aceluiași an autoturismul marca Jeep Grand Cherokee. Martorul a declarat „știu că pârâtul a solicitat reclamantului certificatul fiscal, însă acesta deși i l-a cerut nu i l-a dat, din această cauză având probleme neputând înmatricula mașina.”
Deși reclamantul a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu, acesta nu s-a prezentat, astfel că instanța, în temeiul art.358 N.C.proc.civ., a considerat lipsa la interogatoriu a pârâtului ca un început de dovadă, completat cu declarația martorului audiat și interogatoriu pârâtului, în sensul că culpa în neefectuarea de către pârât a înmatriculării autoturismului pe numele pârâtului revine reclamantului.
Potrivit prevederilor art. 264 alin. 4 și 5 din Codul fiscal: “(4) Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.(5)Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
Reclamantul a susținut că s-a prezentat la primărie pentru radierea autoturismului, însă deoarece contractul prezentat nu era datat, nu a fost posibil, însă nu a probat această împrejurare potrtivit art. 249 Cod procedură civilă, astfel că instanța a apreciat această susținerea ca fiind neînetemiată, având în vedere că radierea din evidențele fiscale se face în baza unei simple declarații. De fapt, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi efectuat vreun demers în vederea radierii autovehiculului vândut, astfel că nu poate invoca propria culpă, motiv pentru care instanța a respins capătul doi de cerere ca fiind neîntemeiat.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că pârâtul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, și deoarece culpa procesuală în promovarea prezentei acțiuni aparține reclamantului, deoarece pârâtul a recunoscut încheierea contractului de vânzare cumpărare prin întâmpinare, instanța a respins solicitarea acestuia de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelantul-reclamant D. S. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 214/28.01.2015 pronunțata de Judecătoria V. in dosarul mai sus menționat, prin care solicit modificarea acesteia in parte in sensul admiterii si celui de-al doilea capăt de cerere, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Consideră ca hotărârea pronunțata de Judecătoria V. in prezenta cauza este neintemeiata in ceea ce privește respingerea celui de-al doilea capăt de cerere.
In ceea ce privește cererea de obligare a paratului la efectuarea demersurilor necesare radierii autoturismului de pe numele meu, a aratat următoarele:
1. Cel de-al doilea capăt de cerere formulat este un capăt accesoriu de judecata, soluționarea acestuia depinzând de soluția data de instanța pentru primul capăt de cerere care reprezintă cererea principala. Ca urmare, prin admiterea primului capăt de cerere privind constatarea vânzării la data de 06.05.2007 instanța trebuia sa admită sic el de-al doilea capăt de cerere.
Deși a vândut autoturismul Jeep Grand Cherokee către parat inca din anul 2007, figurează ca proprietar in fata instituțiilor statului desi nu ma mai bucur de prerogativele dreptului de proprietate, acesta fiind transferat in patrimoniul cumpărătorului inca de la data de 06.05.2007, asa cum de altfel in mod corect a si constatat instanța.
Ca urmare a faptului ca figurează ca proprietar in fara instituțiilor de stat, am primit decizii de impunere pentru plata impozitului aferent acestui autoturism pentru toti anii in care nu m-am folosit de autoturism si tot eu va trebui sa plătesc impozitul si in viitor. Mai mult, riscă ca eventuale amenzi contravenționale sau inconveniente de alta natura legate de autoturism, sa le suport tot el desi incepand cu data incheierii contractului nu ma mai folosesc de autoturism in niciun fel.
2. In mod greșit a reținut instanța faptul ca ar fi in culpa pentru neefectuarea de către parat a demersurilor necesare in vederea radierii autoturismului de pe numele său.
a. Paratul era cel care avea obligația legala ca in termen de 30 de zile sa solicite transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, obligație pe care nu a indeplinit-o si a recunoscut ca nu a indeplinit-o, neprezentându-se la notariat.
Astfel, a fost în imposibilitatea de a obține certificatul fiscal, perfectarea actelor presupunea toate demersurile necesare, inclusiv datarea constractului de însctrăinare.
b. In mod greșit retine instanța ca subsemnatul sunt in culpa pentru neefectuarea radierii autoturismului de pe numele meu, intrucat nu i-am oferit paratului certificatul de astestare fiscala.
In mod greșit a făcut instanța aplicarea disp. art. 358 N.C.proc.civ. privind inceputul de dovada in sensul ca subsemnatul as purta culpa lipsei certificatului de atestare fiscala si ca urmare a neefectuarii radierii autoturismului. Pe de o parte, asa cum apărătorul meu a precizat in fata instanței, subsemnatul nu m-am putut prezenta la interogatoriu intrucat eram plecat din tara in speranța găsirii unui loc de munca. Nu am putut dovedi acest fapt pentru ca plecarea s-a făcut cu autocarul si este de notorietate faptul ca doar biletele de avion poarta numele, data si locul destinației, iar nu si cele de autocar. Pe de alta parte, in mod greșit s-a reținut lipsa mea ca fiind un inceput de dovada in condițiile in care subsemnatul nici nu aveam cunoștința de intrebarile paratului, iar in prezenta cauza eu am calitate de reclamant astfel incat nu pot recunoaște vreo pretenție a paratului, acesta neavand vreo pretenție.
Asa cum a reținut si instanța si cum dispozițiile legale prevăd, pentru radierea fiscala a unui autoturism, este necesara o declarație fiscala in acest sens, însă trebuia anexată o copie după contractul de vanzare-cumparare din care sa rezulte . de proprietate si data începând cu care acesta s-a transferat. Ori, contractul de vanzare-cumparare întocmit intre mine si parat in anul 2007 nu avea data.
In mod greșit retine instanța ca ar fi trebuit sa fac dovada ca mi-a fost refuzata radierea autoturismului de către instituțiile de stat. Totodată in mod greșit retine instanța ca se putea radia autoturismul doar in baza declarației fiscale.
De asemenea, a precizat ca acțiunea promovata de subsemnatul nu presupune nicio procedura prealabila care sa ma oblige sa ma adresez intai organelor fiscale si rutiere sa radieze autoturismul si abia apoi sa formulez cererea de chemare in judecata. Mai mult decât atat, este corect sa nu se poată radia un autoturism in baza unui act de vânzare nedatat intrucat printr-un astfel de act nu se poate determina momentul începnd cu care a operat trasferul de proprietate. I-a înmânat pârtului toate actele autoturismului, incluzând certificat de înmatriculare si cartea de identitate a autoturismului.
d. Instanța nu a făcut referire la radierea rutiera a autoturismului, motivând doar respingerea cererii mele cu privire la radierea fiscala. Arat astfel ca dispozițiile legale prevăd ca radierea rutiera a unui autoturism este strâns legata de înmatricularea pe numele noului proprietar.
De asemenea, solicită a fi analizate aspectele privind cheltuielile de judecata, în situația în care se admite și acest capăt de cerere.
S-a formulat de către I. T. A. întâmpinare fata de apelul declarat de reclamantul D. S. A., solicitând respingerea apelului.
De asemenea, împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel și apelantul-pârât I. T. A. prin care a arătat că cererea in constatare trebuia respinsa intrucat reclamantul a solicitat instanței sa constate existenta unei situații de fapt, in timp ce obiectul legal al acțiunii in constatare il constituie obținerea recunoașterii existentei sau inexistentei unui drept. Reclamantul nu contesta validitatea convenției de vanzare-cumparare, ci solicita instanței sa constate ca transferul de proprietate a avut loc la o anumita data.
Excepția lipsei de interes a fost respinsa in mod greșit, mai ales in condițiile in care prima instanța retine ca reclamantul nu a probat interesul urmărit.
Reclamantul a susținut ca prin promovarea acțiunii a urmărit radierea autoturismului din evidentele sale fiscale, precizând ca din cauza faptului ca actul de vanzare-cumparare nu cuprinde data la care a fost încheiat nu poate fi avut in vedere de autorități.
Aceasta susținere nu poate fi primita, intrucat reclamantul putea lesne conferi data certa inscrisului sub semnătura privata nedatat printr-unul din procedeele prevăzute de art. 1182 Cod civ., printre care si infatisarea respectivului inscris la o instituție sau autoritate publica (in cazul nostru AFP Iasi), acesta dobândind data certa din ziua in care se dovedește ca a fost prezentat la acea instituție sau autoritate.
Mai mult, nici nu era nevoie de un asemenea act pentru radierea autovehiculului vândut din evidentele fiscale intrucat, potrivit art. 264 alin. 4 Cod fiscal si normelor metodologice, reclamantul avea obligația de a depune doar declarația fiscala cu privire la mijlocul de transport instrainat.
Prescripția dreptului la acțiune viza obligația de a face si nu acțiunea in constatare, astfel cum retine in mod greșit instanța de fond.
Conform considerentelor acțiunii, obligației paratului de a face ii corespunde un drept personal al reclamantului, mai exact un drept de creanța, in virtutea căruia acesta (subiectul activ-creditor) ii pretinde paratului (subiectul pasiv-debitor) o anumita conduita - sa faca demersurile necesare pentru a-i scoate mașina din evidentele politiei si de a o radia de pe rolul sau fiscal, cu scopul imediat ca acesta din urma sa nu mai platesca impozitul si taxele aferente acestui mijloc de transport; deci se urmărește obținerea unui folos patrimonial.
Prin urmare, obligația de a face este prescriptibila in termenul general de 3 ani, care incepe sa curgă, in cazul nostru, de la data pana la care paratul-cumparator ar fi trebuit sa urmeze procedura prevăzuta de lege privind inscrierea transferului dreptului de proprietate la autoritățile competente pentru inmatricularea autovehiculului cumpărat.
Acțiunea in constatare a fost admisa in mod greșit in condițiile in care reclamantul nu a făcut nici o dovada a vreunui demers de a radia autovehiculul vândut din evidentele sale fiscale.
S-a formulat de către D. S. C. întâmpinare fata de apelul declarat de reclamantul I. T. A., solicitând respingerea apelului.
Analizând motivele de apel formulate de apelanți, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, instanța de apel constată că apelul formulat de apelantul-reclamant D. S. C. este nefondat, în timp ce apelul formulat de apelantul-pârât I. T. D. împotriva sentinței civile nr. 214/28.01.2015 a Judecătoriei V. este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că a vândut pârâtului autovehiculul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul acestuia, și să fie obligat pârâtul la efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca Jeep Grand Cherokee de pe numele reclamantului din evidențele organelor de poliție și organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi întârziere.
La data de 04.08.2014, reclamantul și-a precizat cererea introductivă privitor la primul capăt de cerere (fila 122 dosar fond), arătând că solicită să se constate că la data de 06.05.2007 a vândut pârâtului autovehiculul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul acestuia.
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 111 dosar fond) prin care a solicitat respingerea cererii, invocând și excepția inadmisibilității, lipsei de interes primului capăt de cerere și excepția prescripției.
Prin sentința civilă nr. 214/28.01.2015 a Judecătoriei V. a fost respinsă excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea vânzării cumpărării autoturismul marca Jeep Grand Cherokee ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de către pârât ca neîntemeiată, fiind respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât ca neîntemeiată cu privire la ambele capete de cerere. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, s-a constatat că între reclamant, în calitate de vânzător, și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 06.05.2007, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de identificare 1J4GZB8S5RC203395, cu nr. de înmatriculare_, . 312MX01, pentru prețul de 4000 euro și a unui autoturism BMW cu numărul de identificare WBAAE_ și s-a respins capătul de cerere prin care se solicita obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare in vederea radierii autoturismului mai sus menționat de pe numele reclamantului din evidentele organelor de Politie si organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii in valoare de 50 lei/zi de întârziere ca neîntemeiat.
Prin cererea de apel, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în parte, în sensul admiterii și celui de-al doilea capăt de cerere.
Prin cererea de apel, apelantul-pârât a solicitat admiterea apelului, reiterând excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect acțiune în constatare, faptul că excepția lipsei de interes a fost respinsă în mod greșit și că prescripția dreptului la acțiune viza capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare.
În analizarea apelurilor formulate către ambele părți, Tribunalul va porni de la situația de fapt reținută corect de către prima instanță, aspectele de fapt nefăcând obiectul vreunei critici în apel.
Astfel, în fapt, părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 14 dosar fond), prin care apelantul-reclamant a vândut apelantului-pârât autoturismul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de identificare 1J4GZB8S5RC203395, cu nr. de înmatriculare_, . 312MX01, pentru prețul de 4000 euro și a unui autoturism BMW cu numărul de identificare WBAAE_. Apelantul-pârât a intrat în posesia vehiculului, aspect necontestat de acesta în fața instanței de fond, și a plătit prețul acestuia, așa cum reiese din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat și semnat de ambele părți, precum și din interogatoriul apelantului-pârât din fața instanței de fond.
În drept, se constată că prima instanță a făcut, în mod corect, aplicarea dispozițiilor din cod civil din 1864, având în vedere dispozițiile art. 6 din Noul Cod civil potrivit cărora dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între părți la data de 06.05.2007.
Privitor la primul capăt de cerere având ca obiect acțiune în constatare, Tribunalul constată că, la data de 04.08.2014, apelantul-reclamant și-a precizat cererea introductivă privitor la primul capăt de cerere (fila 122 dosar fond), arătând că solicită să se constate că la data de 06.05.2007 a vândut pârâtului autovehiculul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul acestuia.
Or, nu pot fi ignorate prevederile art. 9 din Noul Cod de procedură civilă privitor la dreptul de dispoziție al părților, potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, ceea ce presupune dreptul părților de a determina cadrul procesual, prin stabilirea limitelor judecății, sub aspectul obiectului, precum și dispozițiile art. 397 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă care stipulează că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, ea neputând acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. Apelantul-reclamant a solicitat să se constate că, la data de 06.05.2007, a vândut pârâtului autovehiculul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul acestuia, deci doar cu privire la acest aspect instanța se poate pronunța. Chiar având în vedere principiul rolului activ al judecătorului, instanța nu se poate substitui voinței părților și nici să încalce principiul disponibilității în procesul civil și, mai mult, conform art. 478 Noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță și care prevede că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Instanța reține că, încă de la formularea cererii de chemare în judecată și de primul termen de judecată, apelantul-reclamant a beneficiat de asistența calificată a avocatului său. Mai mult, apelantul-reclamant, la solicitarea instanței de fond, a precizat primul capăt de cerere. În consecință, față de motivele de fapt și de drept invocate prin primul capăt de cerere din acțiune introductivă prin care s-a solicitat partajarea că, la data de 06.05.2007, a vândut pârâtului autovehiculul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul acestuia, în limitele investirii date, instanța nu ar putea aprecia altfel obiectul cererii deduse judecății, fără a acorda altceva decât s-a solicitat. Mai mult, nu s-ar respecta dreptul la apărare al părților, având în vedere că intimatul-pârât și-a formulat apărări și probe în contradovadă doar privitor la cererea cu care reclamantul a investit instanța, și anume primul capăt de cerere având ca obiect să se constate că, la data de 06.05.2007, a vândut pârâtului autovehiculul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul acestuia.
Constată instanța de apel că, așa cum a fost formulat de către apelantul-reclamant primul capăt de cerere din acțiunea sa introductivă, și anume să se constate că, la data de 06.05.2007, a vândut pârâtului autovehiculul marca Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare_, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul acestuia, acesta apare a fi inadmisibil deoarece se solicită constatarea unei situații de fapt, apelantul-reclamant nesolicitând să se constate inexistența dreptului său de proprietate începând cu data de 06.05.2007.
Astfel, apelantul-reclamant, formulând primul capăt de cerere în acest mod, dorește obținerea datei certe a înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți, însă data certă se poate obține numai prin modalitățile prevăzute de art. 1182 din Codul civil, instanța de judecată putând doar constata inexistența dreptului său de proprietate începând cu data de 06.05.2007, însă acest capăt de cerere nu a fost formulat în acest mod.
Data întocmirii unui înscris sub semnătură privată este un fapt material, care cu unele excepții, nu constituie o formalitate pentru validitatea înscrisului. Înscrierea datei în înscrisul sub semnătură privată este o mențiune a părților, care are aceeași putere probatorie cu celelalte mențiuni ale înscrisului. Față de terți, față de celelalte mențiuni care formează cuprinsul înscrisului sub semnătură privată și care au putere doveditoare pnă la proba contrară, data înscrisului, prin ea însăși, nu face credință. Terților le este opozabilă numai data certă a înscrisului sub semnătură privată, data devenind certă printr-una dintre modalitățile prevăzute de art. 1182 din Codul civil.
Având în vedere că aceste aspecte și modul în care a înțeles apelantul-reclamant să formuleze primul capăt de cerere al acțiunii sale, instanța de apel constată că excepția excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect acțiune în constatare, așa cum a fost precizat, invocată de pârât prin întâmpinare, este întemeiată, primul capăt de cerere urmând a fi respins ca inadmisibil și, față de soluția la care s-a ajuns privitor la excepția inadmisibilității, instanța nu va mai analiza și excepția lipsei de interes invocată în cauză privitor la primul capăt de cerere din acțiunea introductivă.
Privitor la al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca Jeep Grand Cherokee de pe numele reclamantului din evidențele organelor de poliție și organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi întârziere, tribunalul urmează a analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de apelantul-pârât, conform dispozițiilor art. 248 Noul Cod de procedură civilă.
In mod corect prima instanță a constatat, privitor la dispozițiile legale aplicabile, că, potrivit art. 6 alin. 4 din Noul Cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, astfel că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în vigoare, în domeniul prescripției, erau prevederile Decretului nr. 167/1958 și Codul civil 1864. De asemenea, mai are în vedere Tribunalul că legea aplicabilă prescripției este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. Astfel, art. 6 alin. (4) din Noul Cod Civil și art. 201 din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil stabilesc că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel, Tribunalul observă că al doilea capăt de cerere din cererea introductivă are un caracter personal, deoarece prin intermendiul acestuia reclamantul își valorifică un drept de creanță izvorât din faptul ilicit al pârâtului de a nu transmite dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Jeep Grand Cherokee de pe numele reclamantului pe numele pârâtului și nu a declarat că este proprietar. Acțiunea formulată de reclamant are, așadar, un caracter personal și este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, iar acesta începe să curgă de la data nașterii raportului juridic, deoarece reclamantul putea cere executarea obligației sale chiar din momentul nașterii acesteia, întrucât nu a fost afectat de vreo modalitate, potrivit Decretului nr. 167/1958 . Considerăm că apelantul-reclamant putea promova prezentul capăt de cerere în termen de 30 zile de la data încheierii contractului, atunci când s-a născut dreptul acestuia de a cere executarea obligației de către apelantul-pârât, conform art. 264 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel că dreptul său la acțiune este prescris ca o sancțiune civilă a pasivității sale. Pierderea dreptului apelantului-reclamant la acțiune s-a produs datorită faptului că, deși i s-a încălcat un drept, acesta a neglijat să ceară în termenul de 3 ani stabilit de lege protecția juridică a dreptului său, și anume a obligației de a radia autoturismul de pe numele său. Așadar, apelantul-reclamant putea promova al doilea capăt de cerere în termenul general de prescripție de trei, care s-a împlinit încă din anul 2009, astfel că dreptul său la acțiune este prescris ca o sancțiune civilă a pasivității sale.
De altfel, mai precizează instanța de apel că, chiar dacă s-ar fi trecut peste excepția dreptului de acțiune privitor la capătul al doilea din cererea introductivă, nu ar fi putut fi reținute susținerile apelantului-reclamant din cererea de apel de admitere a acestui capăt de cerere, atâta timp cât și acesta trebuia să facă dovada că a predat apelantului-pârât declarația fiscală cu privire la mijlocul de transport sau la compartimentul specializat al administrației publive fiscale, conform art. 264 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 119 indice 1 din Norma Metodologică de Aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deci că și-a îndeplinit obligația sa, obligațiile celor doi fiind corelative și interdependente, iar ca să solicite obligația celeilalte părți trebuia să facă și dovada îndeplinirii propriei obligații.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul urmează a respinge apelul formulat de apelantul-reclamant D. S. C. și admite apelul formulat de apelantul-pârât I. T. A. împotriva sentinței civile nr. 214/28.01.2015 a Judecătoriei V., pe care o va schimb în parte, în sensul că va admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect acțiune în constatare, așa cum a fost precizat, invocată de pârât prin întâmpinare, va admite excepția prescripției capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca Jeep Grand Cherokee de pe numele reclamantului din evidențele organelor de poliție și organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi întârziere, invocată de pârât prin întâmpinare, și, în consecință, va respinge capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare, așa cum a fost precizat, ca fiind inadmisibil, și va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca Jeep Grand Cherokee de pe numele reclamantului din evidențele organelor de poliție și organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi întârziere, ca fiind prescris și va păstra celelalte dispoziții din sentință care nu sunt contrare prezentei decizii.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 474 Codul de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), Tribunalul urmează să respingă și acest capăt de cerere formulat de apelantul-reclamant, ca fiind neîntemeiat, și va admite cererea apelantului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată în apel și va obliga apelantul-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 598 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, nefăcând dovada altor cheltuieli ocazionate de soluționarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant D. S. C. și admite apelul formulat de apelantul-pârât I. T. A. împotriva sentinței civile nr. 214/28.01.2015 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect acțiune în constatare, așa cum a fost precizat, invocată de pârât prin întâmpinare.
Admite excepția prescripției capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca Jeep Grand Cherokee de pe numele reclamantului din evidențele organelor de poliție și organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi întârziere, invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare, așa cum a fost precizat, formulat de reclamantul D. S. C., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat N. T. situat în mun. Iași, .. 2, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul I. T. A., cu domiciliul în mun. V., .. 251, ., ., ca fiind inadmisibil.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului marca Jeep Grand Cherokee de pe numele reclamantului din evidențele organelor de poliție și organelor fiscale, sub sancțiunea de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi întârziere, formulat de reclamantul D. S. C. în contradictoriu cu pârâtul I. T. A., ca fiind prescris.
Păstrează celelalte dispoziții din sentință care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge cererea apelantului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Obligă apelantul-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 598 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. AOC/23.10.2015
4 ex./..10.2015
Judecător fond: B. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
