Plângere contravenţională. Decizia nr. 1349/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1349/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1349/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1349/R/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Judecător R.-N. O.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererilor de recurs formulată de recurenta petentă . Bîrlad cu sediul în mun. Bîrlad, ., ., jud.V. și recurentul intimat I. T. de M. V. cu sediul în mun. V., ..274, jud.V. împotriva sentinței civile nr. 453/2012 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă avocat B. I. pentru recurenta petentă ., cu împuternicire avocațială la dosar în baza contractului de asistență juridică nr._ din data de 31.05.2013, lipsă fiind recurentul intimat I.T.M. V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al treilea termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cauza a fost amânată pentru studierea conținutului înscrisurilor înmânate la termenul anterior.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelată, recurenta petentă . având cuvântul prin apărător avocat B. I., arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau acte de depus.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța contată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul recurentei petente prin apărător în susținerea recursului promovat.
Recurenta petentă . Bîrlad având cuvântul prin apărător, arată că a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond pe care o consideră netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit a admis în parte plângerea formulată de petenta . și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, această soluție fiind în contradicție cu probele administrate în cauză.
Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză a rezultat faptul că reprezentantul legal al petentei nu avea cunoștință de existența în spațiul de la punctul de lucru din . M., a cărei activitate era suspendată, a numitei P. C..
Tot din declarațiile acestor martori a rezultat faptul că P. C., la data de 27.04.2012 nu desfășura activitate pentru petentă, aceasta aflându-se împreună cu prietenul său, S. V., care era angajatul petentei, în acel spațiu în care se desfășurau activități de renovare, astfel că aprecierea instanței că în acel spațiu se desfășura activitate, este greșită.
Prima instanță a avut în vedere în motivarea sentinței recurate, doar anumite aspecte declarate de cei doi martori, ajungând în final la concluzia că cele două declarații sunt nesincere, deoarece un martor a declarat că în momentul controlului era la baie, iar celălalt a declarat că erau împreună în spațiu.
Cele două declarații nu pot fi apreciate ca fiind nesincere câtă vreme cei doi martori se aflau în același spațiu, baia aparținând incintei spațiului.
Precizează că a fost încheiat contract de muncă numitei P. C., la recomandarea prietenului său S. V., din momentul în care aceasta a desfășurat activitate pentru petentă, numita fiind angajată la data de 07.05.2012 când a fost transmis la REVISAL și contractul individual de muncă.
Din documentele depuse la dosarul cauzei la fond, respectiv procesul verbal de scoatere din funcțiune și procesul verbal de punere în funcțiune a aparatelor electronice rezultă că petenta a avut activitatea suspendată, documentele arătate fiind înregistrate în Caietul de Evidență și Funcționare Zilnică, ce este vizat și înregistrat la A.F.P. V.-Serviciul Monopol.
Din conținutul tuturor documentelor depuse la dosar, instanța de fond a reținut că petenta ar fi scos din funcțiune un număr de mașini electronice în perioada 30.09._-01.05.2012 și nu că activitatea a fost suspendată, cu motivarea că petenta a avut salariați care au încasat salariu în perioada ianuarie 2012-mai 2012.
La momentul controlului petenta avea un număr de 30 de salariați care desfășurau activitate la celelalte puncte de lucru pe care le are, astfel explicându-ase că acești salariați au fost remunerați în acea perioadă.
De la momentul controlului la punctul de lucru din . M. respectiv 27.04.2013 și până la data când a fost încheiat procesul verbal de contravenție-26.10.2012, au trecut aproape 6 luni de zile, perioadă în care petenta a efectuat mai multe angajări.
Toate aceste angajări au fost transmise în REVISAL, petenta îndeplinindu-și toate obligațiile legale față de salariați.
Petenta nu poate fi acuzată de folosirea muncii nedeclarate, de vreme ce la momentul controlului avea 30 de salariați și ulterior a efectuat alte angajări, fără a avea cunoștință de efectuarea controlului, pentru a se specula că a înregistrat aceste angajări ca urmare a controlului efectuat de ITM V..
Pentru cele precizate solicită admiterea recursului și a se dispune modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
Cu privire la recursul promovat de ITM V. solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că nu se poate reține vreo culpă în sarcina petentei cu privire la prezența numitei P. C. în spațiul de la punctul de lucru G-ral V. M., unde activitatea era suspendată.
Din documentele depuse la dosarul cauzei la fond, respectiv procesul verbal de scoatere din funcțiune și procesul verbal de punere în funcțiune a aparatelor electronice rezultă că petenta a avut activitatea suspendată, documentele arătate fiind înregistrate în Caietul de Evidență și Funcționare Zilnică, ce este vizat și înregistrat la A.F.P. V.-Serviciul Monopol, astfel că nu se poate reține că numita P. C. desfășura activitate în folosul petentei.
De la momentul controlului la punctul de lucru din . M. respectiv 27.04.2013 și până la data când a fost încheiat procesul verbal de contravenție-26.10.2012, au trecut aproape 6 luni de zile, perioadă în care petenta a efectuat mai multe angajări.
Toate aceste angajări au fost transmise în REVISAL, petenta îndeplinindu-și toate obligațiile legale față de salariați.
Analizând acest comportament al petentei intimate se poate reține faptul că aceasta nu a folosit niciodată forță de muncă nedeclarată și că la data efectuării controlului numita P. C. nu desfășura activitate în societate.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului civil declarat, reține următoarele;
Prin sentința civilă nr. 453/2012 din data de 12 februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Bîrlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în Bârlad, ., ., . împotriva procesului – verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 26.10.2012 în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 26.10.2012 pentru contravenția prevăzută de art.260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 29.10.2012 sub număr de dosar_, petenta .>a contestat procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 26.10.2012 întocmit de către intimatul I. T. de M. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petenta a arătat că, a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei, pentru faptul că, ar fi primit la muncă o persoană fără a avea contract individual de muncă în conformitate cu prevederile legii.
Petenta a susținut că, la controlul efectuat, persoana depistată, P. C. nu era angajata sa și nu desfășura nici un fel de activitate pentru societate. La punctul de lucru din Bârlad, ., activitatea a fost suspendată în perioada 30.09._12 pentru lucrări de renovare a spațiului.
Faptul că, activitatea a fost suspendată în acel punct de lucru la data de 30.09.2012, iar la data de 01.05.2012 au fost pusă în funcțiune.
În această perioadă nu au avut autorizație de exploatare a jocurilor de noroc și nu au putut desfășura activitate.
La data controlului, P. C. se afla în spațiul din . cu un angajat care avea cheile de la spațiu. P. C. a fost angajată după ce a reluat activitatea în spațiul din ., la data de 08.05.2012, contractul fiind transmis în Revisal la data de 07.05.2012.
A susținut că, societatea are 30 de angajați, pentru toți au fost încheiate contracte individuale de muncă, contracte ce au fost transmise în Revisal.
În drept, petenta nu a invocat nici o dispoziție legală.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a constatat că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare (fila 12) solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că, la momentul controlului la punctul de lucru al societății petente de pe ., nr.24 din Bârlad, a fost depistată numita P. C. care, a refuzat să completeze fișele de identificare.
A susținut că, persoanele găsite la punctul de lucru, au refuzat să completeze fișele de identificare, motivând că angajatorul le interzice completarea oricărui document prin care să furnizeze informații.
La data de 27.04.2012 a fost încheiată nota de constatare nr. 3659 în care sunt detaliate toate aspecte de la data controlului.
Din verificarea bazei de date organizată la nivelul Inspecției Muncii ce cuprinde datele transmise de către angajatori privind registrele salariaților, s-a constat că la acea dată, nu erau transmise date despre P. C. V..
A susținut că, pe adresa sediului social al angajatorului s-a transmis înștiințarea 4074/10.05.2012 care a fost returnată cu mențiunea ,,vizat, reavizat, expiră termenul de păstrare, se aprobă înapoierea".
Petenta a depus la dosar înscrisuri: procesul verbal contestat (filele 4-5), proces verbal de punere în funcțiune din data de 01.05.2012 (fila 40), autorizație de exploatare a jocurilor de noroc (fila 41), proces verbal de scoatere din funcțiune 30.09.2011 (fila 42), raport per salariat (fila 44), contract individual de muncă nr. 296/07.05.2012 (filele 45-46), Act adițional nr. 296/07.05.2012 (fila 47), ordine de plată (filele 48-61), stat de plată salarii luna ianuarie 2012-decembrie 2012 (filele 62-74).Intimatul a depus la dosar înscrisuri în susținerea procesului verbal (filele 15 - 28).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii S. V. (fila 38) și P. C. V. (fila 39), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele indicate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.10.2012 de intimatul I. T. de M. V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 26.10.2012, la punctul de lucru organizat de societatea petentă, aceasta a primit la lucru o persoană, respectiv pe P. C. V. la data de 27.04.2012, orele 00,10, fară încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
S-a menționat că fapta este consemnată pe larg în procesul verbal de control_/26.10.2012.
Fapta a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea 53/2003 aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, potrivit aceluiași act normativ.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I.Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța a constatat că petenta nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că faptele au fost încadrate corect de către agentul constatator.
Instanța a avut în vedere O.G. nr. 2/2001 care nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultând că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Astfel, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea 53/2003 cu modificări, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).
Referitor la această faptă, petenta nu recunoaște săvârșirea ei, susținând atât prin plângerea contravențională, cât și în fața instanței că, persoana depistată la muncă, P. C. se afla în incinta punctului de lucru întâmplător, împreună cu un angajat, că la momentul controlului societatea nu se afla în activitate.
Instanța a avut în vedere că actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
Prin procesul verbal de control nr._ din 26.10.2012, s-a reținut că, la data de 27.04.2012, orele 00,10 a fost găsită prestând activitate salariata P. C. V. care a refuzat să completeze fișa de identificare ca formular tip al HG 1377/2009. Din verificarea bazei de date organizată la nivelul Inspecției Muncii, la acea dată, s-a constat că nu erau transmise date despre salariată. Pentru a verifica dacă salariata are contract individual de muncă încheiat, s-a transmis poștal pe adresa sediului social al angajatorului înștiințarea nr. 4074/10.05.2012 care a fost returnată cu mențiunea vizat, reavizat, expiră termen de păstrare.
La această dată, verificând dosarul de personal al angajatei, foile de prezență, se constată faptul că, pentru salariata P. C.V. a fost încheiat abia la data de 07.05.2012, contractul individual de muncă nr. 296, având ca dată a începerii activității data de 08.05.2012. Acest contract a fost transmis la data de 07.05.2012.
Audiată în fața instanței, martorul P. C. a declarat că, la data controlului, se afla la sediul societății, pentru ca prietenul său, martorul S. V. să o învețe cum se lucrează la societate.
A arătat că la momentul controlului, făceau curat, sala nu funcționa, în incinta punctului de lucru se aflau martorul S. V. și M. L. M.. Susține că o perioadă a ajutat la societate, a făcut curățenie.
Pe de altă parte, martorul S. V. a susținut, că la acea dată, se afla în incinta punctului de lucru al societății petente împreună cu martorul P. C., o prietenă a sa, pentru care urma să vorbească cu patronul să o angajeze, iar în timp ce se afla la baie, după ce s-a întors, martorul i-a relatat că, a avut loc un control la societate și că a fost legitimată.
Martorul a precizat că, la momentul controlului nu erau amenajate aparatele de joc.
A constatat instanța că, între declarațiile martorilor există neconcordanțe, aspect ce conduce la concluzia că, declarațiile acestora nu sunt sincere. Astfel, deși martorul P. C. susține că, la momentul controlului ,,noi făceam curățenie", martorul S. V. declară că, la momentul controlului, se afla la baie. Tot astfel, martorul P. C. declară că în incinta punctului de lucru, la data controlului se mai afla și M. L. M., martorul S. V. arată că, se afla împreună cu prietena sa, persoana depistată, care venise să îl ajute la curățenie. Nu face vorbire de prezența colegei de serviciu, M. L. M..
Este adevărat că în perioada la data de 30.09._12 societatea a scos din funcțiune un număr de mașini electronice de la punctul de lucru controlat, însă, din statele de plată pentru lunile ianuarie 2012-mai 2012 depuse la dosar la filele 62-66, rezultă că în această perioadă societatea a avut angajați, care au încasat salariu.
Rezultă așadar că, prin probele administrate petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenții, nu a făcut dovada unei alte situații decât cea reținută în procesul verbal de contravenții. Chiar dacă la momentul controlului efectuat de intimat mașinile electronice nu se aflu în funcțiune, la punctul de lucru se desfășura activitate de curățenie-aspect confirmat de martori, activitate pentru care era necesară încheierea contractului individual de muncă.
A reține instanța că potrivit art. 31 alin.1 din C.muncii pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție. A.. 4 prevede că pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.
Astfel, executarea perioadei de probă începe după încheierea contractului individual de muncă înregistrat la I. T. de M., petenta având obligația să nu primească la muncă o persoană fără să fi încheiat, în prealabil, contractul individual de muncă.
A reținut instanța că, procesul verbal de contravenție are la bază înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză, probe care sunt de natură să confirme săvârșirea faptei de către petentă.
Prin urmare, instanța a confirmat temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul verbal de contravenții pentru agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată. Instanța constată că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire, însă, la proporționalitatea sancțiunii, având în vedere urmările produse, circumstanțele personale ale petentei și în raport cu fapta săvârșită, s-a apreciat că, fapta prezintă un grad de pericol social redus, iar sancțiunea aplicată nu este justificată.
S-a reținut că, la controlului efectuat a fost găsită o singură persoană lucrând fără contract de muncă și de puțin timp - așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în cauză, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare care să dovedească perseverență și rea - credință în săvârșirea aceluiași tip de contravenții.
În urma constatării faptei petenta a încheiat contrat individual de muncă cu angajata, dând dovadă de o preocupare pentru a intra în legalitate, astfel că scopul educativ, preventiv al sancțiunii contravenționale s-a realizat.
Instanța a mai reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001 și că, în funcție de gradul de pericol social concret al faptei, poate fi aplicat chiar în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune sau când prevede limite ridicate.
Față de aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța, a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 26.10.2012 și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Totodată, instanța a atenționat petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au formulat recurs atât ., cât și I. T. de M. V..
Petenta . criticat sentința instanței de fond pentru reținerea unei stări de fapt greșite.
Astfel, în esență, recurenta a susținut faptul că sentința instanței de fond este neîntemeiată deoarece din probele administrate rezultă faptul că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
A arătat recurenta faptul că din declarațiile celor doi martori audiați în cauză a rezultat faptul că reprezentantul legal al petentei nu avea cunoștință de existența în spațiul de la punctul de lucru din . M., a cărei activitate era suspendată, a numitei P. C..
Tot din declarațiile acestor martori a rezultat faptul că P. C., la data de 27.04.2012 nu desfășura activitate pentru petentă, aceasta aflându-se împreună cu prietenul său, S. V., care era angajatul petentei, în acel spațiu în care se desfășurau activități de renovare, astfel că aprecierea instanței că în acel spațiu se desfășura activitate, este greșită.
Prima instanță a avut în vedere în motivarea sentinței recurate, doar anumite aspecte declarate de cei doi martori, ajungând în final la concluzia că cele două declarații sunt nesincere, deoarece un martor a declarat că în momentul controlului era la baie, iar celălalt a declarat că erau împreună în spațiu.
Cele două declarații nu pot fi apreciate ca fiind nesincere câtă vreme cei doi martori se aflau în același spațiu, baia aparținând incintei spațiului.
A precizat recurenta faptul că contractul de muncă al numitei P. C. a fost încheiat la recomandarea prietenului său S. V., din momentul în care aceasta a desfășurat activitate pentru petentă, numita fiind angajată la data de 07.05.2012 când a fost transmis la REVISAL și contractul individual de muncă.
Din documentele depuse la dosarul cauzei la fond, respectiv procesul verbal de scoatere din funcțiune și procesul verbal de punere în funcțiune a aparatelor electronice rezultă că petenta a avut activitatea suspendată, documentele arătate fiind înregistrate în Caietul de Evidență și Funcționare Zilnică, ce este vizat și înregistrat la A.F.P. V.-Serviciul Monopol.
Din conținutul tuturor documentelor depuse la dosar, instanța de fond a reținut că petenta ar fi scos din funcțiune un număr de mașini electronice în perioada 30.09._-01.05.2012 și nu că activitatea a fost suspendată, cu motivarea că petenta a avut salariați care au încasat salariu în perioada ianuarie 2012-mai 2012.
La momentul controlului petenta avea un număr de 30 de salariați care desfășurau activitate la celelalte puncte de lucru pe care le are, astfel explicându-ase că acești salariați au fost remunerați în acea perioadă.
De la momentul controlului la punctul de lucru din . M. respectiv 27.04.2013 și până la data când a fost încheiat procesul verbal de contravenție-26.10.2012, au trecut aproape 6 luni de zile, perioadă în care petenta a efectuat mai multe angajări.
Toate aceste angajări au fost transmise în REVISAL, petenta îndeplinindu-și toate obligațiile legale față de salariați.
Petenta nu poate fi acuzată de folosirea muncii nedeclarate, de vreme ce la momentul controlului avea 30 de salariați și ulterior a efectuat alte angajări, fără a avea cunoștință de efectuarea controlului, pentru a se specula că a înregistrat aceste angajări ca urmare a controlului efectuat de ITM V..
Pentru cele precizate a solicitat admiterea recursului și a se dispune modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
Legal citat, intimatul IPJ V. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de către recurenta ..
S-a arătat că din probatoriul administrat în cauză inclusiv declarațiile martorilor a rezultat că la punctul de lucru se desfășura activitate de curățenie, activitate pentru care era necesară încheierea contractului individual de muncă pentru numita P. C. și că se confirmă săvârșirea faptei de către petenta contravenientă, iar nerespectarea prevederilor art. 16 din Legea nr.53/2003, constituie contravenție și se sancționează cu amendă în conformitate cu prevederile art. 260 alin.1 lit. e din Codul Muncii.
Recurentul I. T. de M. V. a declarat recurs împotriva sentinței mai sus arătate, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, respectiv pentru greșita înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei și la periculozitatea contravenientei.
Prin întâmpinare, petenta . solicitat respingerea recursului declarat de către I. T. de M. V..
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurenți, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursurile declarate în cauză sunt neîntemeiate.
- În ceea ce privește recursul declarat de către .>tribunalul constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atît legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 27.04.2012,recurenta . săvârșit contravenția prev. de art. 260al.1lit.e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că, la data de 27.04.2012, a primit-o la muncă pe numita P. C. V., fără a-i încheia un contract individual de muncă, în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de recurs constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Recurenta . a administrat probe care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.10.2012 de intimatul I. T. de M. V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 26.10.2012, la punctul de lucru organizat de societatea petentă, aceasta a primit la lucru o persoană, respectiv pe P. C. V. la data de 27.04.2012, orele 00,10, fară încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Deși recurenta -petentă a susținut faptul că numita P. C. nu a prestat activitate în folosul său, ci doar l-a ajutat pe prietentul său, martorul Susaunu V., salariat al aceleiași societăți comerciale să desfășoare activități de igienizare a unei săli unde urma a fi deschis un nou punct de lucru, martorii audiați la propunerea sa, numiții P. C. si S. V.,nu prezintă, cum corect a reținut și instanța de fond, suficiente garanții pentru a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție, pe de o parte, întrucât, actualmente, ambii sunt salariații societății recurente, iar, pe de altă parte, declarațiile acestora au fost relativ contradictorii, nerelevând cu certitudine altă stare de fapt decât cea stabilită de agentul constator.
Tribunalul constată astfel că nu s-a probat de către petenta- recurentă . situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având forță probantă prin el însuși și constituind o dovadă suficientă a vinovăției recurentului.
Astfel, instanța de recurs constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea formulată de către petenta .>
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
- În ceea ce privește recursul declarat de către I. T. de M. V., tribunalul reține faptul că acesta este neîntemeiat, sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 10.000 ron fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite de către intimata . avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.10.2012 de intimatul I. T. de M. V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 26.10.2012, la punctul de lucru organizat de societatea petentă, aceasta a primit la lucru o persoană, respectiv pe P. C. V. la data de 27.04.2012, orele 00,10, fară încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că societatea intimată a primit-o la muncă pe numita P. C., fără a –i încheia acesteia contract individual de muncă pentru o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv pentru perioada 27.04.2012-6.05.2012.
Totodată, recurentul ITM V. nu a făcut dovada că societatea intimata a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceiași natură.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către intimată are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale intimatei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului, cum a apreciat și instanța de fond
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului, care a fost aplicată de către instanța de fond, recursul declarat de către ITM fiind neîntemeiat.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentinta atacata este legală și temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursurile declarate de către I. T. de M. V. și de . Bârlad împotriva sentinței civile nr. 453 din 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de I. T. de M. V. și de . Bârlad împotriva sentinței civile nr. 453 din 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2013.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 16 Decembrie 2013
Judecătoria Bîrlad-judecător fond: G. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1360/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1352/2013. Tribunalul... → |
|---|








