Plângere contravenţională. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 209/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 209/R/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I.T.M.V. cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul .. prin reprez. cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.3085 din 25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al II-lea termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare în 2 ex.și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr.3085 din 25.10.2012 Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea formulată de petenta . cu sediul în satul/., împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 12.07.2012, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă V..
A înlocuit sancțiunea de 10.000 lei amendă, aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție sus enunțat pentru contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată, cu sancțiunea avertisment.
A exonerat petenta de plata amenzii de 10.000 lei, aplicată pentru contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată.
A menținut celelalte constatări și sancțiuni consemnate în procesul-verbal de contravenție întocmit.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 11.07.2012, inspectori din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă V. au efectuat un control la sediului petentei . din satul/..
Scopul controlului a fost acela al verificării modului în care sunt respectate prevederile Legii nr.53/2003, ale H.G. nr.500/2011 privind registrul electronic de evidență a salariaților și ale Legii nr. 319/2006.
Cu ocazia controlului menționat, la data de 11.07.2012, ora 13,45, la sediul petentei a fost găsit numitul B. I., care presta activitate ca muncitor, fără să fi avut încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă.
La aceeași dată de 11.07.2012, ora 13, la solicitarea inspectorilor de muncă numitul B. I. a completat „Fișa de identificare”, în care aceasta a arătat că presta activitate de muncitor, începând cu data de 11.07.2012 și că nu a semnat contract individual de muncă.
Cele constatate cu ocazia controlului efectuat la sediul petentei au fost consemnate în procesul-verbal de control nr._/12.07.2012 și în anexa la acest proces-verbal de control.
Cu ocazia controlului menționat, organul constatator a stabilit, ca măsură în sarcina petentei, să încheie în formă scrisă contract individual de muncă cu salariatul B. I., având ca dată a începerii activității data de 11.07.2012 și să transmită la I.T.M. V. registrul general de evidență a salariaților în format electronic cuprinzând contractul individual de muncă încheiat cu această persoană.
În baza celor constatate, Inspectoratul Teritorial de Muncă V. a întocmit procesul-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 12.07.2012, prin care petenta . a fost sancționată cu:
- amenda de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată;
- trei sancțiuni avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 36 alin.2, art. 39 alin.4 și art. 29 alin.4 din Legea nr. 319/2006.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 11.07.2012, ora 13,45, la sediul petentei . din ., a fost identificat numitul B. I. prestând activitate pentru această societate, fără a avea încheiat contract individual de muncă. În urma verificărilor efectuate în baza de date a Inspecției Muncii, ce conține datele completate și transmise de angajator privind registrul general de evidență a salariaților, prin listarea unui raport din data de 11.07.2012, ora 14,43, s-a constatat că numitul B. I. nu figura ca având încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, așa cum prevede art. 16 din Legea nr. 53/2003, republicată.
P. același proces-verbal de contravenție s-a mai reținut că:
- angajatorul nu a asigurat corespunzător pentru lucrători echipamentul individual de protecție, nerespectând astfel prevederile art. 13 lit.c din Legea nr. 319/2006,
- angajatorul nu a asigurat corespunzător examenul medical la angajare pentru B. I., fiind încălcate prevederile art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006;
- angajatorul nu a asigurat evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, fiind încălcate prevederile art. 12 alin.1 lit. a din Legea nr. 319/2006.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de reprezentantul petentei, cu obiecțiunea că va contesta procesul-verbal în instanță.
În cursul judecății prezentei cauze, petenta a depus la dosar, în copie, contractul individual de muncă încheiat și înregistrat cu nr. 8/10.07.2012 în registrul general de evidență a salariaților, contract încheiat de ., în calitate de angajator, cu numitul B. I., în calitate de angajat în meseria de îngrijitor clădiri, contractul fiind încheiat pe o durată de 3 luni.
Contractul individual de muncă încheiat cu nr.8/10.07.2012 a fost transmis la Inspecția Muncii la data de 11.07.2012, ora 21,58, așa cum rezultă din înscrisul GES Portal, depus la dosarul instanței de către petentă la data de 25.10.2012.
Audiat în instanță, B. I. a declarat că la data de 11.07.2012 el a fost găsit de către inspectorii de muncă prestând activitate de muncitor la sediul petentei. B. I. a declarat că la data de 11.07.2012 a fost prima și ultima zi în care el a prestat muncă pentru petentă, deoarece nu a mai mers ulterior să presteze muncă acolo. Pentru munca prestată la data de 11.07.2012, el a fost plătit cu 50 lei.
P. declarația sa, martora I. L., propusă de petentă, a arătat că ea este angajată la petentă în baza unui contract de prestări servicii și între atribuțiile pe care le are este și aceea de a transmite contractele individuale de muncă în evidența electronică a Inspecției Muncii. La data de 11.07.2012, martora a fost plecată la V., astfel că a transmis cu întârziere contractul individual de muncă încheiat de petentă cu B. I., adică a transmis acest contract tot la data de 11.07.2012, însă după amiază, după ce controlul fusese efectuat de către inspectorii de muncă.
Ulterior, la data de 7.09.2012, contractul individual de muncă nr. 8/10.07.2012 a încetat, situație care a fost transmisă de către petentă la Inspecția Muncii la data de 11.10.2012, ora 10,33.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 16 alin.1-3 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), republicată:
„(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă”.
Potrivit art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În cauza de față, la data controlului din 11.07.2012, ora 13,45, petenta nu avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă cu numitul B. I., așa cum însăși această persoană a declarat la data controlului, completând „Fișa de identificare”.
Ca urmare, în mod întemeiat s-a reținut în sarcina petentei contravenția prev. de art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Însă, față de împrejurarea că, imediat după constatarea contravenției, petenta a intrat în legalitate, încheind un contract individual de muncă cu angajatul B. I., contract care a și fost înregistrat în evidența electronică a Inspecției Muncii, iar ulterior acest contract a încetat, aspect care, de asemenea, a fost înregistrat în evidența electronică a Inspecției Muncii, s-a apreciat că este suficientă sancționarea petentei cu sancțiunea avertisment, prevăzută de art. 5 alin.2 din O.G. nr. 2/2001.
Pentru considerentele arătate, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, s-a admis în parte plângerea, în sensul că s-a dispus înlocuirea amenzii de 10.000 lei, cu sancțiunea avertisment.
S-a dispus exonerarea petentei de plata amnezii de 10.000 lei, aplicată petentei pentru contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată.
Cât privește celelalte trei contravenții, prev. de art. 36 alin.2, art. 39 alin.4 și art. 29 alin.4 din Legea nr. 319/2006, reținute în sarcina petentei, pentru care s-a aplicat câte o sancțiune avertisment, petenta nu le-a contestat.
În consecință, au fost menținute celelalte constatări și sancțiuni, consemnate în procesul-verbal de contravenție întocmit.
Petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Impotriva acestei sentințe declarat reurs, în termen legal, Inspectoratul Teritorial de Muncă V., criticând-o pentru netemeincie, respectiv pentru greșita individualizare a sancțiunii contravenționale aplicate, cea a avertismentului, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite si la periculozitatea făptuitorei.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 53/2003 republicată, ale OG nr. 2/2001 si ale Codului de procedură civilă.
Legal citat, intimata nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare, dar a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiată, sentința recurată fiind întemeiată deoarece sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 lei este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana intimatei care nu a mai fost sancționată contravențional, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că intimata a fost sancționată contravențional pentru că, la data de 11.07.2012, a primit la lucru o persoană, respectiv pe numitul B. I., fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă conform art. 16 alin 1 din Codul muncii.
Totodată, recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă V. nu a făcut dovada că recurenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceiași natură.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului, așa cum a reținut si instanța de fond.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului, aplicată de către instanța de fond, care a înlocuit-o pe cea a amenzii în cuantum de 10.000 lei, care a fost aplicată de către agentul constatator.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., va respinge recursul declarat de către I. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.T.M.V. împotriva sentinței civile nr.3085 din 25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.F.G./1.04.2013
2ex./1.04.2013
J..fond:T. I.
F.P. 22 Februarie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul... → |
|---|
