Plângere contravenţională. Decizia nr. 1679/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1679/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1679/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1679/A
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA în contradictoriu cu intimat V. A. A., împotriva sentinței civile nr.1809 din 02.09.2015 a Judecătoriei V., având ca obiect - plângere contravențională PV . nr._.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; apel declarat în termen, (motivat, se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, verificând actele și lucrările dosarului, văzând dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, Tribunalul, constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.1809 pronunțată la data de 02.09.2015 de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1809 din 02.09.2015 Judecătoria V. a disjuns capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare, formare unui dosar nou având ca părți contestatorul V. A. A., cu domiciliul în V., ., ., jud. V. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 401A, sectorul 6 și trimite dosarul la Completul 7 mixt civil și fond funciar pentru regularizarea cererii.
A admis cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale formulată de petentul V. A. A.
A respins excepția tardivității plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
A respins excepția inadmisibilității invocată de intimată ca neîntemeiată.
A admis plângerea contravențională formulată V. A. A., CNP_, cu domiciliul în V., ., ., jud. V. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 401A, sectorul 6 împotriva procesului-verbal . nr._/19.09.2011 pe care l-a anulat.
În considerentele sentinței se arată că, prin procesul-verbal . nr._/19.09.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se în sarcina sa că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat in data de 22.03.2011, pe DN 2 fără a deține rovinietă valabilă.
În ce privește excepția inadmisibilității, instanța a constatat că din cuprinsul întâmpinării rezultă că aceasta vizează cererea de întoarcere a executării fiind invocate dispozițiile art. 771, 713 Codul de procedură civilă, motiv pentru care nu o va mai analiza.
Cu privire la cererea de repunere în termen, instanța a apreciat că este necesar întâi a se analiza valabilitatea comunicării, și față de dispozițiile Deciziei ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 (Decizia 10/2013) privind examinarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”, astfel că procedura de comunicarea a procesului verbal . nr._/19.09.2011 este viciată.
Potrivit art. 185, alin. 1 din Codul de procedură civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Art. 186, alin. 1 prevede că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Instanța a apreciat că cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G.2/2001 având în vedere că procedura de comunicare s-a realizat exclusiv prin afișare, fiind viciată. Faptul că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2013 a devenit obligatorie de la publicare, ulterior comunicării actului administrativ prin afișare, nu conduce la validarea procedurii de comunicare, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanței supreme are rol interpretativ, punând capăt unei practici neunitare. Astfel, nici anterior deciziei nu era exclusă soluția de a considera procedura de comunicare viciată, neputându-se aprecia că se face o aplicarea retroactivă a unor dispoziții noi. În acest context trebuie avute în vedere dispozițiile legale astfel cum au fost interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aceste condiții instanța a admis cererea de repunere pe rol și pe cale de consecință a respins excepția tardivității ca neîntemeiată.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, instanța a reținut că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2015 s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Raportat la prezenta cauză, instanța a constatat că procesul-verbal . nr._/19.09.2011 este lovit de nulitate absolută față de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, condiție prevăzută de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de considerentele expuse, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul V. A. A., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. - CESTRIN, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/19.09.2011.
Pe cale de consecință, instanța a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 și a anulat tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel CNADNR SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond, analizând probele administrate de către petentul V. A. A. interpretează eronat faptul ca "emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilata cu încheierea unui proces verbal de contravenție valid(...)"
Înțelege sa critice sentința civila nr. 1809/2015 din data de 02.09.2015 pronunțata de către Judecătoria V., in dosarul_, conform art. 7 alin ( 1 ) din legea 64/2012 care prevede ca " daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de cite ori printr-o lege speciala se prevede ca hotărârea judecătoreasca de prima instant este definitiva, de la data intrării in vigoare a Codului de procedura civila aceasta va fi supusa numai apelului la instant ierarhic superioara" . ( 2 ) dispozițiile alin.(l) se aplica si in cazul in care printr-o lege speciala se prevede ca hotărârea judecătoreasca de prima instantă este "supusa recursului" sau ca " poate fi atacata cu recurs " ori, dupa caz, legea speciala folosește o alta expresie similara.
Raportat la cele de mai sus, solicită a se lua in considerare următoarele aspecte:
Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN întocmește Procesele Verbale de Constatare a Contravențiilor accesând baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, baza de date ce conține numele proprietarilor autovehiculelor, in urma declarațiilor acestora si cuprind numele, adresa si datele tehnice ale fiecărui proprietar si autovehicul.
D. interpretarea OG 2/2001, art. 34, Procesul Verbal mai sus menționat a fost întocmit respectând condițiile de forma impuse, la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ neexistând rovinieta valabila.
De aceea, solicită a se lua in considerație faptul ca Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, întocmește, prin angajații acestuia, Procesele Verbale de Constatare a Contravențiilor in funcție de datele furnizate, neavând competente sa verifice in alte sisteme informatice, înregistrarea altor mențiuni si/sau acte legale, astfel ca, din punct de vedere al întocmirii si comunicării actului administrativ de sancționare, s-a procedat respectând legislația in vigoare.
Susținerea petentului potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator si astfel procesul verbal este nul, semnătura electronica nefiind menționata in OG nr.2/2001 este neîntemeiata si nu poate fi luata in considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal din următoarele considerente. Astfel, art. 17 din OG nr.2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator. Dar, dupa cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre "semnătura", astfel incat chiar daca nu se menționează expres despre semnătura electronica se poate constatata ca nu se menționează nici faptul ca semnătura ar fi olografa. Totodată, semnătura electronica este o modalitate reglementata de lege, astfel incat nu se poate considera ca nelegala o asemenea semnătura pe procesul verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezulta ca procesul verbal este legal semnat nefiind nul.
Mai mult, potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronica, înscris in forma electronica reprezintă o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, este asimilat, in ceea ce privește condițiile si efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privata.
Astfel, in înțelesul art. 4.4., semnătura electronica extinsa reprezintă acea semnătura electronica care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legata in mod unic de semnatar: b) asigura identitatea semnatarului; c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legata de datele in forma electronica, la care se raportează, in așa fel incit orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplica înscrisurilor generate in forma electronica, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, si efecte înscrisului sub semnătura privata. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține ca semnătura este validata de insasi semnătura in aceasta situație. Astfel, semnătura electronica este un element independent de înscris, fie ca este sub semnătura privata sau autentica, fie ca este o simpla declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronica reprezintă așadar forma digitala a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate si aplicabilitate ca si semnătura olografa, servind la identificarea semnatarului si atestarea, precum in prezenta cauza, de către agentul constatator investit cu autoritatea statala, ca cele constatate in procesul verbal corespund intru-totul stării de fapt si de drept celor reținute, investind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
Nici o dispoziție legala nu interzice ca semnătura electronica sa poată fi aplicata pe înscrisuri autentice.
Se realizează o confuzie intre generarea unui înscris in forma electronica si materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunica originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, in copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, farà îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie si destinat a fi citit cu ochiul liber.
Astfel, un înscris care are asociata o semnătura electronica extinsa, cum este si procesul verbal contestat, nu îsi pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil si accesibil sa fie citit in format electronic, unde se va putea vizualiza si semnătura electronica.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisa a procesului verbal de constatare a contravenției, care in forma electronica are atașata semnătura electronica a agentului constatator, sa existe si semnătura olografa a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un inscris generat si semnat in forma electronica, cu respectarea prevederilor legale in materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai retine ca legea privind semnătura electronica trebuie interpretata sistematic, art. 6 si art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau s-a asociat logic o semnătura electronica.
Ca argument suplimentar, chiar daca ar fi fost conceputa sa fie aplicata in raporturile dintre privati, privati - autoritate si numai in format electronic, semnarea electronica a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate in acestea.
In plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătura se alica pe procesele verbale de contravenție, olografa sau electronica, lăsând astfel posibilitatea aplicării si a semnăturii electronice.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației si Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, in baza protocolului dintre aceasta instituție si C.N.A.D.N.R. S.A., astfel ca, încheierea lui se face in lipsa martorului, conform art. 9, alin .(2) si (3) - OG 15/2002.
Este incorecta plasarea in timp a OG 2/2001 si a Legii 455/2001, prevederile legale nu se anulează intre ele ci întregesc cadrul legal aplicabil fiecărui tip de contravenție si act sancționar in parte. Dezvoltarea tehnologiei, introducerea sistemul SIEGMCR a dezvoltat si sistemul de semnătura electronica, asa cum a fost el detaliat mai sus, fiind acceptat, implementat si utilizat in mod legal pentru simplificarea procedurilor care asigura indeplinirea corecta a termenelor de intocmire si comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor. Mai mult, legiuitorul a decis si permis utilizarea acestui tip de semnătura, asumat de către CETRIN - S.A. in baza legii si nu a unor decizii aleatorii.
Potrivit art. 517 alin 4 C. " dezlegarea data problemelor de drept judecate, este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei in MO al României, Partea I". Publicarea deciziilor pe pagina de internet a ICCJ si/sau comunicarea lor de către Ministerul Public nu pot fi considerate ca momente de la care sa produca efecte juridice, deoarece legiuitorul nu a prevăzut in mod expres acest lucru si, mai mult, nici unul dintre procedeele mai sus amintite nu au in prezent in Dreptul roman valoarea juridical a actului comunicării sau publicării.
Orice act juridic, inclusiv deciziile ICCJ se aplica destinatarilor numai pentru viitor - ex nune, nu si pentru trecut - ex tune. Efectul ex nune al deciziilor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivitatii, garanție fundamentala a drepturilor constituționale de natura a asigura securitatea juridica si încrederea cetățenilor in sistemul de drept. Pe cale de consecința, efectele deciziei ICCJ nu pot viza decit actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se infaptui in viitor de către autoritățile implicate in activitatea de intocmire si comunicare a procesului verbal de contravenție si a instiintarii de plata, neputind sa reprezinte o lege mai favorabila.
Decizia 6/2015 nu este un act normativ, in înțelesul dat acestei noțiuni de Legea 24/2000- republicata, cu modificările si completările ulterioare, care, in art. 11, face o enumerare limitativa a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește ICCJ prin hotărârile date in interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Pe de alta parte, hotărârile ICCJ date in RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, in înțelesul dispozițiilor OG 2/2001 sau a Legii 455 si, din perspectiva faptului ca nu reglementează relații de apărare sociala, nu instituie reguli de conduita si norme de incriminare sau care se refera la răspunderea contravenționala, la temeiurile si limitele acesteia, ci reflecta doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse in acte normative elaborate si adoptate conform procedurii de tehnica legislativa aplicabila in materie. A accepta ideea ca soluțiile interpretative pronunțate in Instanța Suprema prin deciziile date in RIL se includ in sfera legii contravenționale ar echivala cu o încălcare a principiului separării puterilor in Stat prin preluarea de catre Autoritatea Judecătoreasca a competentelor puterii legislative cu consecința verificării constituționalității respectivelor Hotărâri de catre Instanța de C. Constituțional.
Recursul în interesul legii este o Cale extraordinară de atac prin care se investește înalta Curte de Casație și Jusiție în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești. Deciziile ICCJ trebuie sa se rezume strict la interpretarea legii, Instanța suprema neputând completa, modifica sau abroga norme cuprinse in lege. In caz contrar se încălca principiul separației si echilibrului puterilor in Stat, consacrat explicit de dispozițiile art. 1 alin ( 4 ) din Constituție, deoarece Instanța ar depasi limitele puterii judecătorești si s-ar manifesta ca o autoritate legiuitoare.
Conform art. 27 din OG 2/2001, (...)" comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire SAU prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului (...)", in cauza de fata fiind vorba despre un proces verbal de constatare a contravenției afișat in anul 2011.
Faptul ca prin Decizia 10 a ICCJ s-a statuat ca procedura de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor se face prin afișare doar ca si procedura subsidiara comunicării prin posta cu aviz de primire, nu afectează valabilitatea comunicării, in condițiile in care aceasta decizie a fost pronunțata in anul 2013, cu mult ulterior întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției pus in discuție. Decizia mai sus amintita nu poate produce efecte juridice in condițiile in care o asemenea decizie nu retroactiveaza, fiind obligatorie si devenind aplicabila in sensul ca-si produce efecte in raport cu procesele verbale emise ulterior publicării sale in Monitorul Oficial ( 23.07.2013). Norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se poate aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale, astfel ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv .
Subliniază ca, fapta întrunește cumulativ cele 4 trasaturi ale unei contravenții, fiind tipica ( se încadrează in modelul abstract descris in norma de incriminare a contravenției), antijuridica ( aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legala), prevăzuta de lege ( art. 8 din OG 15/2002 ) si savirsita cu vinovăție.
Problemele litigioase apărute cu prilejul executării silite sunt soluționate de instanța de executare, prin intermediul contestației la executare, care apare ca fiind mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente cu scopul de a obține desființarea actelor presupus a fi ilegale, de executare.
Potrivit NCPC, executorul judecătoresc dispune, prin încheiere, începerea, amânarea, suspendarea sau încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare iar daca prin lege nu se dispune altfel, aceste încheieri sunt executorii de drept si pot fi atacate numai cu contestație la executare.
Sumele datorate ce urmează sa fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulata de partea interesata si ținând seama de probele administrate de aceasta ( art. 701 NCPC ).
F. de cele mai sus detaliate, subliniază faptul ca debitorul nu poate avea calitatea de petent ., termenul de depunere al acestui tip de cerere in instanța fiind depășit de alte acte procedurale, finalizate prin încheierea din dosarul de executare si a actelor de procedura si acțiuni in instanța, ulterioare, astfel ca orice apărări de fond devin inutile si tardiv formulate.
Pentru toate argumentele mai sus menționate, solicita admiterea apelului, modificarea in sensul respingerii acțiunii si menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției ca temeinic si legal intocmit.
In drept: își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 461 si 471 Noul Cod de Procedura Civila.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotararii instantei de fond sunt neintemeiate.
Instanta de fond a retinut in mod corect incidenta deciziei ICCJ 6/2015 prin care s-a stabilit ca procesul-verbal de contraventie, care nu contine semnatura olografa a agentului constatator este nul, nulitate care nu poate fi acoperita.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie intocmit in forma scrisa, fiind unicul act probator al unei contravenții, si trebuie sa contina mentiunile prevazute in art. 16 si art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001. In lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sanctiune, intrucat nu se va putea proba existenta faptei contraventionale. Conform art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, dintre elementele ce trebuie sa figureze in procesul-verbal de constatare a contraventiei, numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, si anume: numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constata si din oficiu.
Nu pot fi primite susținerile agentului constatator in sensul ca semnătura electronica este valabila.
Semnătura electronica poate fi aplicata doar pe documentele electronice folosite in sistem electronic, iar aplicarea acesteia pe un act tipărit nu este posibila. De aceea, un act comunicat in forma tipărita, fara sa aiba semnatura originala a celui care l-a emis, nu poate avea valoarea unei copii a inscrisului electronic original.
Legea nr. 455 /2001 nu este incidenta in cauza. Aceasta deoarece în cazul de fata este vorba de proces-verbal de contravenție tipărite pe suport de hârtie și comunicat contravenientului conform prevederilor generale în materia comunicării actelor de procedură, deci nu este vorba despre un proces-verbal în format electronic, care în mod evident trebuie comunicat tot în format electronic. Chiar dacă agentul constatator a constatat fapta prin intermediul mijloacelor tehnice, și apoi a întocmit pe calculator procesul-verbal – în format electronic, în momentul în care procesul-verbal a fost tipărit și comunicat contravenientului prin poștă, acesta a dobândit caracterul unui înscris în format fizic (pe suport hârtie), care trebuie semnat olograf.
Unui proces-verbal clasic, redactat sau tehnoredactat pe suport de hârtie nu-i poate fi ,,atașată sau logic asociată o semnătură electronică ”(după cum prevede Legea nr. 455/2001), deoarece această semnătură reprezintă un set de ,,date în formă electronică”, și nu o mențiune tipărită. Astfel, din interpretarea prevederilor Legii nr. 455/2001 rezultă în mod evident că o semnătură electronică poate fi atașată doar unui înscris în formă electronică, înscris care se comunică tot electronic, fiind exclusă asocierea acestui gen de semnătură cu orice fel de înscris în formă clasică (olograf sau tipărit pe orice altfel de suport material). Tocmai acesta este rolul semnăturii electronice reglementate de Legea nr. 455/2001: certificarea provenienței și a autorului unui înscris care este imposibil de semnat olograf – deoarece el nu există în format fizic, ci doar în format electronic. În cazul în care înscrisul există în format fizic, el trebuie obligatoriu semnat olograf, deoarece dispoziția specială referitoare la semnarea electronică nu se mai aplica
Semnătura electronică reglementată de Legea nr. 455/2001 se aplică doar documentelor în format electronic, pentru ca acestea să producă efecte juridice. Or, în cazul de fata, procesul-verbal de contravenție produce efecte juridice din momentul comunicării sale către contravenient, conform regimului general în materie de contravenții (OG 2/2001), moment în care el exista în formă fizică, și astfel trebuie semnat olograf. În aceste condiții, semnătura electronică prevăzută de Legea nr. 455/2001 nu este aplicabilă în cazul de fata.
F. de cele arătate,Tribunalul apreciază ca apelul formulat este neîntemeiat, urmând sa fie respins.
In baza art. 480 al.1 Cd.pr.civ. Tribunalul va păstra sent. civ. nr.1809/2015 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de CNADNR SA împotriva sentinței civile nr.1809/2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. ELENAALEXANDRU A.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored. A.A 18.12.2015 ex.4-21.12.2015 /Comunicat cate un exemplar apelantei C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA și intimatului V. A. A..
Judecătoria V.- judecător M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1376/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1633/2015. Tribunalul... → |
|---|
