Plângere contravenţională. Decizia nr. 924/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 924/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-09-2012 în dosarul nr. 924/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 924/R/2012
Ședința publică de la 10 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. cu sediul în Iași, ., jud.Iași în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, ..19, jud.Iași împotriva sentinței civile nr.1100 din 26.03.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 03 septembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10 septembrie 2012.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.1100 din 26.03.2012 a Judecătoriei V. s-a dispus admiterea plângerii formulate de reclamantul .. Iași împotriva procesului verbal de contravenție nr._/20.01.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA.-D.R.D.P.Iași și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat, înlocuindu-se amenda contravențională cu avertismentul.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că prin procesul-verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 20.01.2011 de către intimata Direcția R. D. și P. Iași, petenta . a fost sancționată contravențional cu 4500 lei amendă și obligată la plata unui tarif de despăgubiri de 5188,12 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8, alin. 2 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8, alin. 3 din același act normativ, reținându-se că a circulat fără rovinietă valabilă pe ruta Siliștea-Bacău.
Fiind investită, potrivit art.34, alin.1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Petenta are calitatea de subiect activ al contravenției, conform art.7, coroborat cu prevederile art. 1, alin. 1, lit. b din OG 15/2002.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, așa după cum a declarat și martorul Berlinschi A. C. la momentul efectuării controlului de către intimată acesta, în calitate de șofer al autovehiculului proprietatea petentei, nu a putut prezenta rovinietă valabilă.
Și din înscrisul depus la pagina 8 (dosar Judecătoria Bacău) rezultă faptul că rovinieta a fost achiziționată după efectuarea controlului de către intimată. Autovehiculul intimatei a fost oprit în trafic la ora 10:28 în data de 20.01.2011 iar rovinieta a fost achiziționată la ora 10:38, în aceeași zi.
În cauză nu-și găsesc aplicabilitatea prevederile art. 11, alin. 1 din OG 2/2001.Nu a existat niciun impediment că întâi petenta să achiziționeze rovinieta și apoi după aceea să permită autovehiculului să circule.
În consecință, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
Instanța, având în vedere demersul imediat întreprins de petentă pentru a intra în legalitate, și anume achiziționarea rovinietei în termen scurt de la constatarea contravenției a apreciat că se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Instanța a admis în parte plângerea petentei și a înlocuit sancțiunea amenzii, cu sancțiunea avertisment, exonerând petenta de plata amenzii în cuantum de 4500 lei.
Suma de 5188,12 lei la care a fost obligată petenta reprezintă despăgubiri datorate administratorului drumului pentru utilizarea drumurilor naționale fără a deține rovinietă și nu o sancțiune contravențională principală, astfel că nu există temei legal pentru a fi înlocuită cu avertisment (așa după cum solicită petenta prin plângere).
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs ..Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate anterior la Judecătoria Bacău referitoare la agentul constatator ,la cazul fortuit în care s-a comis contravenția, s-a aplicat în mod greșit legea, autovehiculul fiind pus în circulație și că nu se poate interveni de către instanță cu privire la tariful de despăgubire la care a fost obligat.
Se solicită nelegalitatea disp. art.8 al.3 din OG.15/2002 și a anexei nr.4 din acest act normativ, precum și constatarea neconstituționalității acestor dispoziții legale.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă ,tribunalul constată că recursul este fondat în parte.
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat faptul că, procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit nefiind cauze de nulitate a acestuia prev. de art. 15-19 din OG.2/2001.
Procesul verbal este întocmit de un agent constatator, care și-a scris numele și funcția în clar pe acest proces verbal.
D.R.D.P.Iași, este competent, să constate, ca organ constatator contravențiile comise și pe raza jud.V., neexistând o instituție publică subordonată C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P.V., așa cum pretinde recurenta conform O.U.G.84/2003 aprobată prin L. 47/2004.
Referitor la datele referitoare la agentul constatator, în procesul verbal sunt cuprinse toate datele cerute în mod expres de art. 17 din OG.2/2001.
Referitor la cauza de înlăturare a răspunderii contravenționale, invocate, cazul fortuit, acesta nu este prezent în prezenta cauză.
Astfel cazul fortuit este un caz în care, acțiunea sau inacțiunea (în cazul de față, neachitarea rovinietei pentru autovehiculul controlat) unei persoane (șofer, sau alt împuternicit al recurentei ) a produs un rezultat neconceput și neurmărit de ea (circulația pe un drum public fără a achita rovinieta) datorită unei forțe a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută (defecțiunea tehnică a autovehiculului care staționase mai mult timp, în care a expirat și rovinieta).
Simplul fapt că autovehiculul fusese defect, nefiind folosit un timp mai îndelungat, nu scutea pe recurentă, să îi achiziționeze o rovinietă, dacă dorea, ca după reparația acestuia să îl repună în circulație pe categoria de drumuri pentru care se cere o astfel de taxă.
In această situație nu este absolut nici un caz fortuit așa cum prevede C.P.
Faptul că autovehiculul circula, fără a avea rovinietă pe un drum pentru care se cerea plătită această taxă, nu face parte din așa zisa categorie a „punerii în circulație „așa cum invocă greșit recurenta.
Referitor la tariful de despăgubire, aplicat, în mod corect, instanța de judecată nu avea dreptul a îl modifica, el fiind stabilit în mod obligatoriu în Anexa nr.IV din OG.15/2002, odată ce s-a stabilit existența contravenției.
Simplul fapt, al înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul de către Judecătoria V., nu are efecte și asupra acestui tarif de despăgubire care se plătește pentru pagubele produse intimatei ca administrator al drumului pe care circula autovehiculul fără rovinietă.
O.G.2/2001, indică faptul că numai sancțiunea amenzii contravenționale se poate înlocui cu avertisment, nu și alte taxe sau despăgubiri.
Insă, ca urmare a modificărilor legislative intervenite în cursul judecății recursului care prin art.II din L.144/2012, intrată în vigoare la data de 24.07.2012, tarifele de despăgubire stabilite prin L.424/2002 se anulează, urmând ca ulterior ,conform art. III Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să emită în 30 de zile alte norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a drumurilor naționale.
Nici până în prezent, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu a emis aceste noi norme metodologice, acest tarif, este abrogat, prin art.I pct.5 din L.144/2012, care arată că Anexa 4 se abrogă.
Din aceste considerente, menținerea acestui tarif de despăgubire stabilit anterior în Anexa 4 din OG.15/2002, este nelegal.
Se va face aplicarea dispozițiilor legii contravenționale mai favorabile.
Referitor la sesizarea instanței de contencios administrativ pentru verificarea legalității art.8 al.3 din OG.15/2002, aceasta nu poate fi făcută întrucât art.8 al.3 din OG.15/2002 este abrogat prin art.I pct.2 din L.144/2002, cât și pentru faptul că, dispozițiile unei legi nu pot fi verificate sub aspectul legalității de instanțele de judecată, art.4 al.4 din L.554/2004, această Lege 424/2002, nefăcând parte din categoria actelor prev. de art. 2 al.1 lit. c din L.554/2004 întrucât nu este un act unilateral cu caracter individual emis în baza executării unei legi, ea, fiind însăși legea.
Cu privire la sesizarea C.C.R. referitor la neconstituționalitatea disp. art. 8 al.3 și Anexa 4 din L.424/2002, instanța va dispune respingerea acestei cereri ca inadmisibilă întrucât prin art. I pct.1 și 5 indică faptul că aceste dispoziții sunt în prezent abrogate, conform art. 29 al.1,5 din L.47/1992.
Pentru a se sesiza C.C.R., este necesar ca aceste dispoziții invocate ca neconstituționale să fie în vigoare, aspect, care, în prezent, nu se mai pune această problemă a existenței art. 8 al.3 și Anexa 4 din L.424/2002.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod proc.civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I.Respinge ca inadmisibilă, cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, privind nelegalitatea disp. art.8 al.3 din O.G. 15/2002.
II.Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale din România, privind neconstituționalitatea disp. art. 8 al. 3 și ale Anexei nr. 4 din O.G.15/2002.
Cu drept de recurs în termen de 48 de ore la de la pronunțare.
III. Admite, în parte recursul formulat de petenta ..Iași, împotriva sentinței civile nr. 110/26.03.2012, a Judecătoriei V. pe care o modifică în parte astfel:
Inlătură, ca nelegală, obligația petentei .. Iași, de achitare a tarifului de despăgubire datorată administratorului drumului C.N.A.D.N.R.-SA.-D.R.D.P.Iași, în cuantum de 5188,22 lei.
Irevocabilă pentru pct.I și III.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red.O.R.N.
2ex./11.09.2012
J..fond:B. C.
Tehdact.P.F.
F.P. 10 Septembrie 2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 952/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 469/2012. Tribunalul... → |
|---|
