Plângere contravenţională. Decizia nr. 359/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 359/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 359/A
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător A. C.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul I. T. DE M. V. în contradictoriu cu intimata petentă . V., împotriva sentinței civile nr. 2269/2014 pronunțată la data de 13.10.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și scutit de taxă de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2269/2014 pronunțată la data de 13.10.2014, Judecătoria V. a admis în parte plângerea formulată de intimata petentă ., cu sediul în V., . 264, scara B, parter, . împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 6.05.2014 de către apelantul I. T. de M. V., ca întemeiată.
A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția intimatei petente ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 6.05.2014 de către apelantul I. T. de M. V., intimata petentă . a fost sancționată contravențional cu 5000 lei amendă pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 139 din Legea 53/2002 și sancționată cu art. 260, din același act normativ, reținându-se că în data de 1 mai 2014 nu a respectat prevederile legale privind acordarea de zile libere în zilele de sărbătoare legală.
Fiind investită, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.
A rezultat din analiza fișelor de identificare depuse la pag. 31-34 dosar fond împrejurarea că salariații intimatei petente: D. P. M., P. T., R. V. și R. I. desfășurau activitate în data de 1 mai 2014, zi de sărbătoare legală, conform prevederilor art. 139 din Legea 53/2003. Regulamentul intern invocat de intimata petentă nu a înlăturat caracterul contravențional al faptei.
Potrivit prevederilor art. 38 din Legea 53/2003 „salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate absolută”.
În consecință, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
Având însă în vedere împrejurarea că intimata petentă este la prima abatere de acest gen instanța a apreciat că se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În consecință, instanța a admis în parte plângerea intimatei petente și a înlocuit sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, exonerând intimata petentă de plata a sumei de 5000 lei.
Instanța a atras atenția intimatei petente ca, pe viitor, să respecte prevederile legale.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul I. T. de M. V., a cărei schimbare in parte o solicită cf.prev.art.480 alin.2 din Legea 134/2010, pentru următoarele motive:
In fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala formulata de intimata petentă . formulată împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 06.05.2014 încheiat de I. T. de munca V..
Instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, a acordat clementa unui angajator care a încălcat prevederile legale privind acordarea de zile libere in zilele de sărbătoare legala.
. a fost sancționată contravențional cu 5000 lei amenda pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.139 din L.53/2003 si sancționată cf.art.260 alin.1 lit.g din același act normativ, având in vedere ca in data de 1 mai 2014 nu a respectat prevederile legale privind acordarea de zile libere in zilele de sărbătoare legala.
Instanța de fond a constatat săvârșirea acestei contravenții reținute in sarcina acestui angajator dar, a considerat ca fapta are un grad de pericol social redus. I.T.M. V. nu poate fi de aceiași părere, motiv pentru care solicită admiterea apelul formulat.
Apelantul învederează că din analiza fiselor de identificare depuse la dosarul cauzei reiese faptul ca salariații D. P. M., P. T., Rotam V. si R. I. desfășurau activitate in data de 01.mai 2014, zi de sărbătoare legala, cf.prev.art.139 din Legea 53/2003.
Potrivit art.38 din L.53/2003, „salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate."
In aceste condiții, având in vedere prevederile art.480 din Legea 134/2010 privind Codul de procedura civila, apelantul solicită rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale prevăzute in art.139 coroborat cu prev.art.260 alin.1 lit. g din Legea 53/2003 rep., iar ca instanță de prim control judiciar, solicită apelantul schimbarea in parte a sentinței civile nr.2269/2014 din 13.10.2014 pronunțata de Judecătoria V. in dosarul civil nr._ in sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție si respingerii plângerii contravenționale ca fiind nefondata si netemeinica.
F. de aceste considerente de ordin legal, apelantul solicită admiterea apelul formulat, menținerea procesul verbal de contravenție in integralitatea și respingerea plângerii contravenționale.
In drept, invocă prevederile Legii nr. 53/2003, a Legii nr. 134/2010 și ale OG nr.2/2001.
Intimata petentă . a formulat întâmpinare la apelul înaintat de catre I. T. de Munca V. in dosarul civil nr._ împotriva sentinței civile nr.2269/2014 pronunțata de Judecătoria V. in ședința din data de 13 octombrie 2014.
Intimata petentă învederează că, în fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala formulata de . V. împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 06.05.2014 încheiat de I. T. de Munca.
Instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, dar din punctul de vedere al intimei petente, decizia fireasca era anularea procesului verbal de constatare si sancționare, deoarece . a respectat legea atât in spiritul cat si in litera ei, acționând conform prevederilor legale in vigoare la acel moment si neîncălcând drepturile angajaților sai privind acordarea de zile libere in zilele de sărbătoare legala.
Decizia de a se lucra in data de 01 mai 2014 s-a luat in baza următoarelor prevederi ale legii:
a)Prevederea care menționează care sunt zilele de sărbătoare legala (art.139 din Codul Muncii): "Zilele de sărbătoare legala in care nu se lucrează sunt:
- 1 si 2 ianuarie;
- prima si a doua zi de Paști;
- 1 mai;
- prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 1 decembrie;
- prima si a doua zi de C.;
- doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora."
b)Prevederea care menționează excepțiile (art.141)
"Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi întrerupta datorita caracterului procesului de producție sau specificului activității. "
Intimata petentă specifică faptul că a căutat in textele de lege si nu a găsit menționat care sunt acele activități specifice care s-ar încadra/nu s-ar încadra in aceasta sintagma "specificul activității", astfel a concluzionat ca absenta acestei prevederi exprese din lege lasă dreptul angajatorului de a acționa conform altor articole din Codul Muncii care prevăd organizarea activității interne a unei societăți in baza unui Regulament Intern, sub rezerva legalității prevederilor si a comunicării prevederilor acestuia către salariați in timp util.
Având in vedere specificul activității sale, respectiv de "producție mobilier la comanda" activitate care presupune fluctuații in activitatea de producție datorate inconstantei in comenzi cat si termene de livrare stricte, au fost nevoiți sa lucreze de 01 mai.
Astfel, a procedat conform prevederilor Codului Muncii, în sensul că au prevăzut in Regulamentul Intern ca se poate lucra in zilele de sărbătoare legala, aceste prevederi au fost aduse la cunoștința in scris angajaților; au întocmit un tabel-programare cu angajații care vor lucra de 01 mai si au specificat datele la care își vor lua zilele libere la care au dreptul deoarece au lucrat in zi de sărbătoare legala, planificare acceptata de angajați prin semnătura și au acordat zilele libere la date ulterioare conform planificatorului acceptat de către angajați.
Consideră intimata petentă că echipa de control ITM in concluziile sale nu a ținut cont de:
a) prevederile Codului Muncii cuprinse in Art. 141/Codul Muncii
("Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi întrerupta datorita caracterului procesului de producție sau specificului activității. ")
b) de prevederile legale care lasă dreptul angajatorului de a-si organiza activitatea interna in baza unui Regulament Intern sub rezerva legalității prevederilor si a comunicării prevederilor acestuia către salariați in timp util;
c) de faptul ca nicăieri in textul de lege nu se menționează ca activitatea desfășurata de societatea noastră nu se încadrează in categoria celor menționate la art.141: ("Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi întrerupta datorita caracterului procesului de producție sau specificului activității. ") ;
d) ca au pus la dispoziția echipei de control atât Regulamentul Intern cat si tabelul cu salariați cu acordul lor de a lucra de 01 mai si de a fi liberi ulterior .
Având in vedere cele de mai sus, consideră intimata petentă că a procedat conform legii si ca angajații nu au renunțat la niciun drept prevăzut de lege, beneficiind de drepturi conform acesteia.
F. de aceste considerente de ordin legal, solicită instanței de control judiciar să dispună anularea procesului verbal de contravenție iar daca acest lucru nu este posibil sa mențină sentința civila nr. 2269/2014 din 13.10.2014 pronunțata de Judecătoria V. in dosarul civil nr._ .
Analizând apelul formulat de petenta I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr. 2269 din 13.10.2014 a Judecătoriei V., Tribunalul constată că acesta este nefondat, sentința apelată fiind atât legală, dar și temeinică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând, în mod corect, atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că intimata are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului, făcând o analiza criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut că angajații și-au manifestat acordul de a desfășura activitate în data de 1 mai 2014.
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat. Totuși, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Tribunalul arată în calea de atac promovată de către agentul constatator, în lipsa unei căi de atac promovate de către contravenient, nu se poate dispune anularea actului sancționator, acest aspect constituind o încălcare a principiului non reformatio in pejus (neagravării în propria cale de atac).
Tribunalul arată, totuși, că, pe de o parte, activitatea desfășurată de petenta-intimată nu poate fi caracterizată drept o activitate care nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității. În al doilea rând, conform art. 38 din Legea nr. 53/2003, salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de ITM V. împotriva sentinței civile nr. 2269 din 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de ITM V. împotriva sentinței civile nr. 2269 din 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.C./02.04.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .> Judecătoria V. - judecător C. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 97/2015. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
