Plângere contravenţională. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 573/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 573/A/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. A.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelul Civil formulat de apelantul I. T. al Poliției de F. Iași în contradictoriu cu intimatul T. H., împotriva sentinței civile nr. 804 din 2014 pronunțată de Judecătoria Huși.
Obiectul cauzei-plângere contravențională P.V.. nr._/14.09.2014 încheiat de I.T.P.F.IAȘI - SPF Huși.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată; apel în termen-motivat, se solicită judecarea și în lipsă.
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, lasă cauza în pronunțare, după care;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 804 din 2014, Judecătoria Huși a admis plângerea contravențională formulată de petentul T. H., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. M. G., mun. Huși, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata I.T.P.F.IAȘI cu sediul procesual ales la S.T.P.F.V., mun. Huși, ., jud. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.09.2014.
A dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.09.2014.
A înlăturat măsura complementară constând în confiscarea bunurilor prevăzute în anexa la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.09.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, constituie activități comerciale ilicite si atrag răspunderea contravențională sau penala, după caz, fata de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniența nu este dovedita, in condițiile legii. Documentele de proveniența vor însoți mărfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării. Prin documente de proveniența se înțelege, după caz, factura fiscala, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege.
Prin Decizia nr. 1/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, admițând recursul în interesul legii, instanța supremă a stabilit ca, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, în fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
Având în vedere dispozițiile mai sus citate, instanța a procedat la analizarea plângerii recunoscând petentului dreptul de a proba în fața instanței proveniența licită a bunurilor confiscate.
În declarația olografă dată de petent la data de 14.09.2014, acesta arată că P.T.F. Albita, a fost întors de vameș pentru că nu avea factură pe marfa transportată, iar la ieșirea din Vama Albita, în dreptul stației Peco, a fost oprit de polițiștii de frontieră, cărora, de asemenea, nu le-a putut prezenta documente justificative pentru bunurilor transportate, întrucât firma vânzătoare din Olanda nu i-a făcut factură.
În plângerea depusă la instanță, petentul precizează că atunci când politia i-a cerut actele centralelor termice si a accesoriilor acestora pe care le transporta și-a dat seama ca aceste documente le-a uitat in mașina unui prieten care era deja ajuns in Republica M..
În susținerea acestei apărări, petentul depune factura de vânzare - cumpărare din Olanda si traducerea ei in limba romana și copie după pașaport.
În privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, instanța nu-l va analiza ca probă în prezenta procedură. Instanța constată că acest raport este întocmit pro causa, după momentul întocmirii procesului-verbal atacat (13.10.2014) spre a fi anexat la întâmpinare.
În concluzie, factura fiscală de vânzare - cumpărare din Olanda și pe care s-a întemeiat plângerea și produsele confiscate se poate stabili o legătură care să justifice concluzia că ar reprezenta documentele de proveniență pentru cele din urmă.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigura de către instanța condițiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justiție si a dreptului la un proces echitabil.
F. ce cele precizate, instanța retine ca în cauza exista un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita petentului, potrivit principiului in dubio pro reo.
În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepurilor Omului, instanța retine ca acesta este un principiu complementar prezumției de nevinovatei. Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii sa nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunța, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândita pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsura sa reflecte realitatea obiectiva.
Astfel, instanța a apreciat ca în cauza, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor si în baza probelor pertinente, utile si concludente administrate, constatând ca plângerea petentului este întemeiata, instanța a admis ca atare si va dispune anularea procesului-verbal, pentru motive de netemeinicie, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel I. T. AL POLIȚIEI DE F. IAȘI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a ținut cont de constatarea personală a agentului constatator, care a descoperit în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu că petentul transporta în vederea comercializării, fără documente de proveniență, centrale termice, piese și accesorii pentru acestea, fiind chiar întors din Vama Albita pentru acest motiv, nepermițându-i-se să scoată din țară bunuri pentru care nu deținea factură fiscală.
Aspectele constatate de către agentul constatator sunt confirmate în mod clar de declarația olografă a petentului, dată la momentul controlului, în care precizează că a fost oprit pentru control la ieșirea din Vama Albita, de unde se întorcea pentru că nu i s-a permis să scoată bunurile din țară fără factură fiscală. Nu avea factură pentru că firma vânzătoare din Olanda nu i-a făcut factură. Mai mult, petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără a formula obiecțiuni.
Conform art.15 alin.2 și 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravențiile se constată și de către subofițerii M.A.I., așa cum este și agentul constatator care a întocmit procesul-verbal contestat. Cele constatate personal de agentul constatator din cadrul Poliției de F. au fost expuse în raportul său de activitate, unde atestă comiterea de către petent a unei contravenții și împrejurările în care a constatat personal fapta săvârșită.
Astfel, nota-raport a agentului constatator considerată de instanță pro causa, nu poate avea acest caracter. Nu există niciun act normativ sau dispoziție internă care să prevadă obligativitatea pentru agentul constatator să întocmească un astfel de înscris pentru fiecare proces-verbal de contravenție pe care îl întocmește și care să poarte astfel o dată anterioară înregistrării și comunicării plângerii contravenționale. Mențiunile cuprinse în această notă-raport nu reflectă aspecte care să nu corespundă realității și care să fie „inventate" pentru a susține doar interesele intimatului în proces. Din contră, aceste mențiuni consemnate de către funcționarul public competent să constate și să sancționeze astfel de fapte contravenționale sunt menite a clarifica situația de fapt existentă la momentul întocmirii procesului-verbal, detaliind unele aspecte și împrejurări concrete la acel moment, care pot profita nu doar intimatului ci și petentului, instanța fiind cea care apreciază de la caz la caz, măsura în care acest înscris este util cauzei. Este normal ca această notă-raport să fie datată ulterior înregistrării și comunicării plângerii întrucât doar în această situație se naște necesitatea întocmirii ei, însă acest lucru nu poate conduce și la concluzia certă că reprezintă un înscris pro-cauza, din moment ce mențiunile cuprinse în conținutul său reflectă o stare de fapt existentă la momentul întocmirii procesului-verbal, aspect care nu este de natură să profite doar părții care l-a constituit.
Contrar situației prezentate agentului constatator. în plângerea contravențională se invocă faptul că petentul ar fi fost oprit pentru control de polițiștii de frontieră în timp ce tranzita mun. Huși și se îndrepta spre Vama Albita și că abia la solicitarea lor și-a dat seama că a uitat documentele justificative în mașina unui prieten care era ajuns deja în R. M.. Are factură pe bunurile transportate și a menționat polițiștilor că o poate prezenta în circa 2 ore, însă aceștia au procedat la confiscare pe motiv că nu deține acte de proveniență.
A depus ca document de proveniență pentru marfa confiscată copii de pe un înscris redactat într-o altă limbă decât cea română și de pe traducerea efectuată de C. O., traducător în R. M.. Întrucât doamna C. O. nu figurează pe lista traducătorilor autorizați de Ministerul Justiției, postată pe site-ul oficial al ministerului, apreciem că traducerea făcută acestui document nu îndeplinește formalitatea traducerii autorizate cerută de C.pr.civ., astfel că instanța nu putea lua în considerare documentul depus cu nerespectarea formalității impuse de lege.
Mai mult, a solicitat să se observe că bunurile care figurează în factură sunt diferite de cele transportate de petent și confiscate. Astfel, deși au fost confiscate în fapt 66 de centrale termice, pe factura depusă nu figurează nicio centrală termică, ci doar diverse piese, cilindre și un rafinator.
Din analiza întregului material probator rezultă că factura depusă de petent nu poate proba proveniența licită a bunurilor confiscate. Aceasta nu respectă formalitățile impuse de lege pentru a putea fi luat în considerare de către instanță, din celelalte probe existente la dosar rezultă în mod clar faptul că pentru bunurile confiscate nu există factură fiscală pentru că firma vânzătoare din Olanda nu a eliberat factură, iar bunurile trecute în aceasta sunt cilindre, piese pentru cilindre, un rafinator și diverse alte piese, în timp ce de la petent au fost confiscate centrale termice, pompe de circulație a apei și alte accesorii.
Astfel, nu se poate stabili c-ar exista un dubiu în acest sens, care să profite petentului și care să nu poată fi înlăturat prin administrarea altor probe. Contrar celor reținute de instanța de fond, consideră că în cauza de față prin aplicarea prezumției de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu se poate ajunge la limita specificată de instanță, până la care ar opera aceasta prezumție, respectiv ca petentul să fie pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, întrucât acesta ar fi putut proba existența facturii fiscale pentru bunurile confiscate, în măsura în care ar fi deținut-o.
Prin urmare, se poate observa cu ușurință din cele două versiuni prezentate de petent că la momentul controlului nu avea documente de proveniență pentru bunurile confiscate, instanța fiind în imposibilitatea de a face aplicarea deciziei nr. l DIN 18.02.2002 a Î.C.C.J.
Motivele invocate în plângere nu au niciun fundament juridic, declarațiile date inițial în fața agentului constatator fiind conforme cu situația reală și nicidecum susținerile ulterioare prezentate în fața instanței de judecată.
Document care conține date cu caracter personal protejate de prevederile Legii nr. 677/2001.
Pentru toate aceste motive vă rugăm să admiteți cererea de apel, să anulați hotărârea atacată și să respingeți plângerea contravențională.
În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; Codul de procedură civilă.
In susținerea prezentei cereri de apel vă rugăm să ne încuviințați proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește taxa de timbru, a solicitat să se dispună scutirea de la plata acesteia în conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul T. H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelul ca fiind inadmisibil pentru următoarele motive:
Așa cum a precizat si in plângerea contravenționala, in data de 14.09.2014 in timp ce se îndrepta spre Vama Albita cu autoutilitara marca Mercedes Sprinter, a fost oprit spre control de către un echipaj al Politiei de Frontiera. Cu acesta ocazie a prezentat actele autoturismului, iar cand politia i-a cerut actele centralelor termice si a accesoriilor acestora pe care le transportam și-a dat seama ca aceste documente le-a uitat in mașina unui prieten care era deja ajuns in Republica M.. A arăt faptul ca in mașina sa deținea 64 centrale termice uzate marca Vaillant, 1 bucata centrala Intergas uzata, 1 bucata centrala Vailant uzata, 140 pompe circulare apa uzate, 10 accesorii centrale(turbine) uzate, 5 accesorii centrale, ce au fost cumpărate din Olanda cu factura fiscala. Le-am spus polițiștilor ca pot aduce actele de proveniența a mărfii in circa 2 ore insa aceștia au trecut la reținerea ei motivat de faptul ca nu deținem acte de proveniență.
A învederat instanței ca ulterior a prezentat politiei de frontiera actele de proveniența a mărfii insa aceasta nu i-a fost restituita. Instanța de fond a admis in mod corect plângerea contravenționala deoarece a prezentat ulterior actele de proveniența a mărfii iar cu privire la art. l lit. e din Legea nr. 12/1990 republicată, reține că, potrivit Deciziei nr. I din 18.02.2002 a Curții Supreme de Justiție, Secțiile Unite, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de documente de proveniență atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii și restituirea mărfii confiscate.
Din dispozițiile menționate rezultă că sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune, este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Această condiție nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior, în fața instanței căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare și sancționare, că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.
Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Parata a precizat cf. art. 15, alin. 2, 3 din OG. 2/2001 contravențiile se constata si de către subofițerii M.A.I, iar cele constatate in speța au fost expuse in raportul de activitate a agentului constatator iar aceste constatări făcute de către agent corespund realității. A mai arătat aceasta ca petentul a depus un document tradus . decât cea romana si instanța nu trebuia sa i-a act de acel act. Menționam faptul ca acea factura este in forma originala . a U.E iar traducerea ei este in limba romana.
Nu este fondata susținerea paratei precum ca in factura nu figurează cele 66 de centrale si pompe de apa plus turbine. La punctul doi din factura apare un număr de 65 centrale vailant iar la pct. 3 apare inca o centrala, iar accesoriile sunt înscrise la celelalte puncte de pe factura.
Față de motivele arătate a solicitat să se constate temeinica si legala hotărârea primei instanțe.
Probe: înscrisuri, aceleași care le-a folosit în fata primei instanțe si care sunt deja atașate la dosar.
In drept: art.205 C..
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt întemeiate.
Instanța de fond a reținut in mod incorect că situația de fapt a fost alta decât cea reținuta în actul sancționator.
. Deciziei nr.I din 18.02.2002 a Curtiii Supreme de Justiție, prezentarea ulterioara in fata instanțelor judecătorești a actelor prin care se dovedește proveniența ilicita a bunurilor ce nu erau însoțite, in momentul constatării contravenției de documente de proveniența atrage anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii si restituirea mărfii confiscate.
In cauza de fata, din probele administrate,respectiv factura depusa la dosar de petent la dosar, rezulta ca aceasta vizează alte produse decât cele care au făcut obiectul controlului. Aceasta factura nu cuprinde mențiuni cu privire la vreo centrala termica, pompe circulare sau turbine, ci se refera doar la achiziționarea unor cilindre, piese pentru cilindru, un rafinator.
Petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul verbal de contravenție, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
F. de aceste considerente, Tribunalul constata ca apelul formulat este întemeiat, urmând sa fie admis.
In baza art. 480 Cd.pr.civ. instanța va schima sentința civ. nr.804/2014 a Judecătoriei Huși, in sensul respingerii plângerii formulate de T. H. împotriva procesului verbal de contravenție seri K nr._ din 14.09.2014 încheiat de ITPF Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de I. T. al Poliției de F. Iași împotriva sentinței civile nr.804 din 2014 a Judecătoriei Huși, pe care o schimbă în totalitate, după cum urmează:
Respinge plângerea formulată de T. H. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 14.09.2014 încheiat de I. T. al Poliției de F. Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.05.2015.
Președinte, C. M. | Judecător, A. A. | |
Grefier, C. A. |
Red. A.A./25.05.2015
Tehnored.C.A. 28 Mai 2015
4 ex./28.05.2015
Judecător fond:I. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 693/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
