Plângere contravenţională. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 122/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 122/A
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelant . în contradictoriu cu intimații I. DE S. P. C. ÎN T. R.- I. 3 și I. DE S. P. C. ÎN T. R.- I. TERITORIAL NR. 3, împotriva sentinței civile nr. 26 pronunțată la data de 14.01.2014 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al V-lea termen de judecată și I. de S. pentru C. în T. R. a răspuns la adresa instanței.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 26 pronunțată la data de 14.01.2014, Judecătoria Huși, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în mun. A.-I., .. 49, ., în contradictoriu cu intimat ISCTR-I. Teritorial nr. 3 Focșani, cu sediul în mun. Focșani, ., jud. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.10.2013.
A menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.10.2013.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La controlul ISCTR efectuat in trafic in data de 03.10.2013 ora 15:45 in punctual DN 24 km 25, loc H. asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare_ /_ deținut, utilizat pe numele petentei si condus de conducătorul auto Turzui M. Ș. care efectua un transport rutier de marfa pe ruta Spania - Republica M., s-a constatat efectuarea transportului fara a deține la bord la momentul si locul controlului certificat de competenta profesionala valabil al șoferului, petenta utilizând un șofer neatestat profesional, abatere ce constituie contravenție in conformitate cu dispozițiile art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor Regulamentului (CE) nr.1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1,073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internaționala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 si ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sancțiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatării acestor încălcări.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai reținut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Art.3 pct 14 din HG 69/2012, prevede: Următoarele fapte reprezintă incalcari foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.l.073/2009 si ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 si constituie contravenții, daca acestea nu au fost săvârșite in astfel de condiții cat, potrivit legii penale, sa constituie infracțiuni: pct.14 utilizarea de către operatorul de transportrutier/intreprinderea de transport in cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competenta profesionala sau al căror atestat certificat de competenta profesionala are termenul de valabilitate expirat.
Obligația deținerii la bordul vehiculului cu care efectuează transportul a certificatului de competenta profesionala valabil al conducătorului auto, este prevăzuta, in Ordinul MTI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere la art.39 alin.3 lit.b) certificatul de competenta profesionala al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat.
Cu privire la cauza de nulitate invocată de către petent, instanța a constatat că excepția este neîntemeiată.
Nulitatea apare ca sancțiune legală ce lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Față de dispozițiile legale din materia nulității, și față de regulile speciale privind nulitatea procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat faptul că nulitatea actului administrativ emis cu încălcarea prevederilor articolului 19 din OG 2/2001 devine incidentă numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui, vătămarea trebuind să fie dovedită de persoana interesată, aspect care nu se verifică în speța de față.
Față de considerentele anterioare, având în vedere inexistența unei vătămări, motivele de nelegalitate invocate nu au putut atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. De altfel, România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Instanța a constatat că, petenta nu a făcut dovada că șoferul trimis pentru a efectua transport rutier public este apt, calificat sa efectueze acel tip de transport, calitate care ii este conferita prin certificatul de competenta profesionala valabil.
Sintetizând aspectele mai sus arătate instanța a constatat că petenta a comis contravenția reținută în sarcina.
Cu privire la înlocuirea amenzii cu avertismentul, instanța a apreciat că nu se impune schimbarea amenzii cu avertismentul, pentru următoarele motive:
Avertismentul se aplică, astfel cum prevede art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, când fapta este de gravitate redusă. La aprecierea gravității faptei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.
Pericolul social al faptei este unul deosebit de ridicat (aspect reliefat și de minimul și maximul sancțiunii contravenționale prevăzute de lege), numărul contravențiilor de acest gen este în creștere, iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de cele expuse, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, Judecătoria V. a respins plângerea, ca fiind neîntemeiată și a menținut procesul-verbal, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel petenta ..
Prin cererea de apel a solicitat instanței de control judiciar admiterea apelului și să constate că hotărârea atacata este nelegala si să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.10.2013 și, în subsidiar, în situația în care va constata că subscrisa a săvârșit fapta ce i se retine în sarcina sa, reindividualizând sancțiunea aplicată, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea Avertisment.
În motivarea cererii de apel, petenta relevă următoarele;
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.10.2013 incheiat de către agentul constatator, din cadrul ISCTR s-a reținut faptul ca la data de 03.10.2013, ora 15:45, in locul DN24Hu25, localitatea H., jud. V., a fost oprit si controlat ansamblul auto format din autotractor_ si semiremorca_ utilizat de subscrisa, ce efectua transport de marfa. In momentul controlului vehiculul era condus de către conducătorul auto TURZDAI M. Ș., conducător auto ce deținea Atestat profesional cu . NR._ expirat in data de 15.08.201
Petenta apreciază că, în mod greșit a fost sancționată cu amenda contravenționala in cuantum de_ lei prevăzuta de art.3 pct.14 din HG 69-2012, în cauza ar fi trebuit aplicata șoferului sancțiunea prevăzuta art.3 pct. 15 din aceeași dispoziție legala a cărui cuantum este mult redus, culpa principala in prezentul caz fiind a șoferului care nu i-a adus la cunoștința expirarea duratei pentru care deținea Atestat profesional, cupla sa fiind aceea ca nu a observat expirarea Atestatului profesional al șoferului.
Petenta invocă nulitatea procesului verbal atacat, acesta fiind întocmit cu încălcarea art. 16 al 7 si a art.19 din OG 2/2001. In speța conducătorul auto, cel care nu a avut licența valabila si care este direct responsabil de săvârșirea contravenției si de prejudiciul produs subscrisei semnează in calitate de martor PV atacat afectând grav in acest mod drepturile petentei, in special dreptul la apărare, martorul conducător auto având interese directe in cauza.
In acest caz se impune anularea procesului verbal de contravenție întrucât a fost afectat dreptul la apărare al petentei.
O alta critica adusa procesului verbal o constituie aplicarea in cauza a maximului amenzii contravenționale prevăzute de lege, deși in cuprinsul procesului verbal nu a fost consemnata nici o împrejurare care sa motiveze periculozitatea deosebita a faptei care sa justifice astfel aplicarea unei amenzi in cuantumul maxim al acesteia, mai mult, in cauza se retine faptul ca conducătorul auto a avut atestat profesional doar ca valabilitatea acestuia a expirat. Este evident că, competenta profesionala a unui conducător auto nu a dispărut . 1,5 luni de la expirarea atestatului, fapta contravenționala având o gravitate redusa neimpunandu-se maximul sancțiunii contravenționale in acest caz.
Prin urmare, petenta solicită in principal admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.10.2013 ca fiind nul, netemeinic, exonerarea de la plata amenzii aplicate conform procesului verbal mai sus menționat.
In subsidiar, in măsura in care instanța de control judiciar va trece peste apărările privind anularea procesului verbal si va considera existenta faptei si temeinicia sancțiunii aplicate, analizând gravitatea faptei prin prisma dispozițiilor art. 23 alin.3 din Ordonanța 2/2001, solicită reindividualizarea sancțiunii si înlocuirea sancțiunea amenzii cu sancțiunea Avertisment, solicitând totodată sa observe ca in cauza s-a aplicat o sancțiune in cuantumul maxim al acestuia, ce nu se justifica ținând cont de modul si mijloacele de săvârșire a contravenției, de faptul ca nu s-a produs nici o consecința socialmente periculoasa iar contravenientul nu a mai fost sancționat contravențional pentru astfel de fapte.
In general, sancțiunea nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale si de formare a unei atitudini de responsabilitate, iar pentru acesta nu este nevoie in toate cazurile si cu orice pret sa se aplice sancțiunea amenzii, care in cazul de fata este in cuantum extrem de ridicat de_ lei, plata amenzii putând conduce la trimiterea societății petente direct in insolventa.
Cuantumul exagerat al sancțiunilor contravenționale a fost recunoscut de Guvernul Românie care a modificat limitele sancțiunilor, maximul fiind de 12.000 lei. Astfel sancțiunea aplicata este peste limita maxima a contravenției constatate, prevăzuta in legislația actualizata la zi.
În concluzie, in considerarea celor anterior menționate, având in vedere ca sancțiunile contravenționale principale aplicabile persoanei juridice sunt avertismentul si amenda, petenta consideră ca sancțiunea avertismentului este echitabila dar si suficienta pentru realizarea scopului preventiv al legii, menținerea sancțiunii aplicate in cuantum maxim de_ lei fiind de natura a destabiliza activitatea petentei, rolul sancțiunilor fiind acela de reeducare si nu de destabilizare a activității unei societății.
In drept, petenta invocă prevederile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările la zi și Hotărârea nr. 69 din 1 februarie 2012 cu modificările si completările la zi.
Petenta, prin cererea de apel, solicită administrarea probei cu înscrisuri și a oricărei alte probe a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
Intimatul ISCTR-I. Teritorial nr. 3 Focșani a formulat întâmpinare la apelul formulat in dosarul nr. 1980 /244/ 2013 aflat pe rolul Tribunalului V., apel formulat împotriva sentinței civile nr. 26/2014 pronunțata in ședința publica din data de 14.01.2014, care are ca obiect plângerea recurentei ., împotriva procesului-verbal de contravenție ISCTR_/03.10.2013, întocmit de I. de S. pentru C. in T. R. - I.S.C.T.R. I. Teritorial nr.3 Zona N-E, apel pe care îl consideră netemeinic si nelegal având in vedere următoarele:
Consideră ca sentința civila nr. 26 /14.01.2014 pronunțata de prima instanța este temeinica si legala, motivația sa fiind clara. Astfel, instanța a motivat sentința pentru fiecare motiv in parte invocat de petenta in plângere si a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001.
Intimatul solicită respingerea apelului deoarece Instanța de fond a apreciat in mod just respingerea plângerii contravenționale având in vedere ca sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicata de agentul constatator pentru, efectua un transport rutieri de marfa pe ruta Spania - Republica M., s-a constatat efectuarea transportului fără a deține la bord la momentul si locul controlului certificat de competenta profesionala valabil al șoferului, petenta utilizând un șofer neatestat profesional, abatere ce constituie contravenție in conformitate cu dispozițiile art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internaționala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 si ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sancțiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatării acestor încălcări.
Art.3. Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.l.073/2009 si ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 si constituie contravenții, daca acestea nu au fost săvârșite in astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sa constituie infracțiuni:
pct. 14 utilizarea de către operatorul de transport rutier/intreprinderea de transport in cont propriu a unor conducători auto fara atestat/certificat de competenta profesionala sau al căror atestat/ certificat de competenta profesionala are termenul de valabilitate expirat.
Răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale ii revine operatorului de transport si nu conducătorului auto, persoana juridica poate sa-si sancționeze șoferul dacă, contravenția a fost săvârșita din vina acestuia, sau se poate întoarce cu acțiune împotriva acestuia pentru a-si recupera prejudiciul creat, insa acest fapt nu o exonerează de răspundere deoarece răspunderea pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcției ce le revine vor ti săvârșit o fapta ilicita. Răspunderea unității de transport este una legala derivata din prerogativele de diriguire si control asupra modului de indeplinire a atribuțiilor de serviciu, revine persoanei juridice angajatoare, care in consecința răspunde contravențional. Art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 republicata prevede: Persoana juridica răspunde contravențional in cazurile si in condițiile prevăzute de actele normative
prin care se stabilesc si se sancționează contravenții, coroborat cu Art.6 alin. 1 din HG nr.69/2012 (1) Contravențiile prevăzute la art.3 se sancționează cu amenda de la 14.000 lei la 18.000 lei.
Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect a existat, a fost constata si sancționată in mod just, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului si deci petenta nu poate fi exonerata de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata in mod clar de art.3 pct. 14 din HG nr.69/2012, respectiv pentru efectuarea unui transport tara a deține la bord la momentul si locul controlului certificat de competență profesională al șoferului, petenta utilizând un șofer neatestat profesional, procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001 și constituie contravenție pentru ca elementul constitutiv al contravenției este reprezentat tocmai de inexistenta la bordul vehiculului a inscrisului solicitat, in forma originala, independent de existenta sau inexistenta sa la momentul controlului in orice alt loc, ca efect al demersurilor intreprinse de societatea petenta.
In acest sens, intimatul relevă că nu se impunea înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu Avertismentul și învederează că că, potrivit art. 21alin (3) din OG 2/2001, se stabilește în mod elocvent ca sancțiunea se aplica având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și, abia ulterior, în acele limite stabilite de acest act normativ se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
Intimatul invocă această interpretare a legii, întrucât, per a contrario, daca legiuitorul care a conceput dispozițiile HG nr.69 /2012, ar fi apreciat ca gradul de pericol social al faptei redus în raport cu condițiile de fapt și de gravitatea faptei ce constituie contravenție, ar fi avut în vedere aplicarea sancțiunii „Avertismentului" ceea ce nu s-a întâmplat.
În situația în care legiuitorul ar fi evidențiat în actul normativ aceasta posibilitate, în sensul aprecierii ca redus a pericolului social al contravențiilor constatate în materie de transport rutier, atunci contravenienții nu s-ar mai fi putut prevala de dispozițiile OG nr. 2/2001 pentru a solicita exonerarea de răspundere contravenționala în situații în care sancțiunea amenzii s-a aplicat în mod just fără vreo urmă de îndoială asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate, doar pentru ca OG 2/2001 prevede aceasta posibilitate.
În acest sens, simpla apreciere că fapta contravenționala ar fi de gravitate redusa încadrându-se în prevederile art. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este nepertinentă, întrucât numai legiuitorul poate sa aprecieze gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție. Totodată, trebuie remarcat că înlocuirea amenzii contravenționale cu „Avertismentul" nu este de natura să conducă la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.
Avertismentul se aplica când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 8000 lei, cea maximă fiind de_ lei (1) Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amenda de la 14.000 lei la 18.000 lei.
Sancțiunile reprezintă consecințele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte persoana care a încălcat regulile juridice. Sancțiunile contravenționale sunt o categorie a sancțiunilor juridice care se aplică în cazul săvârșirii abaterilor contravenționale.
Intimatul învederează că este cert ca contravenția a existat cu adevărat, fapt indubitabil demonstrat instanței de apel si de inscrisurile la care a făcut referire mai sus (si aflate la dosarul de fond ca probe), fapt indubitabil recunoscut si de prima instanța de judecata in cuprinsul sentinței sale, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința conform O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) ce face dovada pana la proba contrarie si creează prezumția de adevăr, iar in aceasta speța contravenienta nu a adus nici o proba in dovedirea inexistentei contravenției, ci se rezuma umil la simple scuze puerile fără nici o valoare din punct de vedere juridic.
Mai mult decât atât, intimatul solicită a se avea în vedere ca, apelanta nu se afla la prima abatere in ceea ce privește sancțiunile aplicate pe linia transporturilor rutiere și faptul că apărările formulate la prima Instanța si probatoriul administrat, sa se observe că apelanta nu face dovada contrara celor consemnate in procesul verbal de contravenție si totodată, instanța de fond a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal contestat este temeinic
și legal întocmit.
Având in vedere cele de mai sus, intimatul solicită respingerea apelului ca netemeinic si nelegal si menținerea sentinței civile nr. 26/2014 pronunțata de prima instanța in data de 14.01.2014 ca temeinica si legala, iar pe fond, respingerea plângerii ca nelegala si nefondata și menținerea procesul verbal . nr._ /03.10.2013 ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum aceasta a fost stabilita in actul de control.
In drept,intimatul își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 299-316 Codului de procedura civila, ale OG nr.2/2001 ,HG nr.69/2012 privind stabilirea incalcarilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internaționala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 si ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sancțiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatării acestor încălcări, Ordinul IVIȚI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere .
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod de procedura civila, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, Tribunalul retine următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și sediul acestuia; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Tribunalul consideră că, în mod corect, s-a apreciat de către instanța de fond că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Reprezentantul legal al petentei-apelante nefiind de față la încheierea procesului-verbal contestat, implicit, nu îl putea semna și nu putea avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la acel moment.
Nu se poate reține că prin semnarea actului sancționator de către Turzai M. Ș., conducătorul autovehiculului, în calitate de martor, se aduce atingere dreptului la apărare al apelantei. Dreptul la apărare al recurentei nu este încălcat, apelanta având posibilitatea de a formula plângere contravențională, prin intermediul căreia poate ridica orice aspecte de nelegalitate și/sau de netemeinicie ale actului de constatare și sancționare a contravenției.
Or, petenta a formulat, în termen legal, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 03.10.2013 de către intimata I.S.C.T.R. – I. Teritorial nr. 3.
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a apreciat, în mod just, că agentul constatator a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Apelanta-petentă nu a contestat, de altfel, situația de fapt, arătând însă că răspunderea contravențională nu îi aparține și că fapta ar fi trebuit încadrată în dispozițiile art. 3 pct. 15 din H.G. nr. 69/2012.
Fapta a fost corect încadrată în dispozițiile art. 3 pct. 14 din H.G. nr. 69/2012, respectiv utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport in cont propriu a unor conducători auto fara atestat/certificat de competenta profesionala sau al căror atestat/ certificat de competenta profesionala are termenul de valabilitate expirat.
Răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale îi revine operatorului de transport și nu conducătorului auto, persoana juridică având posibilitatea de a sancționa șoferul dacă, contravenția a fost săvârșita din vina acestuia sau se poate întoarce cu acțiune împotriva acestuia pentru a își recupera prejudiciul creat. Răspunderea unității de transport este una legală, derivată din prerogativele de diriguire si control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, revine persoanei juridice angajatoare, care in consecința răspunde contravențional.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, Tribunalul arată că sancțiunea contravențională a fost aplicată corect de către agentul constatator la maximul prevăzut de lege, petenta-apelantă nefiind la prima abatere contravențională.
Conform adreselor nr. 427/29.09.2014 și 16/29.01.2015 ale I.S.C.T.R. (depuse la dosarul instanței de control judiciar), .. a mai fost sancționată și anterior pe linia transporturilor rutiere, din cele șase procese-verbale de contravenție, cinci fiind menținute de către instanțele de fond și de control judiciar.
Față de considerentele expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de .. V. împotriva sentinței civile nr. 26 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Huși.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de .. V. împotriva sentinței civile nr. 26 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Huși.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.C.
Tehnored. A.A./ 4 exemplare/19.02.2015
Judecătoria Huși - I. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul VASLUI | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 166/2015.... → |
|---|
