Plângere contravenţională. Decizia nr. 432/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 432/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 432/R/2012
Ședința publică de la 02 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. P.-F.
Judecător A. C.
Judecător R.-N. O.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta I.F. I. G. cu sediul în V., ., . ,. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, jud.V. împotriva sentinței civile nr.4306 din 07.12.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul I.F.I. G., av. C. C. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul I.T.M.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la al II-lea termen de judecată și nu s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Av.C. C. arată că la ultimul termen de judecată a solicitat acordarea unui termen pentru a depune acte în susținerea ultimul motiv de recurs ,cel care viza înlocuirea amenzii cu avertismentul motivat de faptul că anterior acelei date de 21.03.2011 societatea nu a mai suportat alte rigori din partea acestui agent constatator și a emis o adresă către I.T.M.V. pe care transmis-o prin fax și face această dovadă cum că a solicitat să se răspundă dacă anterior acelei date societatea a mai fost sancționată și a solicitat și comunicarea respectivelor date de sancționare, procese verbale de control însă nu i s-a răspuns ,dar a încercat să suplinească acest deficit prin depunerea unei copii de pe registrul unic de control de la înființare până în prezent și din care rezultă că a existat din partea acestei unități doar controlul la care se face referire.
Depune în acest sens copie de pe adresa emisă de Biroul de avocatură C. C. către I.T.M.V. și copie registrul unic de control al societății I.F.I. G. și o declarație pe propria răspundere a admin I.F.I. G., de încetare a contractului de muncă pentru angajata B. A., cu toate taxele achitate către stat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului în susținerea recursului.
Av.C. C. având cuvântul arată că petenta a fost sancționată cu amendă de 3000 lei pentru că la data de 21.03.2011 a primit la muncă fără a avea încheiat, în prealabil, un contract de muncă, pe numita B. A..
In ciuda apărărilor formulate și a probatoriului administrat, instanța a respins plângerea și a menținut procesul verbal contestat, bazându-se această soluție în principal pe un aspect de legalitate, respectiv procesul verbal de contravenție care face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrarie, probă pe care după cum se reține în considerentele hotărârii, petenta nu a reușit să o facă, deci să prezinte o altă situație de fapt, și de asemenea au fost administrate probe, proba testimonială în special, apreciindu-se că între cele două declarații ale martorilor audiați există contradicții, existând semne de întrebare cu privire la obiectivitatea acestuia.
Cu privire la primul aspect referitor la faptul că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a celor constatate fără a se face referire la acea prezumție relativă de adevăr.
Consideră că este o teză care a căzut în desuetudine având în vedere cadrul legislativ actual și în special influența dispozițiilor din spațiul comunitar european în special a par.6 din CEDO.
Arată că atât practica din afară dar și doctrina din România apreciază că aceste fapte contravenționale se înscriu în sfera acuzațiilor în materie penală, la care face referire convenția așa cum a arătat în primul alin. al paragrafului 6 și aceasta normă are în vedere două aspecte:
In primul rând s-a avut în vedere că aceste fapte astfel cum sunt ele incriminate și sancționate au un caracter general ,iar pe de altă parte scopul acestora este în primul rând unul preventiv și altul sancționator și represiv.
Prin urmare atât timp cât se discută de această sferă a unor „acuzații” penale, atunci în mod automat ar trebui să funcționeze și prezumția de nevinovăție.
Agentul constatator este de acord cu condiția contestării în instanță a acelui act administrativ, să facă dovada situației de fapt pentru care a fost sancționată petenta prin procesul verbal.
Este firesc acest lucru pentru că altfel ne-am afla în sfera unor posibile abuzuri și acest lucru nu a fost avut în vedere de legiuitor.
Totodată petenta din prezenta cauză, la momentul în care se constată sau se efectuează un control este și în imposibilitate să-și preconstituie niște probe cu privire la situația de fapt, tocmai prin natura controlului inopinat.
Consideră că în lipsa unor probe certe, utile și concludente care să susțină situația menționată în procesul verbal ,acesta nu poate fi menținut ca temeinic și fondat.
Solicită să se observe că singurul argument ,singura probă pe care se sprijină I.T.M și cel puțin și faza de cercetare judecătorească la prima instanță a fost acea notă de identificare ,dar pe care recurenta a contestat-o, notă de identificare încheiată tot de către inspectorii ITM, deci tot de către agentul constatator.
Mai mult decât atât în fața instanței,persoana acuzată că prestat muncă fără a avea încheiat contract de muncă a arătat faptul că ea nu a consemnat acea fișă, ci doar a semnat-o fără a i se citi.
De asemenea cu privire la proba testimonială administrată prin cei doi martori, de către petentă, apreciază că s-a făcut o interpretare incorectă cu privire la obiectivitatea martorilor.
Cu privire la cele două contradicții, instanța respinge plângerea apreciind că sunt contradicții cu privire la relatările martorilor. Sunt doar două: una în care angajata B. afirmă că nu a efectuat alte lucrări decât să aranjeze niște mărfuri pe raft, iar celălalt martor care spune că nu s-a desfășurat nici un fel de activitate.
A doua contradicție este referitor la momentul în care s-a derulat contractul de muncă în mod legal.
Consideră că sunt aspecte nesemnificative care nu privesc în sine obiectul contravenției ,situația de fapt expusă instanței, după cum celălalt aspect legat de momentul încheierii contractului nu reprezintă o probă certă pentru că recurenta a depus acte și este o situație de necontestat.
Solicită să se observe că pe chestiuni esențiale rolul, de ce, de când a venit în cea incintă și cu ce scop a venit în acel magazin B. A. nu există nici o contradicție, dimpotrivă declarațiile se coroborează și a rezultat că prezența ei acolo s-a datorat unor discuții în vederea perfectării unei relații specifice angajat-angajator, deci să fie angajată pe funcția de gestionar și s-a aflat pe un interval de o oră, două,în incinta acelui magazin ,timp în care nu a desfășurat nici o activitate specifică unui gestionar ,pentru că nu a intrat în relații cu clienții ,nu a vândut produse nu a preluat produse, marfă, de la cei care aprovizionau magazinul ,nu le-a depozitat, nu le-a adus în depozit sau să le așeze pe rafturi ,sau să le expună spre vânzare.
Singurul lucru pe care l-a făcut benevol a fost să aranjeze mărfurile care erau aranjate pe un raft ,de la stânga la dreapta pentru a avea un aspect estetic.
Consideră că acest act material nu intră în sfera acelor acte de comerț specifice unui vânzător, specifice unui gestionar.
A fost un simplu act dezinteresat ,pe care nimeni nu i l-a cerut, nici administratora societății.
De aceea consideră că această activitate nu se circumscrie încadrării juridice pe care a reținut-o agentul constatator.
Observă că în dosar s-a creat o situație juridică puțin mai grea în sarcina petentei ,decât a făcut-o agentul constatator pentru că se face referire ca o dovadă a vinovăției și cu privire la lipsa fișei medicale a numitei B. A. ,este o situație pe care agentul constatator nu a reținut-o în ceea ce o privește pe B. A. ,aceasta este o situație de la altă persoană ,respectiv că acel control nu era definitivat prin lipsa unei parafe din partea medicului de medicina muncii, dar se referă la o altă persoană, respectiv I. G.,iar plângerea petentei a vizat doar situația numitei B. A.
Pentru aceste motive solicită în principal admiterea recursului iar pe fond admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii iar în subsidiar pe baza acelorași împrejurări de fapt ,petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Solicită să se observe că prin incriminarea acestei contravenții se urmărește preîntâmpinarea evaziunii fiscale și asigurarea plății unor taxe către bugetul de stat.
Consideră că pentru o oră – două,cât ar fi trebuit încheiat contract de muncă prejudiciul creat este modic iar în plus este singura abatere pe care a suferit-o această societate de la înființare și până în prezent și a dovedit cu acel registru de control faptul că a existat acel unic control și nu există alte sancțiuni.
Arată că ulterior controlului, acea persoană a fost încadrată în muncă ulterior controlului,deci nu ilegal, după control așa cum s-a susținut prin întâmpinarea de la fond,pentru ca petenta să-și poată asigura o scăpare,ci la aproximativ o lună, atunci când persoana în cauza s-a gândit cu privire la activitatea pe care trebuie să o desfășoare, era o persoană în vârstă și tocmai de aceea a fost nevoie de acea perioadă de observație. Acest contract s-a și definitivat iar toate celelalte taxe și impozite au fost achitate, lucru dovedit cu actele depuse la instanța de fond.
Ultimul argument pentru a înlocui sancțiunea amenzii ,care este destul de aspră ,iar în decursul unei luni de zile din vânzări are un câștig care să se ridice la cuantumul acestei amenzi.
Solicită admiterea recursului într-una din variantele expuse și prin motivele scrise.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4306 din 07.12.2011 a Judecătoriei V. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatoarea I.Familială I. G. împotriva procesului verbal ., nr._ întocmit de intimata I.T.M.V. la 24.03.2011.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 24.03.2011, petenta Întreprinderea Familială I. G. a fost sancționată contravențional: cu amenda în cuantum de 3000 lei pentru că, la data de 21.03.2011, la un punct de lucru organizat de aceasta, a fost depistată o persoană care lucra fără a avea încheiat contract de muncă în formă scrisă, contravenție prevăzută de art.276 alin.1 lit.e din Codul muncii și cu avertisment pentru că nu a realizat controlul medical periodic prin completarea fișei de aptitudini de către medicul de medicina muncii, contravenție prevăzută de art.13 lit.j din Legea nr.319/2006, toate prin procesul-verbal de contraventie . nr._/24.03.2011, încheiat de către intimatul I. TERITORIAL DE munca V..
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal de contravenție atacat, instanța a constatat ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor prevazute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește susținerea petentei că fapta nu a fost corect încadrată la art. 276 alin.1 lit.e din Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată, textul de lege menționat, în vigoare la data constatării faptei, prevăzând ca și contravenție primirea la munca a persoanelor fara încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și sancționând fapta cu amenda de la 3000 lei la 4000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulata de 100.000 lei.
În drept, procesul–verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentei revenindu-i obligația de a propune si aduce probe care să dovedeasca netemeinicia actului de constatare a contraventiei.
În cauză, instanța nu poate lua in considerare sustinerile petentei potrivit carora nu a comis contraventiile reținute in sarcina sa, întrucât nu a facut dovada acestei împrejurări prin probe certe si lipsite de echivoc.
Din întreg materialul probator rezultă că, în fapt, între petentă și numita B. A. au existat raporturi de muncă, fiind îndeplinite și conditiile specifice pe care acestea le presupun. Astfel, din fișa de identificare a acesteia, depusă la dosar, rezultă că raportul de subordonare, de prepușenie a existat de la data de 19.03.2011 prin aceea că întreprinderea fixa programul de lucru de 8 ore/zi, angajata trebuia să respecte acest program, primind o remunerație stabilită în raport de munca prestată.
Conform art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 în vigoare la data constatării faptei, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1) si se sancționează cu amendă de la 3000 lei la 4000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei.
Potrivit art. 16 alin. 1 din acelasi act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Față de aceste prevederi legale, instanța a apreciat ca petenta nu a facut dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute de agentul constatator, obligatie legala ce îi revenea potrivit art. 1169 C.civ. Instanța nu a putut considera declarațiile celor doi martori propuși de petentă ca probe temeinice întrucât aceste declarații prezintă mai multe contradicții, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestora.
Astfel, martorul I. I. declară că la data controlului numita B. A. nu efectua nicio activitate la magazinul petentei, deși se afla în incinta acestuia, iar martora B. A. declară că ajuta la aranjarea mărfii pe rafturi. Cei doi martori nu se înțeleg nici în privința datei angajării numitei B. A., aceasta susținând că a fost angajată de la data de 10.05.2011, iar martorul I. I. că a fost angajată cu forme legale la o săptămână de la data controlului, care a avut loc în martie 2011.
În concluzie, constătarile intimatului nu au fost combătute de contravenientă prin probe certe care sa ateste contrariul, iar din intreg materialul probator administrat în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în mod corect de către agentul constatator, petenta nedovedind nici că ar fi existat fișa medicală a numitei B. A., completată de medicul de medicina muncii.
Pentru aceste considerente, având în vedere ca faptele constatate prin procesul-verbal de contraventie nu a fost infirmate de probele administrate si întrucât în fapt a existat un raport de munca pentru care nu s-a incheiat un contract de munca potrivit legislatiei in vigoare, in baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002, instanta a respins ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petenta si a mentinut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic intocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată constituie o sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, cu modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, cu scopul urmărit și cu urmarea produsă. Instanța a considerat că amenda de 3000 lei aplicată pentru fapta de a nu încheia contract de muncă în formă scrisă se încadrează în limitele prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reprezentând minimul prevăzut de lege, fiind proporțională cu scopul acesteia de a preveni pe viitor folosirea la muncă a altor lucrători fără a încheia cu aceștia contracte individuale de muncă și de a combate munca « la negru » și evaziunea fiscală.
În consecință, instanța a respins cererea petentei formulată în subsidiar, de a înlocui sancțiunea amenzii de 3000 lei cu avertismentul.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta I.F. I. G.. Prin motivele de recurs depuse la dosar petenta a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei în sensul că:
-în mod nelegal și în dezacord cu legislația europeană instanța a reținut că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt consemnate.
-datele înscrise în fișa de identificare au fost contestate de către petentă și infirmate de martora B. A..
-în afara fișei de identificare, pe care tot agentul constatator a întocmit-o ,nu s-au adus dovezi în susținerea acuzației din procesul verbal de contravenție.
-martora B. A. nu a desfășurat nici o activitate specifică raporturilor de muncă. Prezența ei în unitate s-a datorat unor discuții, informări ,constatări în vederea perfectării convenției de angajare. Actele de reașezare (repoziționare a mărfurilor pe raft au reprezentat simple acte dezinteresate, nesolicitate de petentă sau de gestionarul angajat.
-mențiunea privind lipsa fișei medicale a numitei B. A. se referă, de fapt la o altă persoană
-în subsidiar petenta recurentă a solicitat înlocuirea sancțiunii „amendă” cu „avertisment” având în vedere condițiile concrete în care s-au derulat faptele, atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege și consecințele negative pentru firma sancționată ,determinate de plata amenzii.
Examinând sentința atacat prin prisma motivelor de recurs formulate precum și cauza sub toate aspectele conform art. 304 ind.1 Cod proc.civilă ,tribunalul constată că recursul este fondat sub aspectul ce va fi arătat în continuare:
Situația de fapt reținută de instanță corespunde actelor și probelor din dosar care au fost corect apreciate. Agentul constatator a depus la dosar pe lângă procesul verbal de constatare a contravenției și procesul verbal de control cu anexa acestui act, planul de măsuri stabilit pentru remedierea deficiențelor constatate, copie de pe fișa de identificare. Actele de control au fost semnate fără obiecțiuni de către reprezentantul petentei. In acest context probator în mod corect instanța a reținut existența faptei și vinovăția petentei.
Recursul este însă fondat în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale. Din actele depuse rezultă că firma petentă are o activitate comerciale redusă și plata unei amenzi ar afecta în mod negativ starea economică a petentei. La individualizarea sancțiunii trebuie avut în vedere și faptul că ulterior petenta a remediat deficiențele constatate și a realizat măsurile dispuse prin planul de măsuri.
In baza art. 312 alin.1 teza a I-a Cod proc.civilă va fi admis recursul petentei și sentința modificată în tot în sensul că va fi admisă plângerea petentei, iar procesul verbal de contravenție va fi modificat, în sensul că va fi înlocuită sancțiunea amenzii cu aceea a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta I.F.I. G. cu sediul în V. ,.,., . civile nr.4306 din 07.12.2011 pronunțată de Judecătoria V. ,pe care o modifică în tot în sensul că,
Admite plângerea formulată de petenta I.F.I. G. împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 24.03.2011 de I. Teritorial de M. V. pe care îl modifică în sensul că dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2012.
Președinte, N. P.-F. | Judecător, A. C. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, F. P. |
Red.P.F.N.
2ex./7.05.2012
J..fond:N. G.
Tehdact.P.F.
F.P. 04 Aprilie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 501/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 374/2012. Tribunalul... → |
|---|
