Plângere contravenţională. Decizia nr. 814/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 814/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 814/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 814/A/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant I. T. DE M. V., cu sediul in V., .. 274, jud. V., in contradictoriu cu intimat .., cu sediul Bârlad, ., ., împotriva sentinței civile nr. 148 din 20.01.2014, pronunțata de Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravenționala P.V. . NR._ din 9.07.2013.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelant – organ constatator consilier juridic A. G., cu delegație la dosar, iar pentru intimat petent se prezintă av. B. I. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza este la primul termen de judecata, apelul este motivat, scutit de taxa judiciara de timbru, la dosar s-au depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
În temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri, Tribunalul acordă cuvântul în susținerea apelului.
Având cuvântul pe cererea de apel, reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru următoarele motive: pentru fiecare persoana primită la muncă fără contract individual de munca prevede un grad de pericol social major al contravenției savarsite, având in vedere ca respectivul salariat lucrează in beneficiul angajatorului fără a avea nicio protecție socială, fără a avea bucuria unei vechimi in muncă, a unor drepturi egale cu cele a unui salariat încadrat cu forme legale. Prin înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment, angajatorii nu sunt conștienți de pericolul social al faptelor savarsite.
Solicită rejudecarea in fond a cauzei, prin luarea in considerare a prevederilor legale prev. de art. 16 coroborat cu art. 260 al. 1 lit. e din Lg. 53/2003 rep., solicitând schimbarea in parte a sentinței instanței de fond, in sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție și respingerea plângerii contravenționale.
Av. B. I., pentru intimat – petent, solicită respingerea apelului declarat in prezenta cauză și menținerea soluției instanței de fond. Intimatul petent nu se face vinovat de sancțiunea reținută in procesul verbal de contravenție. Din probele administrate in cauza rezultă faptul că martora R., despre care se susține ca ar fi desfășurat activitate la aceasta societate fara forme legale, la momentul controlului, nu desfășura niciun fel de activitate la firma respectivă.
Ea venise la societate pentru a se întâlni cu contabila pentru a încheia contractul de muncă. Acest lucru s-a întâmplat la sediul altei firme unde isi desfasoara activitatea același contabil. Este de retinut ca s-a efectuat controlul la firma . și nu la societatea intimată. Contractul individual de muncă a fost încheiat pe numele martorei susmenționate la data de 5.07.2013, data efectuării controlului și in aceeași zi a fost transmis in REVISAL. Apreciază ca temeinică și legala sentința instanței de fond, solicitând menținerea acesteia.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 148/2014 pronunțată de Judecătoria BNârlad, constată următoarele: Prin sentinta civilă nr. 148/2014, Judecatoria Barlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta .. cu sediul în Bârlad, ., ., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.07.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V. cu sediul în V., .. 274, Jud. V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 09.07.2013 pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
În fapt, se reține că la data de 09.07.2013, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 260 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. În sarcina petentei s-a reținut că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 05.07.2013 la locul de desfășurare a activității .. situat în Bârlad, ., a fost identificată R. C. E. care a declarat că prestează activitate de la data de 05.07.2013 în perioadă de probă fără a semna contract individual de muncă. De asemenea, în procesul-verbal se menționează și faptul că în urma verificării raportului de activitate listat din baza de date a Inspecției Muncii conținând Registrul electronic de evidență a salariaților s-a constatat că R. C. E. nu figurează cu contract individual de muncă .
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 09.07.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 24.07.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia la data efectuării controlului V. C. nu presta activitate pentru societatea petentă, este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Conform dispozițiilor art. 260 lit. e din Codul Muncii., constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ, iar, potrivit acestui din urmă text invocat, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate. Astfel, petenta a recunoscut prin plângerea formulată că la data de 05.07.2013 controlul s-a efectuat la punctul acesteia de lucru, declarațiile martorilor audiați în cauză conform cărora controlul s-a efectuat la sediul Termo L. Cip care își are sediul în Bârlad, . bis unde se afla și R. C. E. pentru a semna contractul individual de muncă urmând a fi înlăturate de instanță.
De asemenea, în ceea ce privește declarația martorei R. C. E., instanța constată că martora și-a schimbat poziția înaintea instanței afirmând că la data efectuării controlului nu presta activitate pentru societatea petentă, ci se afla la sediul societății Termo L. Cip pentru a se întâlni cu contabilul în vederea semnării contractului individual de muncă. Instanța va înlătura această declarație întrucât contravine probatoriului administrat în cauză, inclusiv declarației scrise date de aceeași persoană în fața agentului constatator.
De asemenea, afirmațiile martorilor în sensul că actele au fost întocmite la data de 04.07.2013, contractul a fost transmis în REVISAL în data de 05.07.2013, iar martora R. C. E. a început să desfășoare activitate pentru petentă ulterior transmiterii contractului în baza de date, nu sunt de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei având în vedere nesinceritatea martorei R. C. E. care a recunoscut că actele sale de identitate i-au fost înmânate persoanei ce a încheiat contractul individual de muncă la data de 05.07.2013, în lipsa acestor acte nefiind posibilă încheierea anterioară a contractului.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 3 din Codul muncii, contractul individual de muncă începe să producă efecte de la data înregistrării acestuia în registrul de evidență a salariaților care se transmite inspectoratului teritorial de muncă indiferent de data încheierii acestuia. În prezenta cauză se constată că respectivul contract, chiar și în ipoteza în care ar fi fost încheiat anterior datei de 05.07.2013 a început să producă efecte de la data de 05.07.2013 când a fost transmis.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că fapta petentei întrunște elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 10.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază că fapta petentei, prezintă un grad de pericol social relativ scăzut având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv perioada de doar o zi în care martora a desfășurat activitate pentru petentă. De asemenea, la aprecierea gradului relativ scăzut al faptei, instanța are în vedere și faptul că petenta chiar în ziua efectuării controlului a transmis contractul individual de muncă în REVISAL, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 8, precum și faptul că martora R. C. E. este elevă și care a dorit să realizeze venituri doar pe perioada vacanței de vară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. T. de M. V., pentru următoarele motive:
In fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala formulata de petenta . formulata impotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 09.07.2013 incheiat de I. T. de Munca V..
Instanța de fond a dispus inlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, acorda clementa unui angajator care a incalcat prevederile legale neincheind in forma scrisa contract individual de munca pentru salariata care desfășura activitate in favoarea acestuia .
Cu privire la fapta reținuta in sarcina petentei, insasi instanța de judecata are convingerea ferma ca situația de fapt reținuta de agentul constatator corespunde realității.
Legiuitorul prin impunerea unei sancțiuni de 10.000 lei pentru fiecare persoana primita la munca fara contract prevede un grad de pericol social major al contravenției săvârșite având in vedere ca respectivul salariat lucrează in beneficiul angajatorului fara a avea nici o protecție sociala, fara a avea bucuria unei vechimi in munca, a unor drepturi egale cu cele ale unui salariat incadrat cu forme legale.
Insasi persoanele depistate fara forme legale solicita ajutorul organelor/instituțiile in drept pentru aplicarea corecta a legislației in vigoare.
Prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, angajatorii nu sunt conștientizați de pericolul social al faptelor săvârșite, ci se bucura ca nu plătesc amenda contravenționala dar nu se gândesc si nu au nici un fel de reproș asupra faptului ca persoana respectiva este lăsata de izbeliște. De a doua zi este trimisa acasă doar pentru ca a completat fisa de identificare si găsește o alta persoana in aceleași condiții care sa lucreze fara forme legale.
In aceste condiții, instanța, având in vedere prevederile art.480 din
L. 134/2010 privind Codul de procedura civila solicita rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale prevazute in art. 16 coroborat cu prev.art.260 alin.l lit.e din L.53/2003 rep., iar ca instanța de prim control judiciar sa schimbe in parte sentința civila nr. 148/2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul civil nr._ in sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție si respingerea plângerii contravenționala ca fiind nefondata si netemeinica.
F. de aceste considerente de ordin legal, solicită admiterea apelului formulat, mentinerea procesului verbal de contravenție in integralitatea sa respingerea plângerii contravenționale.
In drept, invocă L.53/2003, L.134/2010, OG nr.2/2001.
Intimatul petent a formulat întâmpinare, avand in vedere urmatoarele motive:
Apreciază ca soluția instanței de fond este legala si temeinica si se bazează pe probele administrate in cauza.
Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca martora Ripanu C. E., despre care se susține ca ar fi desfășurat activitate pentru societate fara forme legale, la momentul controlului nu desfășura activitate pentru societatea sa.
La data respectiva Ripanu C. E. a venit sa se intalneasca cu contabilul societatii pentru a incheia contractul de munca. Aceasta intalnire a avut loc la punctul de lucru al S.C. Termo L. Cip, deoarece are același contabil, aspect ce rezulta din declarația martorului R. I.. De asemena, din declarația aceluiași martor rezulta faptul ca inspectorii de munca au efectuat controlul la S.C. Termo L. Cip si nu la societatea amendata.
Contractul individual de munca al martorei Ripanu C. E. a fost incheiat la data de 05.07.2013, data efectuării controlului, si tot in aceeași zi a fost transmis in REVISAL.
Solicită instanței de apel sa observe ca martora Ripanu C. E. nu a desfasaurat activitate pentru societate nici măcar o zi fara a avea incheiat contract individual de munca transmis in REVISAL. Cu ocazia controlului aceasta a declarat ca lucrează pentru din data de 05.07.2013, insa aceasta era chiar ziua cand s-a prezentat sa incheie contractul individual de munca.
Faptul ca martora s-a prezentat la sediul S.C. Termo L. Cip doar pentru a incheia contractul de muncă rezulta din declarațiile celor doi martori audiați in cauza, potrivit cărora scoetatea isi desfsoara activitatea ..
Nu a urmărit nici sa fraudeze interesele statului si nici ale salariatei, folosind forța de muncă la negru. Ba din contra, a dorit sa ofere un loc de munca unei eleve care urmarea sa obtina niște venituri in perioada vacantei de vara.
Apreciază ca sancțiunea avertismentului este mai potrivita, asa cum a stabilit si instanța, pentru fapta ce a fost reținuta in sarcina acesteia.
In proba s-au depus inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, Tribunalul retine următoarele:
Instanța de fond, a apreciat în mod corect asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul, făcând o analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 al. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Tribunalul arată și intimata a folosit doar o persoană fără a îi încheia contract individual de muncă. Totodată, ulterior controlului, a fost încheiat contract individual de muncă pe numele lui R. C. E.. De asemenea, din actele și lucrările dosarului nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea aceluiași gen de fapte.
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat. Totuși, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge ca nefondat apelul declarat de I.T.M. V., împotriva sentinței civile nr. 148 din 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de I.T.M. V., împotriva sentintei civile nr. 148 din 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. D. |
Red. A.C.
Tehnred. A.D.
Ex./17.10.2014
Jud. fond C. D. – Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 712/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 388/2014. Tribunalul... → |
|---|
