Pretenţii. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1140/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1140/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1140/R/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurenta – pârâtă C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE - DIR. REG. D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, .. 19, jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul – reclamant O. V. I. G., cu sediul în Iași, .. M. K., nr. 2, jud. Iași și intimații – pârâți C. JUDEȚEAN V. cu sediul în V., ., nr. 79, jud. V., DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 19, jud. Iași, U. A. T. JUD. V. reprezentată prin Președintele Consiliului Județean V., cu sediul în mun. V., ., nr. 79, jud. V. și U. A. T. J. V. cu sediul în mun. V., ., nr. 79, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2163 din 22.05.2013, pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; recursul a fost declarat și motivat în termen; recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 219,10 lei, respectiv ordinul de plată nr. 2086 din 12.08.2013 și un timbru judiciar de 3 lei; prin registratura instanței, la data de 05.08.2013, intimata – reclamantă a înaintat la dosar întâmpinare, duplicatele acesteia fiind comunicate părților adverse; se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Instanța, constatând că la dosar s-a înaintat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 219,10 lei și a timbrelor judiciare în valoare de 3 lei, cererea de recurs fiind legal timbrată, respinge excepția de netimbrare, invocată de intimata – reclamantă O. V. I. G. prin întâmpinare.
Având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă conform disp. art. 242 alin 1 pct. 2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, se consideră lămurită, constată recursul în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod pr. civilă, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2163 din 22.05.2013 a Judecătoriei V. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta . G. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de A. și D. Naționale - Direcția R. de D. și P.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4630 lei cu titlu de daune, suma de 820,37 lei dobânda legală pentru perioada 30.12.2009 – 5.07.2012, precum și dobânda legală calculată de la 6.07.2012 și până la achitarea integrală a daunelor. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 989 lei.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata în contradictoriu cu pârâta Direcția R. de D. și P. Iași.
A fost respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții: C. Județean V. și U. A. T. J. V., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea administratorului drumului public pentru daunele produse în evenimente rutiere generate de starea tehnică necorespunzătoare a drumului, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia.
Evenimentul rutier fiind produs la 6.07.2009, în temeiul art. 103 din Legea 71/2011, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală.
Astfel, conform art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Întrucât reclamanta a chemat în judecată mai mulți pârâți fără a preciza care din ei avea calitatea de administrator a drumului public la data producerii evenimentului rutier, în urma verificărilor făcute de instanță, în baza declarației șoferului implicat în evenimentul rutier dată imediat după producerea acestuia (fila 17), precum și în baza dispozițiilor OG 43/1997, instanța a stabilit că evenimentul rutier s-a produs la ieșirea din localitatea Todirești, județul V., pe DN 15 D care, conform art. 21 din OG 43/1997 se află în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de A. și D. Naționale din România – SA.
Drumul național 15 D este drum național și nu județean pentru a se afla în administrarea Consiliului Județean V., ceea ce a făcut ca excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât, să apară ca întemeiată.
Pe de altă parte, răspunderea aparținând administratorului drumului public, nu interesa cine era proprietarul drumului.
Or, U. A. T. J. V. putea fi cel mult proprietarul drumurilor de interes județean conform art. 7 din OG 43/1997, dar administrarea acestora aparținea Consiliului Județean V. conform art. 22 din OG 43/1997. Așa încât, într-o acțiune cum era cea de față calitatea procesuală pasivă nu putea aparține proprietarului drumului ci, administratorului acestuia.
P. urmare, U. A. T. J. V. nu avea calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Revenind la răspunderea Companiei Naționale de A. și D. Naționale, în calitate de administrator a drumului public pe care a avut loc evenimentul rutier, instanța a reținut din fotografiile depuse de către reclamantă la dosar și făcute în aceeași zi în care a avut loc evenimentul, respectiv 6.07.2009 că drumul respectiv era plin de gropi și nu se observa niciun indicator care să semnalizeze denivelările. Aceste aspecte au fost confirmate și de către șoferul implicat în evenimentul rutier. Acesta a arătat că, dată fiind starea proastă a drumului, nu a putut evita toate gropile, a intrat cu mașina în una din acestea, și întrucât mașina avea garda la sol joasă, s-a spart baia de ulei, s-a defectat instalația de aer condiționat, au fost avariate jantele din față și de asemenea a trebuit schimbat un rulment la planetară.
Susținerile pârâtei că în aprilie 2009 s-au efectuat lucrări de reparații la acest sector de drum, pe lângă faptul că nu puteau fi verificate în baza puținelor înscrisuri depuse la dosar (f. 102-103) și din care nu a rezultat cu exactitate dacă și sectorul de drum național care trecea prin localitatea Todirești a fost reparat, au fost infirmate de fotografiile acestui drum la data producerii evenimentului rutier.
P. urmare, instanța a opinat că aceste lucrări de reparații ori s-au făcut pe alt sector de drum, or s-au făcut de o calitate atât de proastă încât în septembrie același an drumul era din nou deteriorat. Pe de altă parte, menționarea pe hârtie a efectuării unor lucrări nu conferea certitudinea că au și fost făcute atât timp cât nu exista un proces-verbal de recepție a lucrărilor.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere în bune condiții a drumului public, iar evenimentul rutier care s-a produs a fost consecința încălcării acestei obligații, daunele suferite de autovehiculul implicat în evenimentul rutier fiind în strânsă legătură cu fapta pârâtei.
Prejudiciul suferit de către proprietarul autovehiculului, respectiv costul reparațiilor la mașina avariată, a fost acoperit prin plata făcută de către reclamantă în calitate de asigurator CASCO conform poliței de asigurare depusă la dosar, dauna fiind în sumă de 4630 lei conform facturii_/7.10.2009, achitată de reclamantă la 28.12.2009 conform extrasului de cont de la fila 9 dosar.
Fiind întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale, instanța a obligat pârâta la plata despăgubirilor.
Această acțiune fiind înregistrată după . Noului Cod civil, în temeiul art. 118 din Legea 71/2011, modurile de stingere a obligațiilor născute din răspunderea civilă delictuală erau supuse dispozițiilor Noului Cod civil.
P. urmare, obligația pârâtei la plata despăgubirilor către reclamantă s-a făcut în temeiul art. 1357 și 1358 alin. 1 Noul Cod Civil, reclamanta având dreptul să primească această plată conform art. 22 din Legea 136/1995, în vigoare la data la care reclamanta a efectuat plata (28.12.2009) dată la care a operat subrogația în drepturile asiguratului, împotriva persoanei responsabile de producerea pagubei.
Conform art. 1523 alin. 2 lit. e Cod civil, pârâta se afla de drept în întârziere, întrucât obligația sa de plată s-a născut din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale or, conform art. 1381 alin. 2 Cod civil, dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu putea fi valorificat imediat. Deci, de la aceeași dată, cel obligat la repararea pagubei se afla de drept în întârziere în ceea ce privește executarea obligației de plată.
Conform art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu era plătită la scadență, creditorul avea dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau stabilit de lege.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data la care ea a efectuat plata, respectiv decembrie 2009.
Conform calculului depus la dosar, dobânda legală pentru perioada decembrie 2009 – iulie 2012 (data sesizării instanței) era în sumă de 820,37 lei, sumă la care a fost obligată pârâta.
De asemenea, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale în continuare până la achitarea integrală a despăgubirii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A.- Direcția R. D. și P. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
1. Prima instanță a reținut în mod greșit răspunderea ei pentru prejudiciul reclamat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere mai multe motive, fiecare dintre acestea nefiind întemeiate.
Astfel, se reține că din planșele foto depuse de reclamantă se observă că în ziua de 06.07.2009 drumul era plin de gropi și că nu se observă vreun indicator care să semnalizeze denivelările. Chiar în prima din cele cinci pagini cu pozele realizate de reclamantă este surprinsă existența indicatorului "drum cu denivelări,, (poza din stânga, primul rând). Acest indicator se află amplasat la . indicatorului impune în sarcina conducătorilor auto o . obligații, respectiv aceea de a spori atenția și de a circula cu o viteză care să nu depășească 50 km/h în afara localității și 30 km/h în localitate, obligație prevăzută de art. 123 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În speță incidentul rutier s-a petrecut pe raza localității Todirești, fapt care trebuia să determine o conduită preventivă din partea conducătorului auto și, mai ales, să-1 determine să respecte legislația care impunea obligația de a nu depăși viteza de 30 km/h.
Instanța aduce ca argument faptul că existența gropilor este confirmată și de conducătorul auto. Această persoană nici măcar nu trebuia audiată în calitate de martor, având în vedere raporturile existente între ea și reclamantă. Una din criticile formulate de subscrisa a fost tocmai aceea că întregul dosar de daună este constituit din înscrisuri care emană de la reclamantă, fiind întocmite în baza declarațiilor conducătorului vehiculului, fie reprezintă declarații ale acestuia, și nefiind coroborate de poate conduce la dezlegarea pricinii.
Deși din pozele aflate la dosar nici măcar nu rezultă că acestea ar fi fost realizate pe raza localității Todirești, prima instanță le invocă printre motivele care au condus la admiterea acțiunii.
Recurenta susține că a făcut dovada că sectorul de drum a fost supus reparațiilor anterior incidentului rutier, astfel încât la data producerii acestuia nu existau gropi de natură a provoca avariile indicate de reclamantă. Aceste apărări au fost înlăturate invocându-se că nu rezultă din înscrisurile depuse că acestea s-au realizat și pe sectorul de drum național care trece prin localitatea Todirești.
Din înscrisurile depuse rezultă că lucrările de reparații au fost realizate pe DN 15D km 93-89, localitatea Todirești fiind situată pe DN 15D, între aceste poziții kilometrice.
Motivarea dată de instanță este în fapt o opinie personală și nu una susținută de probe. La fel de bine aceasta putea concluziona că, din moment ce din înscrisurile depuse de noi rezultă că au fost realizate lucrări, fie incidentul rutier nu s-a produs în circumstanțele descrise de reclamantă, fie planșele foto au fost realizate pe un alt sector de drum.
Faptul că nu a fost depus vreun proces verbal de recepție nu poate constitui o dovadă că lucrările nu au fost efectuate. Ele au fost realizate în regie proprie de către districtul de drumuri Negrești, subunitate a recurentei, astfel încât nu se impunea încheierea unui asemenea proces verbal. Din moment ce în cauză nu există un înscris emis sau semnat de un terț dezinteresat prin care să se confirme susținerile reclamantei, atât cu privire la locul incidentului cât și cu privire la întrunirea condițiilor specifice răspunderii civile delictuale, considerăm că reclamanta nu a reușit să facă proba pretențiilor sale.
În drept, invocăm prevederile C.civ., C.proc.civ., O.G. 43/1997, OUG 195/2002 și regulamentul de aplicare al acesteia.
În susținerea recursului a depus: planșele foto depuse de reclamantă în care este evidențiată existența indicatorului; adresa emisă de SDN Bârlad care confirmă cele susținute de subscrisa.
Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicita instanței de judecata:
-respingerea recursului formulat de către recurent ca neîntemeiat;
-menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legala si temeinica, pentru următoarele
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentei, soluția de admitere a acțiunii este legală și temeinică fiind fundamentată pe probele administrate la judecata în primă instanță și pe dispozițiile legale incidente în cauză, care au fost corect aplicate în raportul juridic dedus judecății.
Astfel, s-a dovedit că în sarcina recurentei pârâte sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, răspundere care este independentă de gravitatea culpei, autorul prejudiciului fiind răspunzător chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Fotografiile depuse la dosar atestă fără dubiu că evenimentul rutier s-a produs localitatea Todirești, localitate situată pe DN 15D, între km 93-89, sector de drum aflat în administrarea și întreținerea recurentei. Din aceleași fotografii rezultă că la data de 6.07.2009, sectorul de drum menționat era plin de gropi, stare de fapt incompatibilă cu categoria de drum național și care atestă o proastă întreținere a acestuia.
Potrivit dispozițiilor OUG nr. 84/2003 recurenta desfășoară in principal activități de interes public național in domeniul administrării drumurilor naționale si autostrăzilor, iar art. 4 din aceeași lege prevede obiectul principal de activitate al C.N.A.D.N.R.-ului la alin. (1) lit. a), constând in proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, administrarea, intretinerea si exploatarea autostrăzilor si drumurilor naționale in scopul desfășurării traficului rutier in condiții de siguranța a circulației.
Este adevărat că potrivit art. 123 lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare, însă în cauză nu s-a dovedit că conducătorul auto ar fi încălcat dispozițiile Codului rutier în această materie, această încălcare putând fi constatată doar de polițistul rutier. Montarea indicatorului ”drum cu denivelări” nu este de natură să înlăture orice răspundere a administratorului de drum în cazul în care se constată că acesta nu își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile care îi revin potrivit legii.
Așa cum a reținut și prima instanță, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii. Or, în cauză s-a dovedit existența legăturii de cauzalitate între avariile suferite de asiguratul CASCO și starea tehnică necorespunzătoare a drumului public.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 C. tribunalul va respinge recursul declarat de C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - Direcția R. D. și P. Iași, împotriva sentinței civile nr. 2163 din 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - Direcția R. D. și P. Iași, împotriva sentinței civile nr. 2163 din 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.09.2013.
Pentru Președinte, E. R. I. - aflat în C.O. - Președinte, S. D. E. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red: S.D.E./14.11.2013
Tehnored: R.A.-18.11.2013/ 2 ex.
Judecătoria V.: judecător P. C..
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 1114/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul... → |
|---|
