Plângere contravenţională. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 199/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/R
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI și pe intimat T. Z., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este declarat și motivat în termen ; s-a solicitat judecata și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere lipsa părților de la acest termen de judecata, precum și faptul că s-a solicitat judecata și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 428 din data de 08.05.2013 Judecătoria Huși a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta T. Z. în contradictoriu cu agentul constatator ANV, prin Direcția R. pt. A. și Operațiuni V. Iași.
A dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 5.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 19.02.2013 de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului..
A pus în vedere petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ./200 nr._/19.02.2013, de Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția R. Vamală Iași, Biroul Vamal A., petenta T. Z. a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.653 alin.2 din HG. nr.707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, modificată prin HG nr. 946 /2007.
S-a reținut că în data de 19.02.2013, ora 0700, la controlul efectuat cu câinele detectiv tabac asupra auto FED 840, care s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, s-au găsit ascunse în bagajul petentei, în scopul sustragerii de la vămuire un număr de 6 pachete marca Hilton Platinum cu marcaje fiscale R.M..
Organele de control au aplicat minimul amenzii prevăzute de legiuitor, de 5000 lei, țigaretele găsite în mașină au fost confiscate, conform ARB nr.18/19.02.2013, iar vehiculul respectiv a fost reținut până la plata amenzii, conform ARB nr.19/19.02.2013.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentei, care a consemnat obiecțiuni în limba rusă.
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a învederat faptul că noțiunea de "materie penală în sensul Convenției" este una autonomă în raport cu sensul dat în legislațiile naționale, iar în scopul aplicării art. 6 din convenție trebuie să se țină seama de anumite criterii.
Curtea Constituțională (în Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003-referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16, 17, 19, 21, 24, 25, 26, 27, 38 și 44 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) reține că, „în conformitate cu art.23 alin.(8) din Constituție, utilizarea de către legiuitor a noțiunii de "contravenient" în dreptul administrativ sau de "infractor" în dreptul penal nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăție.
Acest principiu constituțional este aplicabil atât în domeniul penal, cât și în cel contravențional, nici o persoană care a săvârșit o infracțiune (infractor) sau o contravenție (contravenient) neputând fi exclusă de la beneficiul acestei garanții procesuale atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.
Autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Într-o asemenea situație este firesc că el trebuie să dovedească netemeinicia ori nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească.
Astfel, în cauzele A. contra României din 04.10.2007 și Telfner contra Austriei din 20.03.2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, admițând că în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție (care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul-verbal), atunci când a stabilit că domeniului contravențional i se aplică regulile existente din domeniul penal.
Cum ambele prezumții sunt relative, revine instanței de judecată să determine, pe baza probelor administrate de ambele părți, limita până la care cele două prezumții pot opera. Așadar, sarcina probei revine celui care contestată realitatea consemnărilor din procesul-verbal,sarcina probei contrare incumbând acuzatorului (în cazul de față-agentul constatator). Atunci când în urma administrării tuturor dovezilor necesare soluționării cauzei se ajunge la îndoiala cu privire la vinovăția contravenientului, iar aceasta nu este înlăturată, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, fiind incident principiul "in dubio pro reo".
Pornind de la aceasta instanța, fiind investită, potrivit art.34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, reține:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, a constatat instanța de fond că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16, art.17 și 19 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
De altfel, petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenție.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză.
Așa cum s-a arătat procesul-verbal de contravenție fiind întocmit de un funcționar al statului aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
Apărările petentei nu sunt de natură să o exonereze de răspunderea pentru fapta reținută în procesul-verbal.
Aceasta nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție ca urmare a controlului efectuat la data de 19.02.2012 și nici cantitatea de țigarete găsită la control.
Această recunoaștere a petentei nu o exonerează de răspundere, întrucât art.25 ind.1 alin.1 pct.7 și art.162 din Lg.571/2003 – codul fiscal, prevede că tutunul prelucrat este un produs accizabil, iar acciza se datorează și pentru produsele din import.
Art.612 din HG 707/2006 – Regulamentul de aplicare a codului vamal al României prevede că „persoanele fizice pot introduce sau scoate din țară, mărfuri cu caracter comercial în limitele și în condițiile prevăzute de lege.” Art.613 din același act normativ prevede că „restricțiile temporare pentru unele mărfuri la introducerea sau scoaterea lor din țară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
Regulamentul CEE nr.1186/2009, de instituirea unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale, în vigoare de la 01.01.2010, prevede la art.27 că pot fi introduse pe teritoriul Uniunii Europene, fără plata taxelor vamale de import, doar 50 de țigarete.
Cu toate că petenta a arătat că a declarat agentului vamal la control că deținea 30 de pachete țigarete, la examenul amănunțit s-a depistat că avea ascunse 31 de pachete țigarete.
Cât privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că agentul constatator nu a individualizat în mod corect sancțiunile.
Așadar, cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii pentru săvârșirea contravenției, cu cea a avertismentului, este fondată.
Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Instanța a constatat că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art.4 alin.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Deși amenda contravenționala aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege, instanța a considerat că la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis să dea suficientă relevanță acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit dispozițiile art.21 alin.3 din OG.nr.2/2001. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Deși pentru contravenția săvârșita legea prevede sancțiunea amenzii contravenționale, instanța a reținut că potrivit art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Ca atare, având în vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (așa cum au fost ele reținute de instanță), de modul și mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit (petenta împreună cu soțul său aveau la momentul controlului cantitatea de 120 țigarete pentru consumul propriu și nu în alte scopuri), de urmarea produsă, precum și de circumstanțele contravenientului (care este la prima abatere de acest gen), instanța a constatat că plângerea este în parte întemeiată în parte, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator petentei fiind neproporțională cu gradul de pericol social al faptei, drept pentru care a înlocuit-o cu cea a avertismentului.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel DRAOV Iași, criticând-o pentru netemeinice,respectiv pentru greșita individualizare a sancțiunii contravenționale de către instanța de fond, care a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei cu avertismentul, sancțiune pe care o consideră prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise de către intimată.
Apelantul și-a motivat în drept cererea, invocând dispozițiile art. 466NCPC, ale HG nr. 707/2006 si ale OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimata nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare .
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sancțiunea principală a amenzii fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite de către recurentă, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul-verbal de contravenție ./200 nr._/19.02.2013, de Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția R. Vamală Iași, Biroul Vamal A., petenta T. Z. a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.653 alin.2 din HG. nr.707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, modificată prin HG nr. 946 /2007, constând în aceea că, la data de 19.02.2013, ora 0700, la controlul efectuat cu câinele detectiv tabac asupra auto FED 840, care s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, s-au găsit ascunse în bagajul petentei, în scopul sustragerii de la vămuire un număr de 6 pachete marca Hilton Platinum cu marcaje fiscale R.M..
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că intimata T. Z. a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.653 alin.2 din HG. nr.707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, modificată prin HG nr. 946 /2007, constând în aceea că, la data de 19.02.2013, ora 0700, la controlul efectuat cu câinele detectiv tabac asupra auto FED 840, care s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, s-au găsit ascunse în bagajul petentei, în scopul sustragerii de la vămuire un număr de 6 pachete marca Hilton Platinum cu marcaje fiscale R.M..
Totodată, intimata nu a făcut dovada că apelanta a mai fost sancționată contravențional .
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către apelantă are un grad de pericol social scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei,fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale intimatei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința apelată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului, care este corect individualizată raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise de către intimată.
P. toate cele învederate mai sus, instanța de apel constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge apelul declarat de către Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Iași, cu sediul în Iași, b-ul N. I., nr.10C, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 428, pronunțată la data de 8.05.2013 de către Judecătoria Huși, pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de către Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Iași, cu sediul în Iași, b-ul N. I., nr.10C, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 428, pronunțată la data de 8.05.2013 de către Judecătoria Huși, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 23.09.2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, D. P. |
Red.BLM
Tehnored.D.P.
2 ex./21.10.2013
Judecătoria Huși: A. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul VASLUI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 838/2013.... → |
|---|
