Pretenţii. Decizia nr. 1146/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1146/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1146/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1146/A/2014
Ședința publică de la 26 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de către apelanta - chemată în garanție ., cu sediul în București, Bulevardul Aviatorilor, nr.28, sector 1, București, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat P. D. în contradictoriu cu intimatul – intervenient forțat B. M., domiciliat în Oituz, ., intimata – pârâtă . cu sediul în Oituz, ., jud. Bacău și intimatul – reclamant I. NICUȘOR H., domiciliat în Huși, str. .. L1, ., împotriva sentinței civile nr. 213/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că nu s-a urmat procedura citării părților și că în termenul de amânare a pronunțării s-au depus la dosar concluzii scrise de către . .
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, susținerile intimatului – reclamant prin apărător fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la termenul din data de 26.11.2015.
La termenul de pronunțare din data de 26.11.2014, conform art. 395 Cod pr.civilă, s-a trecut la deliberare când;
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința pronunțată de prima instanță s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul I. NICUȘOR-H., domiciliat în Huși, str. .. L1, ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Oituz, ., jud. Bacău, și intervenientul forțat B. M., domiciliat în Oituz, ., și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.438,18 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului reclamantului.
A fost respinsă excepția lisei calității procesuale pasive a chematei în garanție . G. SA.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . în contradictoriu cu chemata în garanție . G. SA., cu sediul în București, .. 23, sector 1, și în consecință:
A fost obligată chemata în garanție . G. SA. să o despăgubească pe pârâta . cu suma de 10.438,18 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului.
În temeiul art. 453 Cod pr. civilă a obligat chemata în garanție la plata sumei de 627 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de pârâta . și suma de 1.477 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamant.
În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
La data de 22.06.2013 a avut loc un eveniment rutier în mun. Huși, pe . care au fost implicate autoturismul reclamantului I. Nicușor-H., marca Renault Fluence cu nr._ și autovehiculul marca M. N3 (vehicul gudronator) cu numărul de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat B. M.. Acesta era angajat în calitate de șofer la societatea pârâtă.
Întrucât la momentul producerii evenimentului vehiculul pârâtei avea încheiată o poliță RCA valabilă la societatea . G. SA.(chemata în garanție din speță), pe baza constatării amiabile încheiate între reclamant și intervenientul forțat s-a întocmit dosarul de daună nr._/2013.
La data de 05.07.2013 chemata în garanție a formulat răspuns reclamantului prin care-i comunica faptul că cererea acestuia de despăgubire i-a fost respinsă de la plată pe motiv că incidente în cauză sunt prevederile art.27 alin.11 din Ordinul CSA 14/2011, în sensul că prejudiciul fusese produs de dispozitivele sau instalațiile montate pe vehiculul pârâtei, și utilizate ca utilaje ori instalații de lucru.
Susținerile reclamantului privitor la circumstanțele producerii evenimentului sunt conforme cu realitatea și se coroborează cu declarația intervenientului forțat date cu ocazia întocmirii dosarului de daună și intitulată notă explicativă.
Astfel, vina aparține intervenientului forțat deoarece în timpul deplasării pe . Huși a acroșat autoturismul aparținând reclamantului și care era parcată regulamentar.
Avariile rezultate la autoturismul reclamantului au fost descrise procesul-verbal de constatare amiabilă de accident, precum și ulterior în nota de constatare pentru . de inspectorul de daune al chematei în garanție la data de 29.06.2013 (fila 100 din dosar). Conform acestora autoturismul reclamantului a suferit avarii pe partea stângă, atât față cât și spate, cât și la capota motorului.
La momentul producerii evenimentului, nu au fost sesizate organele de poliție, având în vedere că acesta s-a soldat doar cu avarierea vehiculelor.
Intervenientul forțat a confirmat avariile produse la mașina reclamantului (declarația din 28.06.2013, fila 112 din dosar), arătând că și autovehiculul pe care-l conducea a suferit avarii la partea din spate unde fusese îndoit și zgâriat.
Chemata în garanție a întocmit și un calcul al reparației, suma stabilită pentru despăgubiri fiind 6.071,37 lei, în care se include manopera, vopsitoria și contravaloarea pieselor. Situația de fapt a fost confirmată de înscrisurile depuse la dosar.
Cât privește dauna solicitată de reclamant, instanța a reținut că acesta după refuzul la plată comunicat de chemata în garanție, a procedat la introducerea autoturismului în reparații la .. în perioada 09.07._13 și conform facturilor și chitanțelor depuse la dosar a rezultat că a achitat societății respective suma de 10.438,18 lei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție . G. SA.,instanța a reținut că aceasta nu este fondată fiind respinsă, având în vedere că pârâta avea asigurare RCA încheiată cu valabilitate de la data de 07.05.2013 la 06.05.2014.
Dispoziții legale aplicabile:
Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil (Legea 287/2009), dispune în art. 5 că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât faptul juridic dedus judecății s-a produs la data de 22.06.2013 în cauză sunt aplicabile prevederile noului cod civil în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală (art.1349 și următoarele cod civil) coroborate cu prevederile Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (potrivit art.3) și prevederile Ordinului CSA 14/2011.
Întrucât asigurătorul a refuzat să-l despăgubească pe reclamant, acesta a înțeles să se îndrepte împotriva pârâtei în baza principiului prevăzut de art.1373 cod civil și a răspunderii civile delictuale.
În genere, angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea condițiilor prev. de lege, respectiv să existe o faptă ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției (culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile).
În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Potrivit art. 1373 C. civil comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile încredințate. A rezultat că, răspunderea comitentului este angajată independent de culpabilitatea sa, dacă victima dovedește existența unui prejudiciu cauzat de prepus în legătură cu obligațiile încredințate.
Coroborând textele legale cu probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pârâta fiind obligată în calitate de prepus față de reclamant, având în vedere că intervenientul B. M. era angajatul pârâtei la momentul producerii evenimentului.
În consecință, a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul I. Nicușor-H. în contradictoriu cu pârâta . SRL, conform dispozitivului sentinței.
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu societatea de asigurare, instanța în temeiul art.72 și urm. Cod pr.civilă coroborat cu art.49,50 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . SRL în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. O. V. I. G. SA. dispunând obligarea asiguratorului la plata despăgubirii către pârâtă a sumei de 10.438,18 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului, proprietatea reclamantului.
Apărarea chematei în garanție referitoare la faptul că nu datorează despăgubiri potrivit art.27 alin.11 din Ordinul CSA 14/2011, nu este fondată, câtă vreme conform certificatului autovehiculului, la rubrica observații s-a specificat că este vorba de un ansamblu de vehicule de 40.000 kg., format din cisternă și instalație de împrăștiat emulsii bituminoase, iar pe polița de asigurare figurează același autovehicul.
În temeiul art. 453 Cod pr. civilă a obligat chemata în garanție la plata sumei de 627 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de pârâtă și suma de 1.477 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamant (taxă de timbru și onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel chemata în garanție S.C. O. V. I. G. SA care solicită prin cererea de apel tribunalului să reanalizeze pe fond intregul dosar, să constatațe netemeinicia soluției pronunțate și să admită apelul cu modificarea in parte a sentinței apelate, in sensul exonerării sale de la obligația plății pretențiilor intimatului reclamant.
Motivele de apel sunt următoarele:
1. Instanța de fond nu a ințeles să se pronunțe asupra excepției invocată de ea privind lipsa calității procesuale pasive a sucursalei Iași a .. Astfel, deși a invocat această excepție - pe care a motivat-o in drept, doar in ceea ce privește chemata in garanție O. V. SA SUCURSALA Iasi, instanța de fond nu s-a pronunțat deloc asupra acestei părți ci s-a pronunțat, eronat, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a . BUCURESTI - excepție care, de altfel, nu a fost invocată de nici una din părți.
2. Instanța de fond nu a înțeles să se pronunțe și să motiveze legal și temeinic soluția de respingere a cererii lor subsidiare, de a fi obligați la plata unor despăgubiri de doar 6071,37 RON, in condițiile in care aceasta reprezintă contravaloarea pieselor de schimb și a manoperei cu care trebuia despăgubit reclamantul - conform calculelor Audatex.
Nu s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor Legii 136/1995 era in drept să realizeze propriile investigații - in termen de 3 luni de zile de la momentul înregistrării cererii in despăgubire. Aceasta este perioada in care, ca si asigurători pot analiza și reanaliza o cerere in despăgubire, să efectueze cercetări și să coroboreze declarațiile celor implicați, pentru a putea afla dacă, in mod corect trebuie sau nu să procedăm la acordarea despăgubirilor. Este adevărat că, după o primă analiză", societatea apelantă a respins cererea in despăgubire, insă, legal, avea la dispoziție un termen de 90 de zile ca să efectueze propria investigație- perioadă de timp in care păgubitul nu ar fi trebuit să procedeze la efectuarea de reparații in regie proprie.
In cazul evenimentului prezentat, se observă că aplicabilitate au dispozițiile art. 27 alin. 11 din Ordinul CSA 14/2011, în vigoare pentru data la care s-a produs incidentul.
Potrivit acestui text de lege, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse de dispozitivele sau instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje de lucru. Camionul marca M. - reprezintă in fapt un cap camion, la care, funcție de necesitatea utilizării acestuia, i se atașează diverse dispozitive sau instalații. Este și cazul de față, in însuși actul de înmatriculare al vehiculului se face mențiunea atașării unei cisterne și instalației pentru împrăștiat emulsii bituminoase.
Ca urmare, pentru speța de față, aplicabilitate aveau dispozițiile textului de lege menționat mai sus, care exonerează societatea asigurătoare cu privire la acoperirea daunelor produse față de terți.
. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Într-adevăr, potrivit art. 36 alin. 3 din Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, in condițiile in care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice.
Insa, dispozițiile art. 36 alin. 4 din aceleași Norme prevăd ca asigurătorul RCA are obligația sa comunice in scris asiguratului si păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, in termen de 5 zile de la data avizării daunei. In conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Norme avizare de dauna reprezintă momentul in care păgubitul depune cererea de despăgubire.
Chemata in garanție, deși in cuprinsul cererii de apel susține ca avea dreptul sa efectueze investigațiile proprii cu privire la imprejurarile in care accidentul din data de 22.06.2013 s-a produs, nu a adus la cunoștința reclamantului in termen de 5 zile de la înregistrarea cererii de despăgubire intenția acesteia de a desfășura investigațiile proprii așa cum prevăd dispozițiile legale, ba mai mult i-a comunicat reclamantului prin Adresa nr._/05.07.2013 ca cererea sa de despăgubire a fost respinsa.
Intimatul I. Nicușor H. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de . ca fiind neîntemeiat apreciind că societatea de asigurări trebuie să răspundă alături de pârâta . SRL pentru întreg prejudiciul cauzat de autovehiculul condus de B. M., ce a fost dovedit cu actele depuse la dosar, respectiv devizul de reparație și facturile de plată.
În drept invocă dispozițiile art. 201 din Codul de pr. civilă.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și a actelor dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat.
La termenul din data de 22-01-2014 ( primul termen de judecată) instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a . sucursala Iași, motivând că aceasta nu are personalitate juridică potrivit art. 43 din Lg. nr.31/1990. A dispus totodată scoaterea din citativ a acestei sucursale.
În consecință, primul motiv de apel formulat prin cererea de apel este lipsit de interes cât și de obiect.
Pe fondul cauzei, soluția de admiterii a cererii principale cât și a cererii de chemare în garanție formulată de intimata – pârâtă în contradictoriu cu apelanta, este legală și temeinică, fiind fundamentată pe actele dosarului care au fost analizate în mod judicios de către judecătorul fondului.
A rezultat din acte că autovehiculul condus de intervenientul forțat, angajat al societății pârâte, a produs un prejudiciu material reclamantului, constând în avarierea autoturismului proprietatea acestuia din urmă, și pentru repararea căruia intimatul a cheltuit suma de 10.438,18 lei. Culpa exclusivă a intervenientului în săvârșirea faptei ilicite a rezultat din fotografii, schița accidentului și înțelegerea amiabilă încheiată de cei doi conducători auto în conformitate cu Codul rutier.
Autovehiculul special M. N3 proprietatea pârâtei – intimate, era asigurat RCA la apelantă care însă, a refuzat să achite despăgubirile către persoana păgubită, invocând dispozițiile art. 27 alin.11 din Ordinul CSA 14/2011, în vigoare la data producerii accidentului.
Corect a reținut instanța de fond că acest refuz este abuziv întrucât din certificatul de înmatriculare al autovehiculului ( fila 31-33), coroborat cu fotografiile de la filele 71-73 din dosarul de fond, rezultă că acesta este o autoutilitară prevăzută cu o cisternă și o instalație de împrăștiat emulsii bituminoase din fabricație, destinația acestui autovehicul fiind de utilaj de lucru, aspect cunoscut de apelantă la momentul emiterii și semnării poliței de asigurare.
Instalația de împrăștiere a emulsiei bituminoase nu a fost instalată de utilizator ulterior pe autovehicul, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de apelantă pentru a justifica refuzul la plată.
Nici critica privind cuantumul sumei la plata căreia a fost obligată apelanta nu este întemeiată.
Apelanta a comunicat intimatului – reclamant la data de 05-07-2013 faptul că refuză plata la despăgubiri în temeiul art. 27 alin. 11 din Ordinul CSA 14/2011 și nu pentru faptul că intenționează conform art. 36 alin. 4 din Normele CSA să desfășoare propria investigație în legătură cu împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier. Acest motiv este unul nou, invocat în cursul procesului, astfel încât aceasta nu poate pretinde că păgubitul nu trebuia să-și repare autoturismul.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480(1) Cod pr. civilă va respinge apelul formulat de . va păstra sentința apelată.
Apelanta va fi obligată să achite intimatului I. Nicușor H. cheltuielile de judecată efectuate în această fază procesuală.
Cererea intimatei . SRL de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de . sentinței civile nr. 213 din 19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Huși pe care o păstrează.
Obligă apelanta să achite intimatului I. Nicușor H. suma de 800 de lei cheltuieli de judecată în apel.
Respinge cererea intimatei . SRL de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./29.12.2014
6 ex./..01.2014
Judecător fond: A. I. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1097/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1082/2014. Tribunalul... → |
|---|
