Contestaţie la executare. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 1822/275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 247/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -S. R.
Judecător -C. C.
Judecător- V. M.
Grefier -D. B. Mihailișca
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata recurenta . SA,cu sediul procesual ales in București,. . prin mandatar . cu sediul social in Bucuresti . . prin avocat M. A. H. împotriva sentinței civile nr. 1806 din data de 13.12.2012 pronunțata de Judecătoria Focșani și in contradictoriu cu intimat P. A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc in ședința publica din data de 07 martie 2013,note consemnate in încheierea de la acea data si care face parte integranta din prezenta când tribunalul in vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 14 martie 2013,când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația la executare formulată de catre contestatorul P. A., domiciliat în Mărășești, ., ., acesta a solicitat anularea formelor de executare incepute in dosarul executional 385/2012 al B. B. Firel si B. Vicuta, la cererea creditoarei . SA.
In motivarea cotnestatieie, cotnestatorul a aratat ca la data de 09.11.2007 a incheiat cu . IFN SA, contractul de leasing financiar_, avand ca obiect leasingul financiar pentru achitionarea autoturismului marca Dacia L., in valoare totala de 9333,61 euro, din care a achitat un avans de 1.866,72 euro, la data semnarii contractului.
Rambursarea contractului trebuia sa se faca in 48 de rate lunare, insa contestatorul nu a reusit decat sa achite o parte din ratele lunare aferente contractului, astfel incat la data de 14.07.2009 a predate autoturismul, in baza unui procesul verbal catre contestatoare.
La data de 11.08.2012, deci dupa trecerea unei perioade de 2 ani, a primit la domiciliu o somatie de plata prin care era somat sa achite suma de 50.748,58 lei, in dosarul de executare silita 385/2012, titlu executoriu fiind contractul de leasing financiar_/2007.
Ca, executorul judecatoresc nu justifica in niciun fel creanta in cuantum de 50.748,58 lei, consemnand doar ca reprezinta credit restant si cheltuieli de executare.
Prin sentința civilă nr. 1806 din 13.12.2012 Judecătoria P. a admis contestația și a anulat formele de executare începute în dosarul de executare nr. 385/2012 al B. B. Firel și B. Vicuța.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în baza titlului executoriu respectiv contractul de leasing nr._/09.11.2007 s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului pentru rate scadente, rate de asigurare și penalități, cuantumul debitului fiind de 44.877 lei. S-a reținut că contestatorul a achitat 21 de rate, după care șa 04.07.2009 a predat intimatei mașina iar la 03.06.2011 contestatorul și-a achitat toate datoriile.
Rezilierea contractului a avut loc prin consimțământul părților și prin predarea autoturismului iar sumele menționate de creditoare într-un tabel anexat cererii de executare silită nu constituie creanțe certe lichide și exigibile. Aceste sume sunt stabilite unilateral de creditoare în condițiile în care soldul client la data de 08.06.2012 era 0. Suma pentru care s-a pornit executarea nu este certă și pentru această sumă nu s-au emis facturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata . IFN SA criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 12.4 Ii din Condițiile generale de leasing reținând greșit că rezilierea a intervenit pe cale amiabilă. În realitate rezilierea contractului a avut loc urmare a neachitării de către contestator a ratelor de leasing.
2.Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 13 din Contractul de leasing care reglementează consecințele neîndeplinirii obligațiilor contractuale și în baza căruia recurenta avea dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract în condițiile în care nici o clauză contractuală nu a fost anulată.
3.Prima instanță a aplicat greșit legea întrucât a reținut că pentru ratele restante recurenta nu a emis facturi fiscale. În realitate recurenta nu putea emite facturi în procedura de executare silită. Nefiind vorba de o operațiune de livrare de bunuri sau prestări de serviciu nu sunt aplicabile dispozițiile art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal pentru a emite facturi fiscale.
4.Greșit s-a reținut de prima instanță că contestatorul nu trebuie să suporte contravaloarea asigurărilor. În realitate aceste sune sunt datorate în temeiul art. 13 al.2 și art. 9 din contractul de leasing, pentru asigurările ce nu au fost achitate până la momentul rezilierii contractului.
5.Prima instanță a interpretat greșit art. 13 din contract, nereținând corect suma pentru care s-a pornit executarea silită. În realitate pentru debitele restante până la momentul rezilierii contractului respectiv pentru suma de 11.727 lei s-a pornit executarea silită în dosar nr. 455/2010 dar contestatorul le-a achitat.
Ulterior recurenta a pornit executarea silită pentru cele 27 rate neachitate și penalități aferente, rate calculate de la ridicarea mașinii și până la expirarea contractului, întrucât din total rate în număr de 48 au fost achitate doar 21.
6.Prima instanță a reținut că debitul a fost achitat fără a administra probe privind modalitatea de calcul.
Recurenta a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței și respingerea contestației.
Recursul nu este fondat.
Prima instanță a interpretat corect normele juridice aplicabile în speță precum și prevederile contractului încheiat de părți și a pronunțat o sentință temeinică și legală.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentă tribunalul reține următoarele:
1.Potrivit art. 12.4 ii din contract în cazul în care utilizatorul întârzie la plată cu mai mult de 30 de zile a oricărei rate de leasing scadente finanțatorul poate opta pentru rezilierea contractului fără punere în întârziere sau intervenția instanței de judecată sau pentru a cere executarea silită a obligațiilor ce-i revin utilizatorului.
În speță, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale de către contestator intimata-recurentă a reziliat contractul fapt menționat expres în procesul verbal de primire predare a autovehicolului din 14.07.2009.
Deși exprimarea din considerentele sentinăei este deficitară se subînțelege că prima instanță a reținut că recurenta a reziliat contractul datorită neplății ratelor iar intimatul contestator a fost de acord cu această reziliere și a predat autoturismul.
Prin urmare prin exprimarea ,,rezilierea contractului a avut loc prin consimțământul părților și predarea autoturismului” prima instanță a dorit să sublinieze că contestatorul a fost de acord cu rezilierea contractului pentru că nu mai avea posibilitate să achite ratele.
Este însă de subliniat că acest prim motiv nu este de natură să influențeze soluția pronunțată pe fondul ei.
2.și 5. Motivul de recurs nr. 2 de recurs urmează a fi analizat împreună cu motivul 5 de recurs pentru că ambele vizează interpretarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 13 din Contractul de leasing.
Este adevărat că art. 13 prevede creanțele ce decurg din contract și pe care recurenta are dreptul să le calculeze. În speță, rezultă că autoturismul a fost predat recurentei la data de 14.07.2009. În 2010 recurenta a pornit executarea împotriva contestatorului pentru debite restante până la momentul rezilierii contractului respectiv pentru suma de 11.727 lei și s-a format dosar de executare nr. 455/2010. Contestatorul a achitat această sumă motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal de închidere a dosarului de executare silită încheiat la 03.06.2011 de executorul judecătoresc semnat și de recurentă în care se consemnează că s-au achitat facturile scadente și neachitate în sumă de 11.727 lei motiv pentru care s-a dispus închiderea dosarului.
La data de 17.07.2012 deci la peste 1 an de zile recurenta formulează o nouă cerere de executare pentru suma de 44.889,84 RON reprezentând facturi de rată RCA casco penalități, cheltuieli de recuperare. Din întâmpinarea depusă de recurentă în dosarul de fond rezultă mai precis că această sumă se compune de contravaloarea celor 27 de rate leasing pe care contestatorul le mai avea de achitat de la data rezilierii contractului și până la data expirării contractului, dobânzi penalități și contravaloarea asigurărilor.
Ori, prevederea din contract care se referă la plata ratelor calculate de la data rezilierii contractului și predării autoturismului până la expirarea contractului este abuzivă și nulitatea clauzei poate fi invocată și din oficiu de instanță.
Această clauză încalcă dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997 potrivit cu care în cazul în care nu se plătește o rată timp de două luni consecutiv finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Prin urmare acest text de lege prevede obligația utilizatorului în caz de reziliere a contractului de a plăti ratele restante până la data predării autoturismului și nu și plata ratelor calculate până la expirarea contractului.
Pe de altă parte dacă utilizatorul ar plăti și ratele calculate de la data predării autoturismului până la expirarea contractului s-ar crea un dezechilibru între contraprestațiile părților din contract.
3.Prima instanță a reținut în adevăr în considerentele sentinței neemiterea facturilor fiscale însă acest aspect nu mai prezintă relevanță în soluționarea cauzei față de motivele de nulitate expuse de tribunal la motivele 2 și 5 de recurs.
4.Este adevărat că potrivit contractului utilizatorul trebuie să plătească și contravaloarea asigurărilor. Este vorba de asigurările calculate până la momentul rezilierii contractului și nu de cele calculate ulterior predării autoturismului. Ori, în suma de 44.889,84 lei recurenta a calculat și contravaloarea asigurărilor de după predarea autoturismului pe motiv că în contract se prevede că debitorul contestator este obligat să asigure bunul pe toată durata contractului ceea ce reprezintă tot o clauză abuzivă.
6.Prima instanță a reținut că debitul a fost achitat referindu-se la plata sumei de 11.727 lei și la procesul verbal de închidere a dosarului de executare silită din 03.2011. Modalitatea de calcul a acestei sume nu a fost contestată de părți încât prima instanță nu avea motiv să dispună administrarea unor probe în acest sens.
Cât privește suma de 44.889,94 lei prima instanță a reținut că aceasta nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar contestatorul nu a contestat modalitatea de calcul a sumei deci cuantumul sumei ci a pretins că nu datorează această sumă. Cum și intimata recurentă a precizat prin întâmpinare din ce se compune această sumă prima instanță nu era obligată din oficiu să dispună administrarea altor probe.
Pentru toate considerentele expuse tribunalul reține că sentința este temeinică și legală încât recursul nefiind fondat în temeiul art. 312 pct.1 cod procedură civilă va fi respins.
Cât privește excepția lipsei competenței materiale a Secției I Civilă a Tribunalului V. urmează a fi respinsă ca neîntemeiată întrucât potrivit art. 225 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 Secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente.
Prin urmare litigiile comerciale sunt tot litigii civile încât excepția invocată urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate excepția lipsei de competență și recursul declarat de intimata recurenta . SA,cu sediul procesual ales in București,. . prin mandatar . cu sediul social in Bucuresti . . prin avocat M. A. H. împotriva sentinței civile nr. 1806 din data de 13.12.2012 pronunțata de Judecătoria Focșani și in contradictoriu cu intimat P. A., având ca obiect contestație la executare.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, C. C. | Judecător, V. M. |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:V.M.
08.04.2013
N.S._08.04.2013
Jud. Fond: Ș. I.
Ex 2.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 262/2013. Tribunalul VRANCEA | Întoarcere executare. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
