Pretenţii. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 7155/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 219/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. R.
Judecător- V. M.
Grefier -D. B. Mihailișca
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de D. P., domiciliat în București, .. 65 B, ., . și D. A.M. C., domiciliat în mun. A., ., ., ., , în contradictoriu cu pârâții P. mun. Focșani, cu sediul în mun. Focșani, .. 1 bis, județul V. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 .
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică de la 19 septembrie 2013,note consemnate în încheierea de la acea zi și care fac parte integranta din prezenta,când tribunalul ,in vederea deliberării,a amânat pronunțarea pentru data de 26 septembrie 2013, apoi la data de 3 octombrie 2013,când;
TRIBUNALUL
Asupra actiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ la Judecătoria Focșani, venită prin declinarea competenței de către Tribunalul V., reclamanții D. P. și D. A.M.C. au chemat în judecată pe pârâții P. mun. Focșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și au solicitat obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin fapta și neglijența lor cu privire la imobilul fosta Casă a Căsătoriilor situat în Focșani .. 1 jud. V..
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că prin notificarea nr. 115/28.06.2011 au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea în natură a imobilului compus din casă de locuit cu 5 camere și dependințe cu terenul aferent în suprafață de 603,50 mp situat în Focșani .. 1. Prin dispoziția emisă de Primar nr._ din 11 iunie 2007 s-a dispus retrocedarea imobilului cu menținerea destinației acestuia pe o perioadă de încă trei ani. Imobilul a fost predat la data de 10 aprilie 2009 prilej cu care au constatat starea totală de degradare a acestuia, motiv pentru care solicită a se admite acțiunea și a fi obligați pârâții la plata despăgubirilor pentru consolidarea și repararea imobilului.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 5971 din 20.11.2012 Judecătoria Focșani a respins ca fiind prescrise pretențiile reclamantului de obligare a pârâtelor la plata sumei de 27.505 Euro.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că întrucât reclamanților le-a fost restituit în natură imobilul în litigiu prin dispoziția nr._/11.06.2007(chiar dacă a fost menținută afectațiunea acestuia pentru o perioadă de 18 luni) reclamanții ar fi trebuit să cunoască paguba produsă imobilului înainte de . Legii nr. 10/2001 și pe cei ce răspund de ea, chiar după 15 zile de la efectuarea solicitării prev.de art. 41 al.2 din Legea nr. 41/2001 sau cel mai târziu începând cu data de 11.06.2007, dată de la care puteau să se adreseze efectiv instanței de judecată cu o cerere de despăgubiri. Cum reclamanții s-au adresat instanței la data de 11.04.2012, cu depășirea termenului de prescripție, instanța a apreciat cererea ca fiind prescrisă respingând-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat în esență de faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că acțiunea este prescrisă neobservând că acțiunea a fost expediată prin poștă înăuntrul termenului de prescripție.
Prin decizia civilă nr. 63 din 21.03.2013 Tribunalul V. a admis apelul declarat de reclamanți și în temeiul art. 296 cod procedură civilă a anulat în parte sentința în sensul că a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru despăgubirile aferente perioadei 2001-2009 și a reținut cauza spre rejudecare. Prin aceeași decizie s-a menținut sentința sub aspectul prescrierii dreptului la acțiune pentru despăgubirile anterioare anului 2001.
La cererea reclamanților s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică în construcții pentru stabilirea despăgubirilor aduse imobilului în litigiu în perioada 2001 și până la preluare cauzele acestor degradări și valoarea acestora. Expertizele au fost efectuate de exp. D. S. și S. D.. Reclamanții au mai depus un material pe suport DVD reprezentând starea imobilului la momentul preluării acestuia.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că acțiunea este neîntemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În fapt, prin notificarea înregistrată la nr. 115/28.06.2001 reclamanții D. P. și D. A.M.C. au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 în calitate de moștenitori ai defuncților D. N. și G. E. restituirea în natură a imobilului situat în Focșani .. 1 (fost nr. 4) compus din suprafața de 674 mp și o casă de locuit compusă din 5 camere, magazie, bucătărie, cămară, baie, coridor, verandă și bucătărie de vară.
Prin dispoziția nr._ din 11.06.2007 s-a admis cererea și s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului compus din suprafața de 603,50 mp și casa de locuit în suprafață de 238 mp, menținându-se totodată afectațiunea imobilului pe o perioadă de trei ani de la data emiterii dispoziției. Prin sentința civilă nr. 3 din 08 ianuarie 2008 a Tribunalului V., rămasă definitivă și irevocabilă termenul de menținere a afectațiunii a fost redus la 18 luni.
Cu ocazia acestei judecăți s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în construcții având ca obiective identificarea imobilului, să se stabilească dacă structura de rezistență a imobilului este afectată și dacă necesită lucrări de consolidare și care ar fi consecința dacă pe timpul menținerii afectațiunii nu s-ar efectua lucrări de consolidare și de întreținere.
Expertiza a fost întocmită de exp. C. F. M. și nu a fost contestată de părți, aceleași ca și în prezenta cauză. A stabilit la acel moment expertul că structura de rezistență a imobilului era afectată atât din cauze normale legate de modul de realizare, durata de viață consumată, uzura materialelor componente, cât și din cauze accidentale – cutremurele de pământ, dar și din lipsa efectuării cu periodicitate a lucrărilor de reparații curente și de întreținere.
În anul 2009, prin procesul verbal nr._/01 aprilie 2009 imobilului a fost predat reclamanților, aceștia invocând, pe calea prezentei acțiuni existența unui prejudiciu în valoare de 27.505 Euro constând în degradările aduse imobilului, motivându-și în drept cererea pe dispozițiile art. 1381 NCC (art. 998-999) și Legea nr. 10/2001.
Analizând temeiurile de drept invocate, tribunalul reține că potrivit art. 9(1) din Legea nr. 10/2001 ,,imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Potrivit art. 46 din același act normativ, distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi, după . acesteia și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului. Deținătorul imobilului, în prezenta persoanei îndreptățite va încheia un proces verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării. În cazul nerespectări de către deținătorul imobilului a termenului prevăzut la al.2 persoana îndreptățită se poate adresa executorului judecătoresc care va întocmi procesul verbal privind situația reală a imobilului.
Cu ocazia predării imobilului în litigiu nu i-a întocmit un astfel de proces verbal privind starea imobilului, reclamantul filmând însă interiorul acestuia la acel moment, filmare transpusă pe DVD, aflat la dosarul cauzei.
În prezenta cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice în construcții și de evaluare, ocazie cu care s-a constatat imobilul în litigiu prezintă degradări datorită duratei de viață, consumată a imobilului, cauzelor accidentale (cutremure de pământ) și neintervenția proprietarului în executarea de lucrări de reparații curente, capitale sau de consolidare. Concluziile prezentei expertize nu diferă de cele ale expertizei efectuată în 2007 în dosarul nr._ .
Este de necontestat faptul că, după naționalizare, statul nu s-a purtat ca un bun proprietar pentru unele dintre bunurile preluate, acestea fiind date în administrare către diferite unități sau instituții care le-au utilizat în funcție de specificul activității lor și care nu s-au preocupat de efectuarea reparațiilor normale ale acestor imobile. Dar, neglijența statului în utilizarea bunurilor imobile preluate nu a fost sancționată de legiuitor prin prevederile speciale de Legea nr. 10/2001, în aceste cazuri voința legiuitorilor limitându-se la acordarea de despăgubiri doar pentru degradările distrugerile aduse imobilului după . Legii nr. 10/2001. Prin aceasta, legiuitorul a urmărit să împiedice eventualele distrugeri și degradări care ar putea fi determinate de convingerea deținătorului că trebuie să predea imobilele respective și de posibilul dezinteres sau posibilele acțiuni prejudiciabile determinate de această convingere.
Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că degradările imobilului în litigiu s-au produs în timp, datorită duratei de viață a imobilului, a materialelor folosite și a cauzelor accidentale (cutremurele de pământ) și datorită lipsei reparațiilor curente, neputându-se stabili cât din degradări cu fost produse în ultimii ani, mai precis după . Legii nr. 10/2001. În acest context instanța apreciază că nu poate stabili dreptul reclamanților la despăgubiri pentru degradarea în întregime a construcției după data notificării, nefiind aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, în contextul prevăzut de aceste dispoziții legale ne aflăm în situația răspunderii civile delictuale prevăzut de dispozițiile art. 998 cod civil care presupune existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul. În speță, reclamanții nu au făcut dovada îndepliniri cumulative a condițiilor de mai sus, astfel că nici în raport de aceste dispoziții legale acțiunea reclamanților nu poate fi primită.
Relevant este și faptul că, deși reclamanții au intrat în posesia imobilului din 2009 și au beneficiat și de despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestuia nu au efectuat nici un act de conservare starea de degradare accentuându-se în mod constant.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că acțiunea nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Văzând că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de D. P., domiciliat în București, .. 65 B, ., . și D. A.M. C., domiciliat în mun. A., ., ., ., , în contradictoriu cu pârâții P. mun. Focșani, cu sediul în mun. Focșani, .. 1 bis, județul V. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, V. M. | |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:S.R.
29.10.2013
N.S._06.11.2013
Ex 4.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3591/2013.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
