Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-06-2013, Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 816/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 580
Ședința publică de la 11 iunie 2013
PREȘEDINTE: S. M. B.
Judecător: M. D.
Judecător: R. H.
Grefier: I. Albiței
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta L. G., cu domiciliul în comuna Vînători . județul V., împotriva sentinței civile nr. 1790 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice V., cu sediul în mun. Focșani, . județul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la 11.06.2013 intimata a depus întâmpinare, cu exemplar pentru comunicare și că recurenta a depus la dosar cerere prin care solicită amânarea cauzei întrucât este plecată din țară, la care a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 75,00 lei și timbru judiciar în valoare de 3,00 lei, după care:
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurentă având în vedere că nu face dovada celor susținute în cererea de amânare. Constată că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul procedural și va fi luată ca și concluzii scrise și, întrucât s-a solicitat, atât de recurentă cât și de către intimată, judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 22.01.2013, sub nr._, contestatoarea L. G. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice V., anularea executării silite începute în dosarul de executare nr. 39/_ al ANAF V. – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Focșani, precum și anularea titlului executor nr._ emis de intimată, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 1646 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate.
A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației,
In motivarea contestației, a arătat că prin somația de plata 39/_, in dosarul de executare cu același număr al ANAF V. – AFP Focșani, a fost somată sa plătească suma de 1646 lei cu titlu de contribuție la asigurări sociale de sănătate pentru persoane ce realizează venituri din activităti independente, impunere fiscală pe care o apreciază nelegală deoarece, din 2oo7 desfășoară doar activitati de colaborare pe baza de contract/convenție civilă cu mai multe societăți de sondaj a opiniei publice, realizând venituri suplimentare supuse impozitării, drept pentru care i s-a reținut si virat către CAS cota de 9,5%, șomaj 1% si 16% impozitul pe venit.
A mai arătat contestatoarea că, din 2oo7 si pana in 1.o1.2o12 nu a existat nicio prevedere legala care să o oblige la plată către fondul de sănătate însă, cu toate acestea, in a doua jumătate a anului 2o12 a fost emisa decizia de impunere nr._ de către CAS V. prin care i se comunica cum că ar datora suma de 1646 lei, decizie pe care o consideră nelegala, raportat la dispozițiile OUG 125/2011 de completare a Legii nr. 571/2003.
A mai precizat că nici un act normativ in materie fiscală nu prevede aplicarea retroactiva a plații către Casa de Asigurări de Sănătate, de către persoane fizice ce obțin venituri din convenții civile așa încât, în prezent nu datorează nicio sumă către această instituție.
In drept, au mai fost menționate art. 399 – 4oo C.pr.civ. și dispozițiile Codului fiscal și de procedură fiscală.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că, pentru recuperarea sumei de 1646 lei cuprinsa in titlul executoriu nr._/18.12.2o12 (emis in baza deciziei 1oo/2003/2012 a CAS V.) a declanșat procedura de executare silită in conformitate cu prev. art. 141 C.pr.fiscală, fiind astfel emise formele de executare pentru care contestatoarea a confirmat primirea la 14.o1.2o13, însă nu a formulat contestație împotriva titlului executoriu, astfel că, instanța investită cu prezenta cerere nu va mai putea face analiza acestui titlu in raport de disp. art. 172 al. 3 C.pr.fiscala si având in vedere decizia nr. XIV/2007 a ICCJ.
In drept, au fost invocate disp.art. 115 C.pr.civila, C.pr.fiscală si OUG 125/2011.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind înaintat, de către intimată, dosarul de executare silită, în xerocopie.
Prin sentința civilă nr. 1790/11.04.2013 instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că în ce privește validitatea creanței înscrisă în titlul executoriu, trebuia urmată procedura specială prevăzută de art. 205-218 Cod pr. fiscală, respectiv aceea a contestării, pe calea contenciosului administrativ, a titlului de creanță emis de Casa de Asigurări de Sănătate V., respectiv a deciziei nr._ prin care s-a individualizat obligația de plată, după parcurgerea procedurii prealabile (contestarea deciziei la organul care l-a emis), lucru pe care contestatoarea nu l-a făcut.
A mai reținut instanța, incidența prevederilor art.172 alin. 3 Cod pr. fiscală și ale art. 399 alin.3 Cod pr. civilă, texte de lege potrivit cărora, poate fi contestat un titlu executoriu (altul decât o hotărâre judecătorească sau a altui organ jurisdicțional), doar dacă, pentru contestarea lui nu există o procedură specială prevăzută de lege.
În același sens a fost menționată și Decizia nr.XIV/2007 a ÎCCJ.
În ce privește executarea silită însăși, instanța de fond a reținut că, atât titlul executoriu cat si somația de plată au fost emise de către intimată cu respectarea tuturor prevederilor legale in materie reținând, totodată, că prin contestația de față nici nu au fost aduse critici cu privire la modalitatea emiterii formelor de executare, respectiv titlu executoriu și somație.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recursa contestatoarea L. G. arătând că hotărârea cuprinde dispoziții potrivnice și contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, contestatoarea a invocat următoarele:
1.în mod greșit prima instanță a reținut că nu este competentă să dispună din oficiu anularea deciziei de impunere și anularea actelor de executare. Contestația la executare se soluționează de instanța în circumscripția căreia are loc executarea;
2.în mod eronat a reținut prima instanță că pe calea contestației la executare nu ar putea fi analizate susțineri referitoare la nelegalitatea titlului în baza căruia se face executarea;
3.prima instanță nu a luat în considerare faptul că titlul de creanță nu este valabil, fiind vorba despre o impunere din oficiu nelegală care nu i-a fost comunicată de către Casa de Asigurări de Sănătate;
4.instanța s-a dezinvestit invocând chiar prevederile din codul fiscal și procedură fiscală care dau dreptul de a contesta executarea silită. Instanța a stabilit că suma din titlul de creanță este corectă, fără să cerceteze fondului cauzei, când putea să disjungă cauza pentru cererile ce nu sunt de competența sa și nu să respingă contestația ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate prevederile art. 488 pct.6 și 8 cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului Tribunalul constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
1.Prima instanță nu a reținut că nu este competentă să dispună anularea deciziei de impunere și a actelor de executare silită ci a arătat că, potrivit prevederilor legale, respectiv art. 399 al.3 cod procedură civilă cu referire la art. 172 al.3 cod procedură fiscală în ce privește titlul executoriu contestat, trebuia să se urmeze procedura specială prev.de art. 205-218 cod procedură fiscală, respectiv să se conteste decizia de impunere, mai întâi, în fața organului care a emis-o și ulterior, în cazul unui rezultat nefavorabil contestatoarea să se adreseze instanței de contencios administrativ și fiscal.
2.-3.Prima instanță a reținut că, date fiind procedurile speciale la care s-a făcut referire la pct.1, în speța de față, instanța nu poate verifica și analiza validitatea sumei stabilite în decizia de impunere și preluată în titlul executoriu întrucât pentru aceasta, dispozițiile legale prevăd o altă procedură, și nu contestația la executare. Pe calea contestației la executare instanța poate verifica doar respectarea condițiilor de formă privind emiterea titlului executoriu și îndeplinirea actelor de executare, astfel încât și aceste critici sunt neîntemeiate.
4.Instanța nu s-a dezinvestit de soluționarea cauzei ci a stabilit în mod corect cadrul legal și prevederile procedurale aplicabile în speță.
Instanța nu a analizat și nu a făcut niciun fel de aprecieri asupra cuantumului sumei stabilite în sarcina contestatoarei prin titlul de creanță, arătând chiar că nu poate face acest lucru în cadrul contestației la executare întrucât, Codul de procedură fiscală prevede, pentru aceasta, o procedură specială.
S-ar fi putut pune, în discuție, oportunitatea disjungerii contestației la titlu doar dacă s-ar fi făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv a contestării deciziei nr._ în fața organului care a emis-o respectiv Casa de Asigurări de Sănătate V..
Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă, invocate de recurentă în motivarea în drept a recursului, întrucât cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani anterior datei de 15.02.2013, Tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică astfel că, în baza art. 312 al.1 cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct.9 și art. 3041 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând cererea legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta L. G., cu domiciliul în comuna Vînători . județul V., împotriva sentinței civile nr. 1790 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice V., cu sediul în mun. Focșani, . județul V..
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. M. B. M. D. R. H.
Grefier,
I. Albiței
Red:M.B.S.
09.07.2013
N.S._10.07.2013
Jud. Fond: A. M. T.
Ex 2.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul VRANCEA | Anulare act. Sentința nr. 4323/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
