Anulare act. Sentința nr. 4323/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4323/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 1483/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - D. J.
Grefier M. J.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții Hânțoiu I., Hânțoiu A. M., H. A. și P. H. C., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 4323 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. I. I., domiciliat în mun. Focșani, ., ., jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. B. T. pentru apelanți și intimatul personal și asistat de avocat Ț. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Tribunalul, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. B. T. având cuvântul pentru apelanți, susține motivele de apel formulate în scris, critică sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în mod greșit s-a reținut că a existat acceptarea tacită a reclamantului la succesiunea def. N. C I. deși a renunțat la moștenire în fața notarului public, conform mențiunilor înscrise în certificatul de moștenitor nr.643/1979. Deși certificatul de moștenitor nu a fost înscris în fals, instanța de fond a trecut peste forța probantă a acestuia și a admis acțiunea.
L –a întrebarea instanței, precizează că nu s-a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2305/07.04.2011.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Av. Ț. A. pentru intimat având cuvântul susține că intimatul a promovat acțiunea de față întrucât nu a renunțat la succesiunea tatălui său adoptiv. Certificatul de moștenitor are caracter declarativ și nu echivalează cu un act autentic . Acesta cuprinde o mențiune falsă însă la momentul la care reclamantul a luat cunoștință de existența a lui, acțiunea penală era prescrisă și nimeni nu mai putea fi tras la răspundere.
Potrivit disp.art. 184 C.pr civ, cînd acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, instanța civilă poate cerceta falsul prin orice mijloace de dovadă.
Intimatul s-a comportat ca un veritabil moștenitor al tatălui său adoptiv, în anul 1991 a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, i s-a emis titlu de proprietate pentru terenurile deținute de autorul său și acțiunea pentru anulare a titlului formulată de moștenitorii defunctei H. O. a fost respinsă. Cu ocazia judecării acțiunii în anularea titlului de proprietate a luat intimatul cunoștință de certificatul de moștenitor a cărui anulare în parte s-a dispus de către instanța de fond. S –au făcut demersuri pentru a se obține declarația sa de renunțare la succesiune însă aceasta nu a fost găsită. Intimatul a făcut dovada că a acceptat succesiunea și că certificatul de moștenitor este în parte nereal. Solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depune la dosar practică judiciară.
Av. B. T. în replică susține că intimatul a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1990 invocând că este moștenitorul def. N. C I., însă nu a depus certificatul de moștenitor și fără a se verifica, a intrat în posesia unor terenuri care nu i se cuveneau.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ reclamantul N. I., în contradictoriu cu pârâții P. Hînțoiu – C., Hînțoiu A., Hînțoiu A. – M. și Hînțoiu I., a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 643/15.07.1979 emis de BNS C. pentru dezbaterea succesiunii defunctului N. C. I..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în calitate de fiu adoptat al defunctului, în anul 1979, în urma unei citații, s-a prezentat la Tribunalul V. pentru dezbaterea succesiunii acestuia, că fiind întrebat de notar dacă renunță la moștenire în favoarea fiicei defunctului, Hînțoiu O., a refuzat și a dat o declarație în sensul că nu renunță la succesiune pentru că aceasta își primise drepturile de moștenitor pe când trăia tatăl lor că notarul i-a cerut să semneze mai multe acte, fără a fi înștiințat pentru ce semnează și că nu recunoaște certificatul de moștenitor pentru că înscrierile din cuprinsul actului au fost făcute fără acordul lor. A mai precizat reclamantul că a aflat despre existența acestui certificat de moștenitor în procesul deschis de reclamanți în cadrul dosarului nr._ și că la verificarea făcută la Arhiva Națională s-a constatat că lipsește dosarul de dezbatere a succesiunii și declarația formulată de el pentru nerenunțare la moștenire.
Reclamantul nu și-a întemeiat în drept cererea.
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că reclamantul a beneficiat de mai multe proprietăți prin inducerea în eroare a autorităților cu ocazia retrocedărilor, obținând aproximativ 5 ha teren care a aparținut lui N. C. I. și că reclamantul nu este îndreptățit să îl moștenească pe acesta pentru că a renunțat în mod expres la moștenirea lui.
Prin sentința civilă nr. 4323/2012 Judecătoria Focșani a admis cererea, a anulat în parte certificatul de moștenitor nr. 643/15.07.1979 emis de BNS V. în ceea ce privește menționarea în cuprinsul acestuia a faptului că reclamantul este străin de succesiune prin renunțare.
A constatat că reclamantul are calitatea de moștenitor al def. N. C.I. alături de H. T.O. și că ambii moștenitori au câte o cotă egală de ½ fiecare din moștenirea defunctului.
A reținut instanța că reclamantul contestă faptul că este renunțător la succesiunea tatălui său adoptiv, așa cum s-a înscris în certificatul de moștenitor nr. 643/1979, dar că deși s-au făcut demersuri numeroase pentru a se atașa declarația de renunțare înregistrată sub nr. 969/1979 și copia dosarului de dezbatere a succesiunii acestea nu au fost găsite nici la Arhiva Notarială V. și nici la Arhivele Naționale –Serviciul Județean V..
Că din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul s-a comportat ca un veritabil moștenitor al defunctului fiind recunoscut ca atare în familie și în comunitate și a întocmit acte juridice în acest sens.
A mai reținut că reclamantului de pe urma defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr._/1995, titlu menținut prin sentința civilă nr. 2305/2011 a Judecătoriei Focșani, prin care pârâții din prezenta cauză au solicitat anularea acestui act pe motiv că intimatul este străin la moștenirea defunctului, prin renunțare.
Că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP I. sub nr. 1996/2003 reclamantul a înstrăinat o parte din terenul care i s-a reconstituit prin titlul de proprietate.
A apreciat instanța că acțiunea este întemeiată atâta timp cât nu există în fizic declarația de renunțare a reclamantului la moștenirea defunctului și ținând cont că reclamantul s-a comportat ca un veritabil moștenitor fiind recunoscut ca atare în comunitate și lăsat să se comporte astfel de fiica naturală a defunctului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel pârâții care au criticat sentința ca nelegală și netemeinică deoarece instanța și-a format convingerea pe baza depoziției unui martor și prin instituirea unei prezumții nelegale.
A omis principiul potrivit căruia actul autentic face dovada absolută asupra unei situații juridice până la defăimarea acestuia ca fiind fals, stabilită prin înscrierea în fals și dovedirea falsului invocat.
Instanța de fond a ignorat actele depuse din care rezultă faptul că reclamantul printr-un acord încheiat a declarat în timpul vieții autorului că numai are nici o pretenție asupra bunurilor acestuia în viitor.
Au solicitat ca în apel să se admită proba testimonială cu un martor și acte.
Au solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Prin întâmpinare intimatul N. I.I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece din nici o probă nu a rezultat că a fost renunțător la moștenirea tatălui său, că a fost singurul care a formulat cerere de reconstituire și cu acordul mamei biologice, O., a stăpânit bunurile succesorale.
Constatarea falsului comis în anul 1979 nu mai poate fi făcută prin plângere penală, fapta fiind prescrisă, iar înscrisul nu putea fi defăimat ca fals potrivit art. 180 și 184 cod procedură civilă câtă vreme originalul nu se afla în arhivele și la instituția care l-a emis.
În doctrină și practica judiciară s-a stabilit că singura în măsură să constate nulitatea actului este instanța civilă prin coroborarea probelor administrate în acțiunea civilă.
Că a cunoscut despre certificatul de moștenitor abia în cadrul dosarului de anulare titlu de proprietate.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând se reține că prin sentința civilă nr. 2305/07 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._/231/2010 s-a respins acțiunea pronunțată de apelanții de astăzi împotriva intimatului N. I.I., hotărâre irevocabilă.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul acestui dosar s-a solicitat anularea titlului nr._/1995 eliberat intimatului de pe urma def. N. C.I. deoarece acesta este străin de moștenire conform certificatului de moștenitor nr. 643/1979.
În cuprinsul sentinței instanța a reținut că documentele aflate la dosar confirmă calitatea intimatului N. I.I. de moștenitor al def.N. C.I. și că acesta este singurul moștenitor care a formulat cerere de reconstituire.
Față de această sentință irevocabilă se reține că, calitatea de moștenitor a intimatului față de defunctul N. C.ion a fost reținută cu putere de lucru judecat, înlăturarea acestei constatări nu mai poate avea loc cât timp s-ar încălca dispozițiile art. 6 din CEDO. Aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu dintre aceleași părți ce a fost soluționată irevocabil pe cale de excepție sau pe fond într-un anumit sens, cât timp a stat la baza soluției din dispozitiv a dobândit putere de lucru judecat și trebuie avută în vedere de instanța sesizată ulterior .
Dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului și unul dintre elementele acestui principiu este principiul securității raporturilor juridice care impune ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată di contestate, instanțele sesizate ulterior nu mai pot să repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare.
Ori în cauză măcar sub acest aspect al respectării art. 6 din CEDO se constată că prima instanță a soluționat corect cauza cât timp printr-o hotărâre judecătorească anterioară s-a reținut calitatea de moștenitor în condițiile în care se invocase ca temei al acestei acțiuni existența certificatului de moștenitor în care N. I.I. apare ca renunțător, înscris invocat și în prezenta cauză.
Se mai reține că în lipsa atât a declarației de renunțare cât și a dosarului de dezbatere a succesiunii nu se poate verifica realitatea renunțării la moștenire mai ales cât timp aceasta este contrazisă de probele de la dosar. Din depoziția martorului Coboeioiu I. rezultă că intimatul a rămas în casa bătrânească după decesul lui N. C.I., terenul din jurul casei fiind foarte puțin, că acesta a stăpânit și alte terenuri rămase de la defunct.
Susținerea că imobilul defunctului din pct. Podul Peticului ar fi rămas defunctei H. O. nu poate fi primită deoarece martorul s-a referit explicit la casa bătrânească iar în acest punct există două locuințe, cea a defunctului N. C.I. dar și cea a Olimpiei, aspect care rezultă din sentința civilă nr. 2502/2012 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ coroborată cu adresele nr. 3956/2012 și nr. 3874/2012 emise de Primăria Năruja .
Calitatea de moștenitor rezultă și din împrejurarea că intimatul a fost singurul care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma def. N. C.ion deși în anul 1991 sora sa/mama naturală H. O. trăia și ar fi putut formula la rândul său această cerere.
Depoziția martorului R. A. nu poate fi reținută deoarece este concubinul mamei apelanților și nici nu relevă aspecte care să intereseze cauza, respectiv modul de stăpânire a caselor după decesul lui N. C.I. (1979) nu putea fi conținut de înscrisurile găsite în casa bătrânească din P. Peticului întrucât este neverosimil ca vreun act vechi să conțină asemenea referiri și acesta dacă exista putea fi depus la dosar.
Nu are relevanță înțelegerea dintre H. O., defuncta și N. I.ion din anul 1973 deoarece aceasta este anterioară decesului lui N. C.I. iar potrivit art. 965 cod civil ,,Nu se poate face renunțare la o succesiune ce nu este deschisă, nici nu se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimțământul celui a cărui succesiune este în chestiune”.
Prin urmare interpretarea dată de apelanți că acest înscris din anul 1973 reprezintă înțelegerea părților referitoare la succesiunea lui N. C.I. este greșită întrucât o asemenea convenție chiar dacă ar fi existat este nulă absolut.
În ceea ce privește constatarea falsului cu privire la declarația de renunțare nu poate fi aplicată procedura prev.de art. 180 și 184 cod procedură civilă cât timp nu s-a putut identifica exemplarul original și nici măcar o copie a acestuia necesare pentru a se putea recurge la una din cele două proceduri în condițiile în care pentru lipsa acestor înscrisuri nu este în culpă intimatul-reclamant, actele fiind în păstrarea unor autorități ale statului.
Pentru aceste considerente tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică urmând ca în baza art. 296 cod procedură civilă să se respingă apelul ca nefondat.
În baza art. 274 și urm. cod procedură civilă apelanții vor fi obligați către intimat la plata de 1.000 lei onorar de avocat prin reducerea acestuia de la suma de 1700 lei având în vedere că în apel cauza a avut doar 3 termene de judecată.
Văzând apelul legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții Hânțoiu I., Hânțoiu A. M., H. A. și P. H. C., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 4323 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. I. I., domiciliat în mun. Focșani, ., ., jud. V..
Obligă apelanții către intimat la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ( prin reducerea acestuia).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013.
Președinte, C. C. | Judecător, D. J. | |
Grefier, M. J. |
Red:C.C.
06.03.2013
N.S._07.03.2013
Jud. Fond. A. P.
Ex 8.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-06-2013, Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
