Obligaţie de a face. Sentința nr. 3134/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3134/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 11175/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 276
Ședința publică de la 05 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: R. H.
Judecător: S. M. B.
Grefier: I. Albiței
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul P. G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 3134 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. M., cu domiciliul în comuna Nereju . V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul P. G., personal și asistat de av. Danțiș N., potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, și intimatul P. M., personal și asistat de av. Berzunț L., potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. Danțiș N. depune la dosar un raport de expertiză de la o altă cauză precizând că l-a înmânat și părții adverse.
Av. Berzunț L. apreciază că acest raport de expertiză este irelevant în cauză întrucât părțile nu se judecată în revendicare.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. Danțiș N. având cuvântul pentru apelantul P. G., precizează că drumul în litigiu, este un drum public construit de organele locale, prevăzut în schița de cadastru funciar, înainte de anul 1989 – fosta proprietate a reclamantului a fost confiscată – reclamantul a fost arestat și i-a fost confiscată întreaga avere. S-au făcut apoi loturi în folosință din care i s-a dat și lui P. M. și a fost făcut astfel și drum – este un drum public – cel ce se solicită a fi deblocat. La măsurătoare, excluzând cele două loturi cumpărate de P. M., avea 1621 m.p., constatându-se că s-a închis și acest drum.
Nu s-au avut în vedere cele patru procese verbale – în principal – la data punerii în posesie în anul 1992, s-a efectuat și acea schiță. La celelalte rapoarte nu s-a înaintat acea schiță. Însăși Primăria Nereju în anul 1997 în dreptul lui P. G. a înscris că nu există schiță și chiar Primăria a încheiat procesele verbale, a constatat că intimatul a blocat acel drum și i-a pus în vedere să îl deblocheze precizând că drumul este închis în mod abuziv.
La data de 23.06.1993 este încheiat procesul verbal de către Comisia Locală, care spune că drumul este blocat cu lut, și altele, și că i s-a pus în vedere să îl deblocheze, iar intimatul a spus că niciodată nu a fost chemat și nu i s-a pus în vedere să deblocheze drumul. De asemenea, este și procesul verbal din 04.07.1994, la care face referire.
Precizează că acest drum îi împarte proprietatea lui P. G. în așa fel încât nu poate fi folosit, iar acesta dorește să vândă terenul și nu poate din această cauză. Apreciază că aceste documente – care sunt destul de clare, nu s-au avut în vedere de prima instanță și mai precizează că și-a recăpătat cei 705 m.p. acaparați de E. N.. Solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței civile cu obligarea pârâtului de a debloca drumul. Solicită cheltuieli de judecată și depune chitanță reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Av. Berzunț L. având cuvântul pentru intimatul P. M., precizează că o singură susținere este adevărată și anume că terenul proprietatea lui P. G. este traversat de drumul de 7 m lățime, acest drum nu este public a fost înființat de proprietarii care au case în zonă. P. G. nu a folosit niciodată acest drum și într-adevăr reclamantul dorește să vândă terenul. A depus la dosar schițele anexă la contractul de vânzare cumpărare din anul 2007 și precizează că este vorba de acest drum pentru a departaja casele. Din expertiza tehnică de la fond rezultă că acest drum nu-i folosește lui P. G.. Apreciază sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală precizând că în schiță este dar acest drum și că P. G. are pe unde să treacă nu are nevoie de acest drum. Solicită respingerea apelului și cheltuieli de judecată.
Av. Danțiș N. în replică precizează că toate demersurile făcute la primărie au fost întocmite de P. G., deci nu s-a împăcat cu situația înființării drumului pe terenul său.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2012 ,sub nr._ ,reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâții P. M.,pentru obligarea acestuia la deblocarea drumului de comunicatie si pe paratul E. N.,pentru revendicare solicitând sa se dispuna obligarea paratului sa-i lase in deplina proprietate si pasnica posesie terenul in suprafata de 500 mp,situat in intravilanul satului Nereju M.,pct.”T.”,T49 ,p.c.1472,1476 .
În motivarea acțiunii ,reclamantul a arătat că este proprietarul suprafetei de 4100 mp. teren faneata situat in intravilanul com.Nereju,..”T.’T 49,p.1472,1476 ,ca intre timp vecinatatile terenului s-au schimbat pe toate laturile,ca paratul Petrscu M. a inchis in mod abuziv drumul public care asigura accesul din terenul sau catre drumul principal ,ca intreaga suprafata este strabatuta de drunuri formate abuziv ,din cauza ca paratul a inchis drumul initial astfel ca ii este tulburata grav proprietatea.A mai sustinut ca din totalul de 4100 mp. teren ,in prezent mai ocupa doar 3600 mp ,diferenta fiind ocupata de paratul E. N. fara nicio justificare.
În drept,acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1073,art.480-481 C.civ.
În susținerea acțiunii,legal timbrate,s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri, martori, expertiza tehnică topografică .
Paratii legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză ,nu au solicitat probe in aparare in termen procedural, insa la termenul de judecata din data de 05.02.2013 ,dupa prima zi de infatisare ,paratii au solicitat proba cu cate un martor pentru a dovedi conditiile exercitarii posesiei ,cerere la care reclamantul s-a opus invocand tardivitatea formularii acesteia,proba ce a fost respinsa de instanta ,in consecinta.
Sub aspectul probatoriului,au fost încuviințate la solicitarea reclamantului și a paratilor proba cu înscrisuri ,depozitia martorului Staruiala S. și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, fiind depus în acest sens raportul de expertiză efectuat de expert tehnic S. N.(f.85-90,110-112).
Prin sentința civilă nr. 3134/25.06.2013 s-a admis cererea având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtul E. N. și a fost respinsă cererea având ca obiect ridicare construcție formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtul P. M..
Pentru a pronunța această soluție de respingere a cererii prima instanță a reținut că:
În ce privește insa cel de-al doilea capat de cerere ,privind obligarea paratului P. M. sa ridice constructia edificata de parat,identificata de expert cu indicativul C4 pe schita –f.112 ,reprezentand sopron, instanta il va respinge ca neintemeiat ,pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum expertul a concluzionat ,terenul identificat ca fiind proprietatea reclamantului este traversat de drumul de exploatare 1473 ,care se continua cu drumul satesc 1463 ,pana la drumul satesc 1508 conform schitei 1-f.88 si planului cadastral –f.89,drumurile fiind publice, figureaza in planul cadastral al localitati, la punerea in posesie fiind intocmita o schita(anexa nr.2)-f.90 ce a se afla la Primaria . corespunde cu planul cadastral al loclaitatii ,si ca din documente nu rezulta ca ar mai exista si alte drumuri publice care ar fi traversat proprietatea reclamantului .S-a concluzioant de expert ca iesirea la drumul public (drumul satesc 1508 )pentru terenul in suprafata de 500 mp ,proprietatea paratului P. M. se efectueaza prin calea de acces cu latimea de 4 m. creata de Primaria . figureaza in planul cadastral al localitatii ,cale de acces care este deschisa la capatul din nord si inchisa cu gard la capatul de sud ,unde este amplasata constructia privizorie C4 –sopron .
Astfel ,este evident ca analizand schita intocmita de expert-fila 88, iesirea reclamantului la calea publica nu este obturata prin constructia C4 edificata de paratul P. (reclamantul dispune in acest scop de drumul de exploatare 1473 ,care se continua cu drumul satesc 1463 ,pana la drumul satesc 1508 conform schitei nr. 1-f.88 ).Totodata, terenul pe care este edificata constructia C4 –soporon,nu apartine nici reclamantului dar nici paratului P., astfel ca nu se justifica interesul reclamantului de a solicita ridicarea constructiei edificate pe domeniul public ,in conditiile in care locul situarii acesteia este nu pe un drum public ci doar pe o cale de acces in legatura cu care reclamantul nu a dovedit ca ii este indispensabila.Dimpotriva, iesirea reclamantului la calea publica poate fi facuta pe drumul de exploatare 1473 ,drumul satesc 1463 in conditii mult mai bune avand in vedere amplitudinea deschiderii la calea publica 1473 DE pe o lungime de 93,20 m, fata de cea a deschiderii la calea de acces pe care este situat sopronul,de doar 3,73 m.Mai mult,observand configuratia terenurilor si a constructiilor edificate pe acestea,se retine ca pe proprietatea recalmantului nu sunt edificate constructii, insa pe proprietatea paratului P. M. exista casa de locuit si anexele apartinand acestuia ,iar calea de acces creata desparte in doua parti proprietatea paratului ,folosirea in concret a acestei cai de catre reclamant pentru iesirea la drumul public satesc 1508 fiind ,in lipsa altor dovezi administrate de reclamant care sa justifice un real folos practic direct si personal,nu constituie decat expresia exercitarii abuzive a dreptului reclamantului de a folosi acel spatiu public .
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, reclamantul P. G. a declarat apel susținând în esență următoarele critici și argumente:
1.nu a fost analizat sub nici o formă raportul de expertiză întocmit de expertul P. O. în dosarul nr. 941/1992 care reprezintă prima constatare făcută la fața locului în legătură cu terenul care a fost preluat abuziv din proprietatea sa.
2.au fost ignorate înscrisurile și declarația martorului prin care se constată că pe terenul reclamantului există doar drumul închis de pârât la 4 iulie 1994 și astfel trecătorii fiind nevoiți să-și facă alte drumuri și cărări pe terenul reclamantului.
3.Expertul S. N. a întocmit raportul de expertiză în ceea ce privește capătul de cerere în legătură cu drumul blocat de pârâtul P. pe baza unei schițe întocmite de Primăria locală, contrar celor constatate în perioada 1993-1997 prin cele patru procese verbale.
4.instanța, de asemenea, a reținut total greșit că construcția C4 (șopron) edificat de pârât în mod abuziv pentru a bloca drumul nu este pe un drum public, ci doar pe o cale de acces, ceea ce prin închiderea lui s-a creat un prejudiciu reclamantului prin împărțirea terenului său în două triunghiuri.
5.instanța nu observă că pârâtul P. M. a dobândit nejustificat 675 mp drumul închis de pârât fiind format de organul administrației publice locale odată cu atribuirea de loturi pentru construcții de case și nu un drum oarecare.
6.instanța în mod nelegal a redus cheltuielile de judecată prin micșorarea onorariului de expert motivat că i s-a admis doar un capăt de cerere, fiind încălcat dispozițiile art. 274 al.2 cod procedură civilă.
7.Suma de 700 lei la care a fost obligat către pârâtul P. M. care reprezintă onorar avocat, este nejustificat de mare față de activitatea desfășurată de avocatul ales de pârâtul P. M..
În combaterea recursului intimatul P. M. nu a depus întâmpinare.
În soluționarea apelului de față a fost încuviințată proba cu martori și care a fost administrată la termenul din 22.10.2013.
Totodată s-au solicitat relații de la Primăria locului situării imobilului relații care au fost comunicate cu adresa nr. 3387/14.10.2013.
Apelul este nefundat.
Între părțile din proces, pe de o parte reclamantul P. G. și pe de altă parte pârâtul P. M. au existat mai multe litigii care s-au referit la terenul reconstituit primului în baza Legii nr. 18/1991 prin Ordinull Prefectului nr. 170/03.12.1997.
La soluționarea acestor cauze au fost efectuate expertize judiciare astfel cum rezultă din lucrările atașate cauzei (raportul de expertiză în dosarul nr._ (fila 30), raportul de expertiză în dosarul nr. 941/1997 (fila 49), raportul de expertiză în dosarul nr._ (depus la judecata recursului).
Trebuie observat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtului la deblocarea drumului de comunicație și să-l lase liber pentru circulația nestingherită tuturor persoanelor riverane sau conform interesului.
Actul primar care atestă existența drumului în litigiu și la care se referă reclamantul îl reprezintă planul cadastral(filele 41,77,89).
Expertul desemnat în cauză a avut în vedere și un alt înscris întocmit de un angajat al Primăriei Nereju(fila 90), act contestat de reclamant că ar fi fost întocmit cu ocazia punerii sale în posesie.
Asupra acestei chestiuni, Tribunalul a solicitat precizări Primăriei Nereju și care prin adresa nr.3487/14.10.2013(fila 15 apel) a arătat că această schiță a fost întocmită în anul 1996 cu ocazia măsurătorilor organizate de către fostul OCOT V. în vederea emiterii Ordinului Prefectului nr. 170/1997 privind retrocedarea suprafeței de 0,41 ha teren fânețe către reclamant.
Este de necontestat faptul, așa cum de altfel confirmă ambele părți, că drumul în litigiu și notat de expertul desemnat în cauză ,,cale de acces”(fila 88) a fost înființat odată cu atribuirea de loturi pentru construcții de case de locuit mai înainte de apariția Legii nr. 18/1991.
De asemenea, este necontestată existența planului cadastral dar care poartă mai multe trasee de trecere pe terenul reclamantului.
Din verificarea acestui plan cadastral și având în vedere și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză chiar și cele din rapoartele de expertiză amintite mai sus, rezultă că drumul aratat că ar fi inchis de pârât, deși apare configurat, acesta nu poartă un număr cadastral spre deosebire de celelalte drumuri care interesează cauza, respectiv 1463 DS care continuă din D1508 până la . precum și De1473 care este evidențiat la . si face joncțiunea cu drumul sătesc de mai sus Ds1462.
Importanța cadastrului este de netăgăduit prin aceea că furnizează date reale privitoare la toate bunurile imobile inclusiv a căilor de acces.
Copiile planului cadastral în discuție depuse de ambele parti sau de autoritatile locale prezinta un caracter usor ilizibil și astfel orice constatare va fi facuta in raport de cea care este mai aproape de sursa primară, respectiv se află la file 24 apel, act care a fost avut în vedere la stabilirea inventarului bunurilor care alcătuiesc drumul public al comunei Nereju.
Se poate constata, încă odată, că drumul intitulat cale de acces nu poartă un număr cadastral spre deosebire de drumurile sătesc și de exploatare amintite mai sus care au fost avute în vedere la întocmirea anexei nr. 37 publicată în M.Of. nr. 663 bis /06.09.2002 și deci, astfel cum apar evidențiate în înscrisul care a stat la baza întocmirii acestei anexe (fila 28) în care se regăsesc indicativele 1463 și 1473 având destinația de drum – străzi și ulițe respectiv drum exploatare.
Având în vedere criticile care primează motivul de apel așa cum au fost mai sus menționate vor fi verificate și analizate în cele ce urmează:
1.raportul de expertiză depus în dosarul nr. 941/1992 are o valoare extrajudiciară în comparație cu raportul de expertiză întocmit în cauză, având în vedere totodată și faptul că raportul de expertiză anterior nu poate constitui un înscris probator în sensul legii, astfel că în mod corect prima instanță a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
2.procesele verbale încheiate de autoritatea locală(filele 8,9,11,12) redau atitudinea pârâtului față de folosirea drumului intitulat cale de acces, însă pentru a constata caracterul de drum public destinat circulației, prin aceste înscrisuri nu se combate și nici completa indicativele cadastrale de natură să stabilească categoria de drum public despre care am observat că drumul în litigiu nu poartă un asemenea indicativ.
3.Totodată, procesele verbale de mai sus nu pot infirma cele evidențiate prin schița întocmită de OCOT V. (fila 90 fond și fila 23 apel) acesta intrând în circuitul civil și fiind avut în vedere la intocmirea anexei nr. 37 privind inventarul bunurilor din domeniul public.
4.În cele mai sus arătate s-a constatat că drumul de comunicație la care se referă reclamantul în petitul cererii, este o cale de ieșire la drumul public, constatare care a fost relevată atât de expertul în cauză dar chiar și în celelalte rapoarte de expertiză învederate de reclamant.
Cât privește faptul ridicării de către pârât a unor construcții pe acest drum nu reprezintă o condiție de admitere a cererii, acest fapt fiind analizat corect de instanța de fond prin prisma accesului reclamantului la calea publică în care, în speță, aceasta se poate realiza pe drumul de exploatare1473 DE și 1463 DS.
5.motivul de apel prin care se relevă faptul că pârâtul P. M. ar fi ocupat nejustificat 675 mp, exced obiectul cererii de chemare în judecată având ca obiect obligație de a face și nu de revendicare în contradictoriu cu pârâtul.
6.efectuarea expertizei judiciare în cauză a fost determinată și de identificarea căii de acces la care s-a referit reclamantul precum și la stabilirea suprafeței de teren revendicată de la un alt pârât astfel că în raport de admiterea în parte a cererii, costul acestui mijloc de probă va fi recuperat doar de la pârâtul E. N. într-un cuantum redus.
7.solutionarea fondului cauzei a solicitat un număr mare de termene de judecata, apărătorul pârâtului fiind prezent la termenele acordate ceea ce formează convingerea că onorariul de avocat în sumă de 700 lei nu este disproporționat.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va respinge apelul și în temeiul art. 274 cod procedură civilă va obliga apelantul către intimat la plata onorariului de avocat achitat în cursul acestei proceduri judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul P. G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 3134 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. M., cu domiciliul în comuna Nereju . V..
Obligă apelantul către intimat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorar de avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător,
R. H. S. M. B.
Grefier,
I. Albiței
Red:H.R.
13.11.2013
N.S._22.11.2013
Jud. Fond: R. I.
Ex 4.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4716/2013. Tribunalul VRANCEA | Fond funciar. Sentința nr. 996/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
