Reziliere contract. Decizia nr. 976/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 976/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 5049/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 976/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -C. C.
Judecător -V. M.
Judecător- S. R.
Grefier- D. B. Mihailișca
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra contestației in anulare formulata de contestatorul S. R.,domiciliat in . împotriva deciziei civile nr.630 din data de 27.06.2013 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr. 4626 /231/2012 si in contradictoriu cu intimatul S. I..
Dezbaterile asupra contestației in anulare au avut loc în ședința publică de la 28 noiembrie 2013,note consemnate în încheierea de la acea zi și care fac parte integranta din prezenta,când tribunalul ,in vederea deliberării,a amânat pronunțarea pentru data de 05 decembrie 2013, când;
TRIBUNALUL
Asupra contestației in anulare de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ contestatorul S. R. în contradictoriu cu intimatul S. I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 300/2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, și a solicitat anularea acesteia, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
A arătat contestatorul că reclamantul S. I. a formulat acțiune în reziliere a contractului de întreținere nr._/1992 pentru cota de ½ din terenul ce a făcut obiectul contractului pentru nerespectarea obligației de întreținere de către intimat.
La data de 03.05.2012 reclamanta i-a vândut contestatorului dreptul litigios ce constă în dreptul real de proprietate asupra terenului care ar fi urmat să revină în patrimoniul acesteia odată cu rezilierea contractului de întreținere nr._/1992 .
Instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului apreciind fără temei că reclamanta nu i-a cedat un drept de creanță și anume dreptul la întreținere.
A formulat recurs în cauză și a arătat că instanța a admis în mod greșit excepția potrivit art. 2258 NCC apreciind că reclamanta i-a cedat un drept de creanță întrucât a confundat dreptul real de proprietate asupra terenului care ar fi urmat să revină în patrimoniul reclamantei cu dreptul de creanță care i s-ar fi cuvenit ca urmare a executării contractului.
Instanța trebuia să reintroducă în cauză pe reclamanta S. I. pentru ca aceasta să-și precizeze poziția cu privire la obiectul acțiuni promovate și nu să respingă acțiunea încălcând principiul disponibilități.
Instanța de recurs a respins recursul fără să-l judece în fond și fără să cerceteze motivele de casare invocate înlăturarea nelegalității impunându-se a fi efectuată pe calea contestației în anulare în temeiul art. 317 al.2 teza finală.
Instanța de recurs a apreciat că nu-și poate extinde controlul asupra încheierii din 19.06.2012 întrucât această încheiere nu a fost atacată cu recurs și ca, dând curs cererii de introducere în cauză în calitate de reclamant a contestatorului a respectat principiul disponibilități.
Ori instanța ar fi trebuit să observe că încheierea din 19.06.2012 nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu fondul cauzei iar criticile privind scoaterea din cauză a reclamantei inițiale și neintroducerea ei în cauză ar fi trebuit cercetare legal .
Instanța de recurs a ignorat cercetarea tuturor motivelor de recurs printre carte și aplicarea greșită a art. 2258 NCC care nu era aplicabil deoarece actul juridic supus cererii de reziliere a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Instanța de control a schimbat obiectul cauzei considerând că acesta privea executarea întreținerii deși nimeni nu a cerut executarea ei, ci exact contrariul, denunțarea întreținerii și restituirea imobilului.
Instanța a greșit și atunci când a apreciat că reclamanta inițială nu putea vinde mai mult decât avea deși vânzarea drepturilor litigioase permite tocmai cesiunea unor drepturi pe care titularul nu le are în patrimoniu.
A solicitat admiterea contestației în anulare în baza art. 317 al.2 teza finală și art.319 al.2 teza finală cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul S. I. a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
S-a atașat dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 630/2013 ce de fapt a fost contestată de recurentul contestator.
Contestația în anulare nu este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 cod procedură civilă ,,Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație ....... când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Din analiza argumentelor prezentate în cuprinsul motivării contestației în anulare și din verificarea considerentelor deciziei contestate rezultă că instanța a analizat motivele de recurs dar că aceasta ar fi comis greșeli de judecată referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a unor norme de procedură și de drept material altele decât cele reglementate în art. 317 cod procedură civilă(necitarea și lipsa competenței de ordine publică a instanței).
Ori toate susținerile contestatorului nu reprezintă decât critici ale deciziei dar care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de admisibilitate ale contestației în anulare ce reprezintă de fapt un recurs împotriva deciziei pronunțare în recurs cale care nu este permisă de legea de procedură, greșelile de judecată invocate de către contestator nefăcând obiect al îndreptării pe calea contestației în anulare.
Pentru aceste considerente și cum nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 cod procedură civilă urmează să se respingă contestația în anulare ca neîntemeiată.
În baza art. 274 și urm. cod procedură civilă contestatorul va fi obligat către intimat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Văzând contestația legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestatia in anulare formulata de contestatorul S. R.,domiciliat in . împotriva deciziei civile nr.630 din data de 27.06.2013 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr. 4626 /231/2012 si in contradictoriu cu intimatul S. I..
Obliga contestatorul la 700 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Președinte, C. C. | Judecător, V. M. | Judecător, S. R. |
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:C.C.
18.12.2013
N.S._19.12.2013/ ex 2.
| ← Îndreptare eroare materială. Hotărâre din 21-11-2013,... | Revendicare mobiliară. Decizia nr. 344/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
