Accesiune imobiliară artificială. Unitate de stat reorganizată în condiţiile Legii nr. 15 din 1990. Calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ-teritoriale. Lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor
| Comentarii |
|
C. civ., art. 482, art. 492 Legea nr. 15/1990, art. 20
Municipiul Bucureşti este unitatea administrativ-teritorială reprezentată de Primar General în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice şi care în calitate de reprezentant al statului ce administrează bunurile imobile ale acestuia ar putea contesta dreptul intimatei-reclamante asupra bunurilor imobile în cauză, motiv ce justifică calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât.
Ministerul Economiei şi Finanţelor este doar emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află clădirile în litigiu, neputând invoca nici un drept real asupra imobilelor în discuţie.
I.C.C.J., s. com., dec. nr. 854 din 24 februarie 2011
Prin sentinţa comercială nr. 11441 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor şi s-a respins cererea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a admis cererea formulată de reclamanta SC G.D.F.S.E. România SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General.
S-a constatat că reclamanta este proprietara construcţiilor edificate pe terenul situat în Bucureşti, sector 2, formate din clădiri SRM, clădiri birouri proiectare, magazii şi cameră de pază, identificate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Analizând cu prioritate excepţia invocată de acest pârât conform art. 137 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că în speţă îşi au aplicabilitate dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 15 din 1990 conform cărora bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia întrucât reclamanta a fost o unitate de stat, reorganizată în condiţiile actului normativ mai sus evocat.
în raport de modul de dobândire a proprietăţii justifică legitimare procesuală unitatea administrativ teritorială în circumscripţia căreia se află bunul - municipalitatea - care poate contesta situaţia juridică a acestuia. Drept urmare a fost respinsă cererea reclamantei formulată împotriva Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pe fond s-a reţinut că reclamanta este proprietara terenului din Bucureşti, sector 2, aşa cum rezultă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6946 din 3 decembrie 2001 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor, drept intabulat în cartea funciară nr. 44663 a Municipiului Bucureşti, conform încheierii nr. 18952 din 2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în care se regăsesc înregistrate ca fapt juridic şi patru construcţii identificate pe terenul mai sus arătat.
Instanţa de fond faţă de probatoriile administrate a reţinut faptul că reclamanta a probat în condiţiile art. 1169 C. civ., existenţa dreptului său de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul proprietatea sa.
împotriva sentinţei comerciale nr. 11441 din 19 octombrie 2009 a declarat apel Municipiul Bucureşti prin Primar General, pe care o consideră ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin decizia comercială nr. 255 din 28 mai 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a respins apelul declarat de apelantul Municipiul Bucureşti prin Primar General.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei este corect introdusă pe temeiurile de drept invocate, respectiv dispoziţiile art. 482, art. 492 C. civ. şi art. 20 din Legea nr. 15 din 1990. S-a reţinut faptul că reclamanta SC G.D.F.S.E. România SA este proprietara construcţiilor edificate pe terenul situat în Bucureşti, sector 2, conform atât Legii nr. 15/1990 (art. 20), cât şi art. 482 şi art. 492 C. civ., care atestă dreptul de necontestat al reclamantei - proprietară a terenului prin accesiune - pentru clădirile ridicate pe acest teren.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerul Economiei şi Finanţelor, iar pe fond respingerea cererii formulate de reclamantă împotriva Municipiului Bucureşti prin Primar General, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
în dezvoltarea în fapt a recursului pârâtul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 482 C. civ.
- Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6946 din 3 decembrie 2001 a fost emis de Ministerul Industriei şi Resurselor şi nu de Primăria Municipiului Bucureşti, iar la dosar nu există nici o hotărâre de guvern din care să rezulte că terenul şi construcţiile ar fi trecut în proprietatea şi administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti. Faţă de art. 482 C. civ. în situaţia în care Municipiul Bucureşti nu a avut niciodată nici drept de proprietate şi nici drept de administrare asupra terenului în cauză, este evident că nu poate avea pretenţii în ceea ce priveşte dreptul societăţii G.D.F.S.E. ROMANIA SA nici asupra terenului şi implicit nici asupra construcţiilor ridicate pe teren.
Intimata SC G.D.F.S.E. România SA Bucureşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Instanţa a apreciat că recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârât.
Recurentul a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziţii este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau natura, ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect prevederile art. 482 C. civ., art. 492 C. civ. şi Legea nr. 15 din 1990 reţinând că recurentul pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.
în mod legal instanţa de fond şi instanţa de apel au constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor, deoarece acesta, respectiv antecesorul său Ministerul Industriei şi Resurselor este doar emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află clădirile în litigiu, neputând invoca nici un drept real asupra imobilelor în discuţie.
Potrivit Legii nr. 215/2001 Municipiul Bucureşti este unitatea administrativ-teritorială reprezentată de Primar General în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice şi care în calitate de reprezentant al statului ce administrează bunurile imobile ale acestuia ar putea contesta dreptul intimatei-reclamante asupra bunurilor imobile în cauză, motiv ce justifică calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât.
Raportat la starea de fapt stabilită instanţa de apel a reţinut corect că reclamanta este proprietara construcţiilor edificate pe terenul situat în Bucureşti, sector 2, raportat la Legea nr. 15/1990 şi la prevederile art. 482 şi art. 492 C. civ.
Pentru considerentele expuse a fost apreciat că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. înalta Curte a respins recursul pârâtului ca nefondat.
| ← Titlu încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 desfiinţat... | Acţiune în anulare a contractului de vânzare-cumpărare.... → |
|---|
