Legea nr. 10/2001. Lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român în ipoteza în care unitatea deţinătoare a imobilului a fost identificată
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/001, art. 28
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, Statul Român poate fi subiect al raportului juridic creat prin aplicarea acestui act normativ, doar în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată. Ca atare, s-a reţinut corect că raportul juridic creat prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 s-a stabilit între persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare, în acest context dreptul la acordarea măsurilor reparatorii fiind stabilit doar în contradictoriu cu Primăria
B. şi SC V. SA.
I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1140 din 23 februarie 2010
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, s. civ., la 29 iunie 2001, reclamanţii N.A.R.R., P.M.A.M. şi S.M.M.C. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Bobiceşti, solicitând anularea dispoziţiei nr. 68 din 1 iunie 2001 şi restituirea suprafeţei de teren de 1,56 ha teren intravilan, reprezentând curtea conacului, precum şi conacul situat în vatra satului Leoteşti, comuna Bobiceşti.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului G.B., care a deţinut un conac compus din 6 camere, hol, verandă, locuinţă cu 3 camere destinată personalului, grajd, cocină de porci, coteţe de păsări, două magazii de cereale, un pătul de porumb, o remiză de vehicule agricole, două crame, pivniţă, un grajd, o baracă de scândură şi terenul aferent, care au fost preluate prin Decretul nr. 83 din 1949.
Reclamanţii au precizat că în mod greşit, prin dispoziţia contestată li s-a respins cererea, motivat de faptul că imobilele nu există, deşi în realitate, multe dintre anexe se regăsesc pe teren, respectiv două crame şi pivniţă, iar materialele rezultate din demolarea celorlalte imobile există în materialitatea lor.
în cauză a fost introdus Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Olt, în calitate de pârât.
Printr-o altă contestaţie pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanţii N.A.R.R., P.M.A.M. şi V.Ş.G. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 67 din 1 iunie 2001, emisă de Primăria Comunei Bobiceşti şi obligarea acestuia la restituirea imobilelor din comuna Bobiceşti, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii.
în motivarea acestei contestaţii, s-a făcut referire la acelaşi imobil, teren, conac şi construcţiile anexe, precizându-se că o parte din clădiri şi terenul aferent sunt deţinute, de
SC V. SA, care, deşi a fost notificată, nu a emis dispoziţia de restituire.
Ca urmare, reclamanţii au solicitat obligarea SC V. SA şi a Primăriei B. la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
In al doilea ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 1700 din 3 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt, s-a admis contestaţia formulată de reclamanţi şi s-au anulat dispoziţiile nr. 67 şi 68 din 1 iunie 2001, emise de Primăria Bobiceşti Judeţul Olt. A fost obligată pârâta SC V. SA, prin lichidator SC N.I. SRL, să restituie reclamanţilor în natură o pivniţă şi două magazii de cereale situate pe suprafaţa de 8816,5 mp teren intravilan, situat în comuna Bobiceşti, sat Leoteşti, judeţul Olt. S-a constatat că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii reprezentând valoarea de piaţă a construcţiilor ce nu se mai pot restitui în natură, în contradictoriu cu pârâţii SC V. SA prin lichidator judiciar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că autorului reclamanţilor
i s-au preluat abuziv bunuri imobile, o parte din acestea fiind evidenţiate în patrimoniul pârâtei SC V. SA, care a fost obligată să le restituie în natură, iar o altă parte nemaiexistând fizic, pentru acestea fiind constatată îndreptăţirea la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta D.G.F.P. Olt în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, susţinând, în esenţă, că nu are calitate procesuală activă, întrucât în sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic se stabileşte între persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizarea entităţii notificate. S-a mai arătat că Statul Român are calitate procesuală pasivă doar în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din legea specială, respectiv în cazul în care entitatea deţinătoare nu poate fi identificată.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 37 din 10 februarie 2009, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins contestaţia faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, nu se regăseşte în cauză, întrucât bunurile imobile cu privire la care s-a dispus restituirea în natură se află în administrarea pârâtei SC V. SA, iar pentru cele care nu mai există fizic în prezent, s-a constatat, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, îndreptăţirea la acordarea de despăgubiri, atribuţiile în acest sens revenind Comisiei Centrale aflate în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul legal reclamanţii N.A., P.M. şi V.Ş., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut prin motivele de recurs că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, precum şi ale art. 28, dispoziţii legale în raport de care, în mod eronat, instanţa de apel a apreciat că măsurile reparatorii trebuie acordate doar de către SC V. SA, în condiţiile în care această societate nu a deţinut şi construcţiile pentru care s-au acordat măsurile menţionate, aceste construcţii fiind demolate de către fostul regim comunist.
Recurenţii au arătat că, în speţă, se aplică dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că nu există o unitate deţinătoare a construcţiilor (demolate), statul prin Ministerul Finanţelor având calitate procesuală pasivă pentru acordarea măsurilor reparatorii.
S-a învederat că, dacă s-ar accepta interpretarea instanţei de apel, măsura restituirii prin echivalent pentru imobilele demolate ar fi lipsită de orice efect, în condiţiile în care SC V. SA Slatina este o societate care nu mai are nici o activitate, procedura de lichidare judiciară fiind aproape finalizată. De asemenea, recurenţii au arătat că, având în vedere că măsura demolării construcţiilor a fost luată de fostul regim comunist, iar materialele rezultate în urma demolării au fost folosite de către stat, măsurile reparatorii prin echivalent trebuie acordate tot de către stat prin autorităţile centrale sau locale.
în faza recursului nu s-au achiziţionat probe noi.
Examinând criticile formulate de recurenţii reclamanţi, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, Statul Român poate fi subiect al raportului juridic creat prin aplicarea acestui act normativ, doar în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată.
în cauză, reclamanţii au notificat Primăria Bobiceşti şi pe SC V. SA, solicitând restituirea în natură a imobilelor, iar în situaţia în care acestea nu mai există, acordarea de măsuri reparatorii, unităţile notificate soluţionând notificarea prin emiterea dispoziţiilor contestate.
Ca atare, s-a reţinut corect că raportul juridic creat prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 s-a stabilit între persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare, în acest context dreptul la acordarea măsurilor reparatorii fiind stabilit doar în contradictoriu cu Primăria Bobiceşti şi SC V. SA
Argumentele invocate prin motivele de recurs în sprijinul unei răspunderi solidare a statului cu unitatea deţinătoare, decurgând din calitatea de autor al preluării abuzive, nu pot fi primite, întrucât Legea nr. 10/2001, ca lege de reparade a instituit proceduri speciale de restituire, derogatorii de la principiile generale ale răspunderii civile delictuale precum şi obligaţii specifice în sarcina unor subiecte de drept expres individualizate în actul normativ.
împrejurarea că unitatea deţinătoare SC V. SA Slatina se află în procedură de lichidare judiciară şi nu ar mai deţine active nu poate conduce, prin ea însăşi, la reţinerea calităţii procesuale pasive a Statului Român, cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate, drepturile recurenţilor reclamanţi urmând a fi valorificate în cadrul procedurilor de executare silită prevăzute de lege.
Critica potrivit căreia reparaţiile prin echivalent ar trebui acordate de stat, prin reprezentanţii săi, deoarece materialele rezultate în urma demolării ar fi fost folosite de acesta, este lipsită de suport juridic şi, de altfel, nu se circumscrie motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, se va constata că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins recursul reclamanţilor ca nefondat.
Notă:
în acelaşi sens a se vedea şi Curtea de Apel Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 414 din 14 aprilie 2011, publicată pe Portalul Instanţelor de Judecată.
| ← Obligarea la încheiere a unui contract de concesiune. Lipsa... | Titlu încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 desfiinţat... → |
|---|
