Acţiune în anulare a contractului de vânzare-cumpărare. Calitate procesuală activă a moştenitorilor proprietarului clădirii
Comentarii |
|
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că I.T.C. l-a construit şi a figurat ca proprietar al acestuia; că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a transmis, prin moştenire, succesorilor lui I.T.C., între care se află şi I.C., descendent de gradul I, autorul reclamanţilor, conform actelor de stare civilă şi de acceptare a succesiunii, se constată că aceştia au legitimare procesuală în cauză
I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2173 din 8 iunie 2010
Prin cererea intitulată „de complinire a acţiunii”, reclamanţii G.C.A.M., G.A.D. şi D.M. au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august 1993, încheiat între SC J. SA Craiova, în calitate de vânzător şi D.V., în calitate de cumpărător, având ca obiect C.T. Băileşti (fost Hotel C.).
Investită cu soluţionarea acestei cereri, S. civ. a Tribunalului Dolj, prin încheierea pronunţată la data de 8 aprilie 2005, a dispus a fi disjunsă şi a se constitui un dosar separat în vederea soluţionării ei, fixând termen, în acest scop, la data de 22 aprilie 2005.
Reţinând natura comercială a litigiului, S. civ. a Tribunalului Dolj, prin încheierea pronunţată la data de 22 aprilie 2005, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o, spre soluţionare, Secţiei comerciale a aceleiaşi instanţe.
Pârâta D.V. a invocat, prin întâmpinare, „excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a tardivităţii formulării cererii în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august 1993”, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a formulat cerere de chemare în garanţie a vânzătorului SC J. SA Craiova, în temeiul art. 1337 C. civ.
Răspunzând întâmpinării, prin petiţia depusă la dosar, la data de 28 iunie 2005, reclamanţii au solicitat respingerea, ca neîntemeiate a, excepţiilor invocate de pârâta D.V., şi au invocat, la aceeaşi dată, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dolj în soluţionarea cauzei, în primă instanţă, şi declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Craiova, faţă de valoarea imobilului de 600.000.000 lei.
Examinând excepţiile invocate în cauză, S. com. a Tribunalului Dolj a apreciat că are competenţa de a soluţiona, în primă instanţă, cererea dedusă judecăţii sale, care are caracter comercial şi este neevaluabilă în bani, evocând prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi că reclamanţii nu au calitate procesuală activă, nefiind titularii dreptului afirmat, întrucât nu au făcut dovada dreptului de proprietate a autorului lor asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită şi, în considerarea acestui fapt şi a caracterului absolut, peremptoriu a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, prin sentinţa nr. 532, pronunţată la data de 4 octombrie 2005 a respins cererea pe care aceştia au formulat-o, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, considerând de prisos cercetarea excepţiei tardivităţii şi a cererii de chemare în garanţie formulată în cauză.
Apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de S. com. a Curţii de Apel Craiova, prin dec. nr. 129, pronunţată la data de 1 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în principal, că apelanţii-reclamanţi nu au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, aşa încât, în mod corect, instanţa de fond a constatat că reclamanţii nu au calitate procesuală activă.
împotriva menţionatei decizii au formulat recurs apelanţii-reclamanţi invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. prin cererea iniţială, iar, prin completarea adusă acesteia, cu motivul de ordine publică privind necompetenţă funcţională a instanţelor, dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţele au dat o greşită şi nelegală soluţionare excepţiei lipsei calităţii procesuale active, având în vedere că, la dosarul cauzei, s-au depus înscrisuri ce atestă că I.T.C. este proprietarul clădirii numită „Hotel C.” şi acte de stare civilă din care rezultă că recurenţii-reclamanţi sunt moştenitorii proprietarului construcţiei, I.T.C., precum şi înscrisuri ce dovedesc acceptarea moştenirii autorului I.T.C. de către I.C. şi E.C.
în dezvoltarea motivului de ordine publică, circumscris prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, că soluţionarea pricinii de către secţiile comerciale ale instanţelor de fond s-a făcut cu încălcarea competenţei funcţionale exclusive ce aparţine secţiilor civile, având în vedere caracterul incidental al cererii de complinire a cererii principale, disjunsă, care trebuie să se judece de către instanţa civilă, iniţial sesizată.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatele SC J. SA Craiova şi D.V. au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, apreciind neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9, respectiv, pct. 3 C. proc. civ., invocate în susţinerea acestei cereri, iar intimatul Consiliul Local al Municipiului Băileşti a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei instanţei competente să judece litigiul de natură civilă, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, respectiv Secţiei civile a Tribunalului Dolj pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că reclamanţii au calitate procesuală activă.
Recursul este fondat.
Astfel, calitatea procesuală este una din condiţiile necesare pentru ca
o persoană fizică sau juridică să fie parte în procesul civil, presupunând existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic, iar excepţia lipsei calităţii procesuale reprezintă mijlocul procedural prin care se invocă, fie inexistenţa încălcării unui drept izvorât dintr-un raport juridic de drept material, fie inexistenţa unei legături de conexitate cu un astfel de raport, care să-i confere îndreptăţirea acelei persoane de a sta în judecată, fie lipsa abilitării pe care legea o conferă, în mod excepţional, unor persoane străine de raportul juridic de drept substanţial pentru ocrotirea unor drepturi legitime ale unor persoane sau apărarea unui interes social.
Având în vedere că, prin cererea dedusă prezentei judecăţi, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1446 din 9 august 1993, al cărui obiect îl constituie activul C.T. Băileşti - fostul „Hotel C.”; că, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv, contractul de închiriere, autentificat la Tribunalul Dolj, secţia a IlI-a, sub nr. 865 din 1916; comandamentul din anul 1921; contractul de închiriere din anul 1924; actul de donaţie, autentificat sub nr. 2226 din 1928, transcris la Tribunalul Dolj, secţia a IlI-a, sub nr. 4054 din 20 iunie 1928; procesul-verbal de preluare din data de
1 mai 1958 şi certificatul nr. 580 din 8 februarie 1994, eliberat de Filiala Arhivelor Statului Dolj, privind acest imobil, rezultă că I.T.C. l-a construit şi a figurat ca proprietar al acestuia; că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a transmis, prin moştenire, succesorilor lui I.T.C., între care se află şi I.C., descendent de gradul I, autorul reclamanţilor, conform actelor de stare civilă şi de acceptare a succesiunii, administrate în probaţiune, se constată că aceştia au legitimare procesuală în cauză şi că instanţa de apel, prin confirmarea soluţiei instanţei de fond, dată în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâta D.V., a indus incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este de observat că, deşi au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenţii nu l-au dezvoltat spre a putea fi examinat, iar motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicare în cauză, întrucât instanţa de apel a reţinut, cu justeţe, că litigiul aparţine jurisdicţiei comerciale, faţă de dispoziţiile art. 56 C. com., în considerarea calităţii comerciant a SC J. SA, vânzătorul imobilului şi a faptului că acesta făcea parte din fondul său de comerţ la momentul vânzării-cumpărării reclamate, neputându-se reţine, în raport cu cererea disjunsă, prorogarea legală de competenţă, prevăzută de art. 17 C. proc. civ., faţă de caracterul principal, de sine stătător şi, totodată, prejudicial al acesteia.
Pentru aceste considerente, constatând că instanţele nu au cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. (1) teza. 1, alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ. înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată, va admite apelul reclamanţilor şi în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ. va desfiinţa sentinţa apelată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
← Accesiune imobiliară artificială. Unitate de stat... | Anularea hotărârii arbitrale. Lipsa calităţii procesuale... → |
---|