ACT DE CONCESIUNE ASUPRA UNUI LOC DE VECI. INADMISIBILITATEA ACŢIUNII PRIN CARE SE SOLICITĂ PRONUNŢAREA UNEI HOTĂRÂRI CARE SĂ TINĂ LOC DE ACT AUTENTIC DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.

Potrivit Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi crematoriilor, actul de concesiune oferă titularului numai dreptul de folosinţă asupra locului de veci.

în atare situaţie, părţile nu pot dispune vânzarea-cumpărarea care să aibă ca obiect strămutarea dreptului de proprietate asupra locului de veci, iar o acţiune prin care se solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la locul de veci este inadmisibilă.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. 2.646 din 14.03.1997, reclamantul C.l. a chemat în judecată pe pârâţii D.L., D.M. şi D.S., solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a locului de veci situat în cimitirul Ghencea, fig. C.

în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat locul de veci de la pârâţi în anul 1990, cu preţul de 23.000 lei, însă aceştia refuză încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr. 4.392/3.06.1997, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinându-se că pârâţii aveau asupra locului de veci doar un drept de folosinţă.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, care a susţinut că, în mod netemeinic, i-a fost respinsă acţiunea, întrucât se putea reţine „transmiterea locului de veci prin testament sau donaţie".

Prin decizia civilă nr. 1.810/A din 19.06.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că susţinerile apelantului nu sunt întemeiate, atât testamentul, cât şi donaţia reprezentând manifestări unilaterale de voinţă, ce nu poate fi suplimentată de instanţele judecătoreşti.

în termen legal reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care o consideră netemeinică, întrucât, printr-o eronată interpretare a Regulamentului de funcţionare a cimitirelor din Bucureşti, nu a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act de donaţie.

Deşi recurentul nu a precizat temeiul juridic, din modul de formulare a motivelor de recurs rezultă că se face referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 11 alin. 2 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi crematoriilor umane Bucureşti, actul de concesiune oferă titularului numai dreptul de folosinţă al locului de veci. în atare situaţie, părţile nu puteau dispune vânzarea-cumpărarea care să aibă ca obiect strămutarea dreptului de proprietate asupra locului de veci, pârâţii neavând un asemenea drept de proprietate.

Susţinerile recurentului, potrivit cărora, instanţa putea să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de donaţie sunt neîntemeiate şi exced cadrului procesual.

Prin acţiunea introductivă reclamantul a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, iar prin înscrisul sub semnătură privată, la care se face referire, se menţionează, de asemenea, vânzarea-cumpărarea locului de veci.

Ca instanţa să dispună pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de donaţie ar însemna depăşirea cadrului procesual şi, implicit, încălcarea principiului disponibilităţii, prevăzut de art. 130 alin. ultim Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, în mod corect a reţinut tribunalul că atât testamentul, cât şi donaţia reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă a testatorului, respectiv donatorului, operaţiune ce nu poate fi suplinită de instanţa de judecată.

Faţă de aceste considerente, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 316 coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă. (Judecator Alina Iuliana Tuca)

(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 324/1999)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ACT DE CONCESIUNE ASUPRA UNUI LOC DE VECI. INADMISIBILITATEA ACŢIUNII PRIN CARE SE SOLICITĂ PRONUNŢAREA UNEI HOTĂRÂRI CARE SĂ TINĂ LOC DE ACT AUTENTIC DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.




matei ion 9.03.2021
concesionarea unui loc de veci se poate face umai intre persoane afate in viata? Fratele meu a fost transcris intrun act de concesiune drept concesionar dua 12 ani de la deesulacestia fara consimantul celor 2 frati aflati in viata.Va ultumescdin tot sufletul
Răspunde
Vlad Marian 11.11.2020
Bună ziua. Autorii locului de veci sunt bunicii mei. Următorul act de concesiune datează din 2004. De atunci au mai decedat câțiva concesionari, inclusiv părinții mei. Eu am act de succesiune de la Notariat după părinții mei. Preotul refuză să îmi facă alt act de concesiune spunând că nu avem "actele în regulă", fără să ne spună ce nu e în regulă. Refuză să ne mai încaseze inclusiv taxa anuală și ne amenință că va trebui să facem o nouă reconcesionare dacă nu rezolvăm urgent. Cum putem afla ce e de făcut? Trebuie să iau legătura și cu verii mei ai căror părinți co-concesionari au decedat?
Răspunde
Stela Manolache 8.06.2017
Ajutati-ne ,va rugam din suflet. Unul din moștenitorii locului de veci a făcut actul de concesiune al acestuia ,fara a anunța și celălalt moștenitor. Acesta nu vrea sa ne ofere și nouă un exemplar, iar preotul paroh ne amenință că vom pierde dreptul de moștenire daca nu intram in posesia actului. Daca se poate sa ne îndrumați ce putem face.Va mulțumim frumos.Doamne ajuta!
Răspunde