ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. CERERE DE REZOLUTIUNE PENTRU NEPLATA PREŢULUI. PRESCRIEREA DREPTULUI LA ACŢIUNE.
| Comentarii |
|
Prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate asupra bunului nu s-a transferat din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului.
Părţile şi-au asumat numai obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în forma impusă de lege.
Prin urmare, acţiunea în rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare are caracterul unei acţiuni personale, prescriptibile în termenul general de prescripţie de 3 ani, reglementat de Decretul nr. 167/1958.
Prin acţiunea introdusă la data de 11.08.1995, reclamanta L.E. a chemat în judecată pe pârâtul D.G. pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.03.1973, pentru neplata diferenţei de preţ stabilită în contract.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul, în luna martie 1973, un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul proprietatea sa, situat la adresa sus menţionată, pârâtul obligându-se să achite în total suma de 35.000 lei, 17.500 lei avans şi 17.500 lei în rate lunare, ultima obligaţie neîndeplinind-o.
Analizând probele aflate la dosar şi cererile părţilor, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 1607/17.02.1998, prin care a constatat prescris extinctiv dreptul de acţiune al reclamantei.
A reţinut instanţa de fond că antecontractul de vânzare-cumpărare dă naştere, în sarcina fiecărei părţi, la drepturi de creanţă, care sunt supuse regulilor prescripţiei, făcând în cauză aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că acţiunea sa este o acţiune reală şi, deci, imprescriptibilă, neputând fi aplicate dispoziţiile Decretului nr. 167/1958.
Tribunalul Bucureşti, analizând motivele de apel a pronunţat decizia civilă nr. 2.274/A/17.09.1998, prin care a respins apelul, ca nefondat, însuşind toate motivaţiile de fapt şi juridice ale sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică şi nelegală, deoarece acţiunea iniţială este o acţiune reală, nefiind prescriptibilă, ea vizând recunoaşterea unui acord juridic încheiat cu pârâtul.
Analizând motivele de recurs invocate, ansamblul probator aflat la dosar şi considerentele celor două hotărâri, Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Nefiind vorba de rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare, deoarece acesta nu s-a mai perfectat, între recurenta-reclamantă şi intimatul-pârât s-au născut numai raporturi obligaţionale, în cadrul cărora drepturile neexercitate în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 se sting prin prescripţie.
Este de subliniat că, pe tot parcursul timpului, începând cu luna martie 1973, reclamanta şi-a păstrat calitatea de proprietară a imobilului în litigiu, aceasta fiind singura persoană care avea calitatea să-l înstrăineze, numai printr-un act autentic de vânzare-cumpărare.
In mod corect s-a reţinut de cele două instanţe că, în speţa de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1368 Cod civil, care privesc caracterul real al acţiunii vânzătorului în rezoluţiunea vânzării, deoarece ne aflăm în prezenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare care dă naştere numai la raporturi obligaţionale, care cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Faţă de cele precizate, Curtea constată temeinicia şi legalitatea hotărârilor pronuntate, astfel încât va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta L.E. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr.63/1999)
| ← ANTECONTRACT VÂNZARE-CUMPĂRARE. NEÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR... | ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. ACŢIUNE PENTRU... → |
|---|
