ACT JURIDIC. CAUZA. CARACTERUL LICIT.
| Comentarii |
|
Cauza este o parte a voinţei juridice şi constă în scopul urmărit prin încheierea convenţiei.
întrucât prezumţia de licitate a cauzei, instituită prin dispoziţiile art. 967 Cod civil, nu a fost răsturnată, scopul urmărit ia încheierea actului adiţional contractului de vânzare-cumpărare fiind doar acela de a asigura concordanţa între suprafaţa de teren existentă faptic şi întinderea dreptului de proprietate transmis, iar nu preconstituirea de probe într-un proces de grăniţuire, rezultă că actul juridic încheiat este valabil sub aspectul cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, reclamanta I.F. a chemat în judecată pe pârâtul G.G., solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5077/1995 şi modificat prin actul adiţional nr. 4577/24.06.1996.
în motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 966-968 Cod civil, s-a arătat că pârâtul a înstrăinat numitului P.D. imobilul din str. Viitorului nr. 4, sectorul 2, învecinat cu proprietatea reclamantei, şi că, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin actul adiţional întocmit la 24.04.1996, s-a modifcat convenţia iniţială, în sensul că suprafaţa de teren este de 112 m2 şi nu 71 m2, cu precizarea că aceasta este rezultatul unei erori materiale.
A mai susţinut reclamanta că, prin actul adiţional menţionat s-a urmărit, prin fraudă de către pârât, de conivenţă cu P.D. (cu care reclamanta se afla în litigiu de grăniţuire şi revendicare), obţinerea unei suprafeţe mai mari de teren decât cea pe care a deţinut-o, în detrimentul acesteia şi, eventual, al altor vecini.
Ulterior, s-a precizat cadrul procesual, fiind chemat în judecată si numitul P.D.
Judecătoria Sectorului 2 a respins acţiunea ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 15042/1997.
în considerentele sentinţei s-a reţinut, în raport de probele administrate şi de temeiul de drept al acţiunii, precizat ca fiind cauză ilicită şi fraudarea legii, că nu s-au adus dovezi concludente în sprijinul acestora, cauzele invocate în speţă necesitând un regim probatoriu complex, presupunând dovedirea caracterului ilicit al cauzei, explicitarea legii fraudate şi a modalităţii de realizare a fraudei.
Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă, prin decizia civilă nr. 1.890/ 25.06.1998, admiţând apelul declarat de reclamanta I.F., a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută pentru cauza ilicită a actului adiţional autentificat sub nr. 4.577/24.06.1996.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a apreciat că reclamanta a făcut dovada cauzei ilicite a actului adiţional, «aceea a dobândirii de către pârâtul-intimat, în detrimentul părţii adverse, a unei suprafeţe de teren mai mari decât cea pe care în mod legal o poate deţine».
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimatul-pârât P.D., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întemeiată pe o greşeală gravă, decurgând din aprecierea eronată a înscrisurilor depuse la dosar (certificate de moştenitor, ce nu au valoarea de titluri de proprietate) şi care nu pot dovedi cauza ilicită invocată de reclamantă.
Recursul este fondat, în baza motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5.077/1995, încheiat între P.D. şi G.G., recurentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din str. Viilor nr. 4, sectorul 2, compus din teren în suprafaţă de 71 m2 şi construcţia edificată pe acesta.
Ulterior acestei date, între cumpărător şi reclamantă - proprietara imobilului învecinat, de la nr. 6, au intervenit neînţelegeri în legătură cu hotarul despărţitor dintre cele două proprietăţi, neînţelegeri care au condus la formularea unei acţiuni în grăniţuire, ce formează obiectul altui dosar.
în timpul procesului de grăniţuire, s-a încheiat un act adiţional la contractul de vânzare-cumpărare, în cuprinsul căruia părţile au specificat că îndreaptă eroarea materială strecurată în contractul iniţial, în sensul că suprafaţa de teren a imobilului vândut, situat în str. Viilor nr. 4, este de 112 m2 şi nu de 71 m2.
Solicitând constatarea nulităţii absolute a actului adiţional, reclamanta I.F. a invocat cauza ilicită a convenţiei, motivând că pârâţii au urmărit, prin încheierea actului adiţional, obţinerea pentru cumpărător a unei suprafeţe mai mari de teren decât cea pe care a deţinut-o, în detrimentul vecinilor.
Instanţa de apel a analizat pricina ca şi cum obiectul acesteia l-ar fi constituit o acţiune în revendicare, apreciind că şi în situaţia în care iniţial suprafaţa de teren ar fi fost de 112 m2, pârâtul nu putea dobândi decât 71 m2, deoarece atâta deţinuse şi autorul vânzătorului.
Ajungând la concluzia că în patrimoniul pârâtului P.D. nu a putut intra în mod valabil, prin contractul de vânzare-cumpărare, decât suprafaţa de 71 m2, tribunalul a dedus caracterul ilicit al cauzei contractului, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional.
Soluţia este greşită.
Potrivit art. 967 Cod civil, valabilitatea cauzei este prezumată până la dovada contrarie.
Cauza este o parte a voinţei juridice şi constă în scopul urmărit prin încheierea convenţiei.
Prezumţia de licitate a cauzei poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, însă verificarea şi analiza acesteia este dificilă şi complexă, având în vedere că ilicit poate fi numai scopul mediat al actului juridic.
De aceea, probele directe în această materie sunt foarte rar întâlnite, motiv pentru care proba contrarie, ce cade în sarcina reclamantului care invocă ilicitatea cauzei, se sprijină, în general, pe fapte vecine şi conexe, din realitatea cărora să se deducă scopul urmărit.
în speţă, faptul conex invocat prin acţiune îl constituie procesul de grăniţuire şi revendicare, în timpul căruia s-a încheiat actul adiţional.
Dată fiind existenţa litigiului de grăniţuire, scopul urmărit de pârâţi în momentul încheierii actului adiţional este susceptibil de două interpretări: prima, în conformitate cu care cumpărătorul pârât a încercat să-şi constituie probe pentru a dovedi, în fraudarea intereselor reclamantei, că dreptul său de proprietate este mai întins decât cel prevăzut în contractul iniţial, deşi avea reprezentarea că dreptul pretins nu corespunde realităţii, şi a doua, potrivit căreia cumpărătorul a solicitat vânzătorului reglementarea întinderii dreptului său de proprietate în raport de titlurile antecesorilor vânzătorului şi de suprafaţa de teren preluată efectiv la data încheierii contractului.
Din probele administrate în cauză a rezultat conformitatea cu realitatea a celei de-a doua ipoteze.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, recurentul-pârât a preluat efectiv imobilul din str. Viilor nr. 4, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 112 m2, delimitat în mod clar de proprietatea reclamantei prin gardul despărţitor existent la acea dată.
Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta din prezenta cauză a desfiinţat linia de hotar şi a construit un nou gard la 12 m2, diferenţă de vechiul hotar (conform expertizei topometrice efectuate).
Recurentul P.D. a formulat acţiunea în grăniţuire şi a solicitat vânzătorului G.G. reglementarea situaţiei imobilului pe care l-a preluat la momentul cumpărării, întocmind, în baza actelor deţinute de acesta din urmă, actul adiţional.
In funcţie de împrejurările relevate, se desprind două elemente importante pentru aprecierea scopului urmărit de pârâţi la încheierea actului adiţional şi care sunt de natură să infirme caracterul ilicit al cauzei convenţiei.
în primul rând, cumpărătorul-recurent-pârât a avut în vedere configuraţia imobilului, existentă la data cumpărării şi pentru care a înţeles să plătească preţul convenit iar, ulterior, constatând că suprafaţa preluată în posesie nu coincide cu cea indicată în contract, a încheiat actul adiţional, bazându-se pe titlurile de proprietate ale antecesorilor vânzătorului, ce i-au creat convingerea că titlul său de proprietate este valabil pentru o suprafaţă de 112 m2 şi nu de 71 m2.
Faţă de considerentele reţinute, se impune admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului şi în fond, respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 157/1999)
| ← ACT DE CONCESIUNE ASUPRA UNUI LOC DE VECI. INADMISIBILITATEA... | ACT DE PROCEDURĂ. NULITATE RELATIVĂ. PARTEA ÎNDREPTĂŢITĂ... → |
|---|
