ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. ACŢIUNE PENTRU PRONUNŢAREA UNEI HOTĂRÂRI CARE SĂ TINA LOC DE ACT AUTENTIC DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
Posibilitatea instanţei de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare întemeiată pe existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare, priveşte numai suplinirea consimţământului părţilor la încheierea în formă autentificată a actului juridic intervenit între ele.
Aceasta presupune, prin ipoteză, un antecontract de vânzare-cumpărare valabil încheiat, în care celelalte clauze
contractuale au fost respectate, nefiind posibil ca instanţa, cu încălcarea principiului libertăţii contractuale, să suplinească consimţământul unei părţi chiar la realizarea acordului de voinţă în privinţa unei anumite operaţii juridice.
Dacă din probele administrate rezultă că diferenţa de preţ nu a fosi niciodată achitată de către beneficiarul promisiunii şi că părţile au înţeles să revoce convenţia intervenită între ele, nu poate fi admisă cererea prin care beneficiarul promisiunii a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin sentinţa civilă nr. 4.140/3.06.1994, Judecătoria Sectorului 5 a admis acţiunea formulată de reclamantul I.N. dispunând ca hotărârea să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la cota de 5/8 din imobilul compus din teren în suprafaţă de 190 m2 şi construcţie din paiantă şi cărămidă, cu 4 camere, la preţul de 180.000 lei, din care s-a achitat în avans suma de 100.000 lei.
Hotărârea a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1.125/12.05.1995 a Tribunalului Bucureşti - secţia a lll-a civilă, care a respins apelul declarat de pârâţii U.D şi U.C.A.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri instanţele au reţinut că la data de 28.05.1991 între reclamant şi autorul pârâţilor a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu la preţul de 180.000 lei, din care s-a achitat un avans de 100.000 lei, urmând ca până la 15.07.1991 să fie perfectat contractul de vânzare-cumpărare.
La data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autorul pârâţilor nu avea decât 5/8 din imobil, restul de 3/8 aparţinând pârâţilor.
Executarea în natură a convenţiei intervenite între părţi este posibilă prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs apelanţii U.D. şi U.C.A., invocând faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) şi că situaţia de fapt a fost greşit reţinută datorită interpretării eronate a probelor administrate (art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă).
în chitanţa încheiată între părţi s-a prevăzut ca până la 15.07.1991 să se achite diferenţa de preţ de 80.000 lei, moment în care se vor perfecta actele de vânzare-cumpărare. Or, restul de preţ nu a mai fost achitat datorită denunţării antecontractului de către ambele părţi, la 10.08.1991, situaţie în care pronunţarea unei hotărâri prin care consimţământul părţilor să fie suplinit, nu este posibilă, mai arată recurenţii.
Recursul este întemeiat.
La data de 28.05.1991 între intimatul I.N. şi autorul recurenţilor a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în str. T. nr. 65, proprietatea intimatului.
în cuprinsul antecontractului părţile au stipulat că încheierea în formă autentică a actului juridic intervenit va avea loc la 15.07.1991, când promitentul vânzător va primi şi diferenţa de 80.000 lei din preţul de 180.000 lei convenit şi din care, la încheierea antecontractului, a primit 100.000 lei.
Este adevărat că, pornind de la împrejurarea că un antecontract prin care părţile intenţionează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naşte în sarcina lor o obligaţie de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică şi că această obligaţie este susceptibilă de executare silită prin pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. însă această posibilitate, întemeiată pe dispoziţiile art. 1073-1077 cod civil vizează numai suplinirea consimţământului părţilor la încheierea în formă autentică a actului juridic intervenit. De aceea, se presupune, prin ipoteză, un antecontract valabil încheiat, în care celelalte clauze contractuale au fost respectate, nefiind posibil ca instanţa, încălcând principiul libertăţii contractuale, să suplinească consimţământul unei părţi chiar la realizarea acordului de voinţă în privinţa unei anumite operaţiuni juridice.
Din probele administrate rezultă atât împrejurarea că diferenţa de preţ nu a fost niciodată achitată de intimatul I.N., cât şi aceea că părţile au înţeles să revoce convenţia intervenită între ele.
în condiţiile revocării acestui acord de voinţă, care constă într-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, pronunţarea hotărârii care să suplinească acordul de voinţă al părţilor la autentificarea înscrisului încheiat, nu mai este posibilă.
Prin urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia şi în fond va admite apelul, cu consecinţa schimbării sentinţei, în sensul respingerii acţiunii. (Judecator Mihaela Tabarca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 3.193/1999)
| ← ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. CERERE DE REZOLUTIUNE... | ACT DE CONCESIUNE ASUPRA UNUI LOC DE VECI. INADMISIBILITATEA... → |
|---|
