Acţiune de revocare a donaţiei. Prescripţie extinctivă
| Comentarii |
|
Acţiunea în revocarea donaţiei, în condiţiile art. 829 şi urm. C. civ., este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, ce începe să curgă, de regulă, de la momentul încheierii liberalităţii (în speţă, data acceptării donaţiei).
C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 579 din 10 martie 2000,
în C.P.J.C.A. Cluj2000, p. 218
Prin sentinţa civilă nr. 9358 din 14 iulie 1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în rejudecare, s-a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanţii B.G., B.A., B.A., B.L., F.M., F.V. şi T.R.E. împotriva pârâtului Statul român, prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca. Totodată, s-a respins acţiunea faţă de Prefectura Judeţeană Cluj, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele.
Prin ofertele de donaţie autentificate sub nr. 10675 şi nr. 9657 din 1974, reclamanţii, în calitate de donatori, au donat Statului român imobilele cu nr. top. 14114/1/1/2, teren în suprafaţă de 2727 mp. şi nr. top. 15114/1/1/3, în suprafaţă de 31.882 mp, ofertele de donaţie fiind condiţionate de obţinerea autorizaţiei de construcţie pentru terenul rămas în proprietatea reclamanţilor cu nr. top. 15114/1/1/1, în suprafaţă de 10.675 mp, situat în Cluj-Napoca, str. Târnavelor nr. 35.
S-a reţinut că ofertele de donaţie au fost acceptate prin decizia nr. 25 din 24 ianuarie 1975 a fostului Consiliu Popular Judeţean Cluj, iar prin expertiza tehnică efectuată s-a stabilit că reclamanţilor le-a rămas terenul în suprafaţă de 2353 mp, restul fiind expropriat în baza Decretului nr. 41/1984.
S-a motivat că nu se poate reţine temeiul juridic invocat de reclamanţi, şi anume nerespectarea condiţiei de către donator, întrucât donatorul a emis autorizaţia, dispoziţiile art. 829 C. civ. nefiind operante.
Nu s-a reţinut nici existenţa dolului, întrucât donatorul şi-a îndeplinit obligaţiile, iar emiterea Decretului nr. 41/1984 nu este opera sa.
Referitor la precizarea de acţiune făcută de reclamanţi, prin care s-a invocat lipsa formei autentice pentru acceptarea donaţiei, motiv de nulitate absolută, cât şi lipsa consimţământului donatorilor, în raport cu actele viclene ale Statului român, instanţa de fond a motivat că nu s-a dovedit nicio violenţă, iar decizia nr. 25/1975 constituie un act autentic, în sensul dispoziţiilor legale.
S-a motivat că dreptul la acţiune este prescris, acesta fiind de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, ce a început să curgă la data emiterii deciziei nr. 25/1975.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 887 din 31 mai 1999 a Tribunalului Cluj.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii, solicitând casarea ei, admiterea apelului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
In motivarea recursului, reclamanţii au arătat că acţiunea nu este prescrisă, întrucât ofertele de donaţie au fost obţinute prin vicierea consimţământului.
Mai arată că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, bunurile preluate de către stat fără tidu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Cu privire la nulitatea donaţiei, arată că au invocat prevederile art. 813 şi art. 814 C. civ., potrivit cărora acceptarea donaţiei trebuia să se facă în formă autentică, iar decizia nr. 25/1975 este un act administrativ, şi nicidecum un act autentic.
S-a mai susţinut că hotărârile sunt nelegale, întrucât s-a încălcat competenţa materială. Imobilul revendicat, având o valoare de peste 500.000.000 lei, competenta soluţionării cauzei aparţinea tribunalului în primă instanţă, şi nu judecătoriei.
Referitor la Decretul de expropriere nr. 41/1984, s-a susţinut că acest decret este caduc, deoarece exproprierea s-a făcut fără proces-verbal de preluare a terenului, fără plata unei despăgubiri prealabile şi fără existenţa unei utilităţi publice.
In sfârşit, s-a arătat că s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/ 1958 privind prescripţia extinctivă, însă instanţa de apel nu a răspuns la această excepţie, ci dimpotrivă însă, consideră că se impune repunerea în termen, întrucât au promovat acţiunea în anul 1990, la scurt timp după abrogarea Legilor nr. 58 şi 59/1974, fiind repuşi în termen şi de Legea nr. 18/1991, precum şi de Legea nr. 167/1997.
Recursul reclamanţilor este neîntemeiat.
Corect cererea reclamanţilor de a se dispune revocarea donaţiei în condiţiile art. 829 şi urm. C. civ. este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care a început să curgă la data emiterii deciziei nr. 25/1975, iar repunerea în termen reglementată de art. 13 din Legea nr. 18/1991 se referă la termenul de prescripţie pentru acceptarea succesiunii, nicidecum la termenul în care se poate formula acţiunea în revocarea donaţiei.
Donaţia s-a făcut prin act autentic, cerinţa prevăzută de art. 813 C. civ. fiind îndeplinită. In conformitate cu dispoziţiile art. 814 C. civ., donaţia trebuie acceptată prin act autentic. Donaţia fiind făcută în favoarea unei persoane juridice de drept public, potrivit art. 817, ea trebuia acceptată prin decizia organului administrativ competent de a o accepta.
Această decizie de acceptare a donaţiei există, actul de acceptare având natura juridică de act autentic.
în ce priveşte critica referitoare la faptul că tribunalul nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, se reţine că reclamanţii nu au invocat această excepţie, ci au menţionat în motivele de apel suplimentare că art. 3 din decretul menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 72/1994, publicată în M. Of. nr. 284 din 6 octombrie 1994.
Această excepţie de neconstituţionalitate a fost admisă, consta-tându-se că dispoziţiile privitoare la termenul de prescripţie de 18 luni din art. 3 alin. (1) al Decretului nr. 167/1958 sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. Rezultă, astfel, că soluţia Curţii Constituţionale se referă numai la termenul de prescripţie în raporturile dintre fostele organizaţii socialiste, determinat de faptul că noua Constituţie nu se mai referă la aceste organizaţii, economia României fiind economie de piaţă.
Referitor la celelalte critici aduse deciziei, odată ce s-a stabilit că dreptul la acţiune este prescris şi, deci, excepţia este întemeiată, instanţa este împiedicată să cerceteze fondul dreptului.
în sfârşit, din verificarea tuturor dosarelor a rezultat că reclamanţii nu au invocat nicicând nelegalitatea hotărârii, pentru încălcarea competenţei materiale.
| ← Acţiune în justiţie pentru a se constata încetarea... | Revocarea pe cale judiciară a donaţiei dintre soţi.... → |
|---|
