Revocarea donaţiei pentru ingratitudine. Condiţii
| Comentarii |
|
Articolul 831 C. civ. prevede expres şi limitativ cauzele de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, constând în atentat la viaţa donatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave şi refuzul de alimente.
Chemarea în judecată în calitate de inculpat pentru infracţiunile de insultă şi calomnie într-o plângere prealabilă nu intră în conţinutul noţiunii de „injurii grave" şi nu determină revocarea donaţiei.
C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1409 din 4 iunie 2002, în P.J.C. 2001-2002, p. 106
Prin cererea înregistrată pe roiul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 2 noiembrie 2000, reclamantul A.I. a chemat în judecată pe pârâţii A.G. şi A.A.M., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care, în baza art. 829, art. 831 alin. (2) şi urm. C. civ., să se dispună revocarea contractului de donaţie asupra garsonierei din Bucureşti.
în motivarea cererii s-au arătat cele ce urmează.
Din cauza stării materiale precare a pârâtului, reclamantul i-a donat garsoniera în litigiu.
La venirea în Bucureşti, reclamantul a aflat că pârâtul a vândut garsoniera nepoatei sale, pârâtă în prezenta cauză; s-a refuzat, totodată, primirea sa în garsonieră.
Cerându-i justificarea înstrăinării, deoarece donaţia era făcută cu clauză, în sensul că, după moartea donatarului, donatorul să redevină proprietar, pârâtul l-a izgonit din garsonieră, facându-1 transfug, escroc, parvenit etc.
Mai mult, în anul 2000, i-a chemat în judecată la aceeaşi instanţă pe reclamant şi soţia sa pentru săvârşirea unor infracţiuni de insultă şi calomnie; acest fapt i-a indignat profund, fiind citaţi de către instanţa penală în Belgia, unde soţia sa este un medic stomatolog reputat.
Datorită dovedirii unei totale ingratitudini, se solicită revocarea contractului de donaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 7058 din 27 iunie 2001, s-a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii, ca neîntemeiată şi s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a fost obligat reclamantul la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată către pârât.
La soluţionarea cauzei, instanţa de fond a avut în vedere probele administrate, reţinând cele de mai jos.
Cererea de revocare a donaţiei este întemeiată pe ingratitudinea pârâtului-donatar faţă de donator.
Articolul 831 C. civ. prevede expres şi limitativ cauzele de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, respectiv atentat la viaţa donatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave şi refuzul de alimente.
S-a apreciat că chemarea în judecată în calitate de inculpat într-o cauză cu plângere prealabilă şi cuvintele adresate de pârât reclamantului nu se circumscriu noţiunii de „injurii grave".
împotriva sentinţei de fond a declarat apel reclamantul, pentru următoarele motive.
Referitor la ingratitudine, trebuie menţionat că, în Belgia, unde domiciliază reclamantul, persoanele acţionate în judecată penală sunt denigrate, evitate, inculparea lor fiind cunoscută de apropiaţi şi de pacienţii care erau programaţi la cabinetul soţiei sale; citaţiile nu se expediază prin poştă, ci sunt aduse de poliţiştii care supraveghează rondoul din S., iar cei chemaţi în judecată sunt chestionaţi, înregistraţi la D.P., cuprinşi în evidenţele M.J.B. şi, în caz de condamnare, pot fi extrădaţi în ţara lor de origine.
Prin decizia civilă nr. 3250/A din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, s-a respins apelul, ca nefondat.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelantul, criticând-o pentru următoarele motive.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus achitarea recurentului şi a soţiei sale în procesul penal promovat de intimat, iar sentinţa este definitivă prin respingerea recursului, procesul penal având efecte sub aspectul ingratitudinii.
Instanţa nu s-a pronunţat, în ceea ce priveşte ingratitudinea, asupra celor cinci scrisori ale donatarului-pârât în care a procedat la ameninţări, insulte, injurii şi şantaj, deşi aceste scrisori se aflau la dosarul cauzei.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
în mod corect, s-a reţinut că cele invocate de reclamant nu se circumscriu cazurilor de revocare a donaţiei prevăzute de art. 831 alin. (2) C. civ., respectiv delicte, cruzimi sau injurii grave. Chemarea în judecată pentru insultă şi calomnie, pretins săvârşite de recurent şi soţia sa (insultă şi calomnie care, în final, s-au dovedit a nu fi adevărate) nu se circumscrie gravităţii prevăzute de textul legal referitor la injurii. în ceea ce priveşte efectele în străinătate ale citării în procesul penal sub aspectul instituţional, invocate în susţinerea ingratitudinii, nu s-a produs nicio dovadă prin care să se aprecieze asupra gravităţii, în vederea aplicării art. 831 alin. (1) C. civ. Mai mult, faţă de faptul că se precizează că citaţiile sunt aduse de organele de poliţie, este neplauzibilă susţinerea sa privind persoanele care au avut cunoştinţă de aceasta.
în ceea ce priveşte critica referitoare la cele cinci scrisori ale donatarului, aceasta se încadrează în art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Aceste scrisori nu sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, aşa cum prevede art. 304 pct. 10 C. proc. civ.; din lectura acestora, unele destul de ample, nu rezultă elemente care să demonstreze injuriile grave care să justifice revocarea donaţiei.
Pentru aceste considerente şi cu aplicarea art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul, ca nefondat.
Notă: A se vedea şi C.A. Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 2347 din 15 noiembrie 2006, portal.just.ro, prin care s-a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 831 alin. (1) pct. 2 C. civ., iar, din probatoriul administrat, respectiv din înscrisurile de la dosar şi depoziţiile martorilor, a rezultat că, pe fondul unor neînţelegeri dintre pârâtul C.V. şi fosta sa soţie, care este fiica reclamantei, pârâtul a adresat injurii acesteia. Că acest fapt a fost reţinut în sentinţa penală nr. 334/2005 a Judecătoriei Timişoara, prin care pârâtul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 205 C. pen., aplicându-i-se, în baza art. 181 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., o amendă administrativă de 200 lei. Curtea a avut în vedere că această hotărâre penală a avut relevanţă în cauză pentru aprecierea gravităţii faptelor pârâtului, rezultând din conţinutul ei că injuriile şi ameninţările nu erau de natură a o alarma pe reclamantă, iar din depoziţiile martorilor audiaţi la fond şi în apel, că pârâtul i-a adresat insulte reclamantei pe fondul conflictelor între pârât şi fosta sa soţie.
Totodată, instanţa de recurs a stabilit că procesele-verbale de contravenţie prin care pârâtul a fost sancţionat în temeiul Legii nr. 61/1991 pentru săvârşirea unor fapte de tulburare a liniştii şi ordinii publice (atacate cu plângere), precum şi plângerea adresată Poliţiei municipiului Timişoara de fosta sa soţie pentru fapte de violenţă şi tulburarea liniştii publice sunt posterioare promovării acţiunii. Astfel, Curtea a conchis că, deşi între părţi au avut loc incidente prin care şi-au adresat insulte sau ameninţări, acestea nu au avut o gravitate care să conducă la concluzia că ar fi îndeplinite condiţiile art. 831 alin. (1) pct. 2 C. civ.
| ← Donaţie indirectă - stipulaţie pentru altul. Cerere de... | Ingratitudinea donatarului. Apreciere → |
|---|
