Revocarea pe cale judiciară a donaţiei dintre soţi. Inadmisibilitate. Prescripţie
| Comentarii |
|
Donaţia dintre soţi derogă de la principiul irevocabilităţii, faţă de prevederile art. 937 C. civ. Soţul donator poate să revoce oricând o astfel de donaţie, în tot cursul vieţii sale, chiar şi după încetarea căsătoriei, ori după decesul soţului donatar, prin simpla sa manifestare de voinţă, care nu trebuie să îmbrace o formă specială.
Pentru revocare nu este necesară promovarea unei acţiuni în justiţie şi nici intervenţia instanţei, întrucât aceasta nu poate hotărî în privinţa a ceea ce legiuitorul a dispus să fie lăsat la voia neîngrădită a persoanei (ad nutum).
De aceea, acţiunea promovată este inadmisibilă, neexistând nicio cauză legală de revocare, ale cărei condiţii de îndeplinire să poată fi analizate de către instanţă.
C.A Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1831 din 18 decembrie 1997, înC.P.J.C. 1993-1998, p. 17
Prin acţiunea înregistrată la 23 septembrie 1996, reclamantul K.M. a chemat în judecată pe pârâta C.M., solicitând instanţei să dispună revocarea donaţiei încheiate între el, în calitate de donator, şi fosta sa soţie, pârâta C.M., în calitate de donatar. în motivarea cererii, reclamantul a susţinut că a donat soţiei sale un apartament, în perioada căsătoriei şi, având în vedere că soţii au divorţat, consideră oportună revocarea donaţiei.
Prin sentinţa civilă nr 1707 din 20 februarie 1997, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea, ca fiind tardiv formulată, întrucât cererea are caracter patrimonial şi trebuia respectat termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, termen care a început să curgă de la data desfacerii căsătoriei.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea apelului formulat de reclamantul K.M., potrivit deciziei civile nr. 1836 din 5 septembrie 1997, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă. Instanţa de apel a constatat că dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 au fost aplicate corect, având în vedere calificarea dreptului ce se valorifică prin prezenta cerere. Sub acest aspect, instanţa a reţinut caracterul patrimonial al dreptului de a revoca donaţia.
împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul K.M., solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor privitoare la prescripţie şi a cerut, de asemenea, trimiterea cauzei spre rejudecare, la judecătorie.
Recursul va fi respins, deoarece, deşi motivarea în drept a instanţelor este greşită, trebuie menţinută soluţia de respingere a cererii, iar, conform considerentelor prezentei decizii, nu se impune nici trimiterea cauzei spre rejudecare.
Potrivit art. 937 C. civ., donaţia între soţi este esenţialmente revocabilă, soţul donator putând să o revoce oricând, chiar şi după încetarea căsătoriei, ori după decesul soţului donatar, simpla manifestare de voinţă a donatorului producând, în mod valabil, revocarea donaţiei. Ea poate îmbrăca forma expresă sau tacită, ca şi în cazul testamentului, fiind la bunul plac al dispunătorului, până la încetarea lui din viaţă.
De aceea, acţiunea promovată nu putea fi admisă, neexistând nicio cauză legală de revocare, ale cărei condiţii de îndeplinire să poată fi analizate de către instanţă, ştiut fiind că instanţa nu poate hotărî în privinţa a ceea ce legiuitorul a dispus să fie lăsat la voia neîngrădită a persoanei (ad nutum).
în consecinţă, recursul a fost respins, iar instanţa a schimbat numai motivarea greşită în drept, constatând că hotărârea de respingere a cererii de revocare a donaţiei trebuie menţinută, cu precizarea că este inadmisibilă, şi nu tardivă ori prescrisă.
| ← Acţiune de revocare a donaţiei. Prescripţie extinctivă | Donaţie indirectă - stipulaţie pentru altul. Cerere de... → |
|---|
