ACŢIUNE ÎN EVACUARE. ACHIESAREA PĂRŢILOR CU PRlVIRE LA CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. CERERE RECONVENŢIONALĂ PRIN CARE PÂRÂŢII SOLICITĂ STABILIREA UNUI DREPT DE RETENŢIE
| Comentarii |
|
Atâta vreme cât pârâţii au declarat că nu se opun acţiunii reclamanţilor, solicitând însă a le fi primită şi cererea reconvenţională având ca obiect obligarea reclamanţilor la plata de despăgubiri corespunzătoare îmbunătăţirilor aduse de ei imobilului, precum şi stabilirea unui drept de retenţie până la plata despăgubirilor, poziţia procesuală a pârâţilor are obiectul unei achiesări la acţiunea reclamanţilor. Prin urmare, se impune nu respingerea, ci admiterea acţiunii reclamanţilor şi evacuarea pârâţilor din imobil, cu recunoaşterea însă a unui drept de retenţie în favoarea pârâţilor până la plata despăgubirilor stabilite.
Secţia civilă, decizia nr. 2591 din 31 octombrie 2003
Aşa cum fără echivoc au arătat pârâţii la punctul 2 al înscrisului intitulat „întâmpinare şi cerere reconvenţională" depus înaintea primei instanţe, ei nu au înţeles a se opune admiterii acţiunii reclamanţilor, solicitând doar a le fi primită şi cererea lor reconvenţională, prin recunoaşterea unui drept de retenţie în favoarea lor până la plata de către reclamanţi a contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului litigios.
Aşa fiind, atât prima instanţă cât şi cea de apel erau datoare a observa că această poziţie procesuală a pârâţilor avea, juridic, valoarea unei achiesări la acţiunea reclamanţilor, ceea ce obliga, prin consecinţă, la pronunţarea unei soluţii de admitere a acţiunii reclamanţilor, dispunându-se evacuarea din imobil.
Este fără relevanţă că prin cererea lor reconvenţională pârâţii au formulat pretenţii de despăgubire cu echivalentul bănesc al amenajărilor şi îmbunătăţirilor aduse apartamentului, solicitând şi recunoaşterea unui drept de retenţie, căci aceste cereri în justiţie nu influenţau soluţia de principiu ce trebuia dată acţiunii reclamanţilor, evacuarea trebuind dispusă chiar dacă, sub aspectul realizării ei efective, se afla condiţionată de subzistenţa dreptului de retenţie până la plata către pârâţi a echivalentului bănesc al îmbunătăţirilor.
Dispunând respingerea acţiunii reclamanţilor, instanţele au procedat nelegal, fiind de văzut, sub acest aspect, şi că inclusiv în cazul în care achiesarea pârâţilor ar fi lipsit, acţiunea reclamanţilor apărea ca întemeiată câtă vreme aceştia sunt proprietarii tabulari ai imobilului, iar titlul lor de proprietate nu a fost desfiinţat, în timp ce pârâţii se sprijină doar pe un contract sub semnătură privată, care nu ar putea produce efecte în contra reclamanţilor nici prin raportare la prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938 (care prin art. 17 alin. 1 condiţionează dobândirea proprietăţii de înscrierea dreptului în cartea funciară, ceea ce pârâţii nu au făcut), nici în temeiul Legii nr. 7/1996, titlul lor nefiindu-le opozabil reclamanţilor câtă vreme nu a fost înscris în cartea funciară, conform art. 27 din această lege.
(Judecător Valentin Mitea)
| ← ACŢIUNE ÎN ANULAREA CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.... | SUSPENDAREA JUDECĂŢII ÎN TEMEIUL ART. 47 ALIN. (1) DIN LEGEA... → |
|---|
