Acţiune în anularea unui testament. Lipsa consecinţelor juridice asupra reclamanţilor. Interes legal
| Comentarii |
|
Interesul, ca una dintre condiţiile pentru a fi parte în proces, constă în folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă şi trebuie să fie legitim, juridic, personal şi direct, născut şi actual.
Acţiunea prin care reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a unui testament, constatarea că actul nu prezintă valoarea unui testament olograf şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la predarea tuturor mobilelor şi imobilelor succesiunii către stat, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nu are o finalitate care să producă efecte asupra reclamanţilor, care nu justifică, aşadar, un interes personal şi direct în cauză.
C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1163 din 7 mai 2003, în P.J.C. 2003-2004, p. 300
Prin cercrca înregistrată sub nr. 587 din 18 noiembrie 2001 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanţii S.N. şi S.I. au chemat-o în judecată pe pârâta R.S., solicitând constatarea nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr. 208 din 13 decembrie 1996 la BNP E.L.; să se constate că actul nu are nici valoarea unui testament olograf şi să se dispună obligarea pârâtei la predarea bunurilor mobile şi imobile către stat, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin sentinţa civilă nr. 1705 din 4 martie 2002, judecătoria a admis excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă şi a respins, în consecinţă, acţiunea formulată, obligând reclamanţii la 4.500.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâtă.
împotriva sentinţei civile, reclamanţii au declarat apel, criticând-o ca nctcmeinică şi nclegală, în sensul că excepţia lipsei de interes a fost admisă în mod greşit de către instanţă, din moment ce la dosar au fost depuse înscrisuri care probează existenţa interesului în promovarea cererii şi există motive de nulitate a testamentului, respectiv faptul că defunctul era în vârstă de peste 86 ani şi avea o serie de afecţiuni care au fost de natură să-1 împiedice să-şi exprime valabil consimţământul.
Apelul a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2007/A din 3 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 4078/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că orice persoană poate să dispună de bunurile sale pentru timpul când nu va mai fi în viaţă, acest drept garantat de legea civilă nefiind îngrădit de existenţa unor moştenitori rezervatari.
în cauză, a apreciat tribunalul, reclamanţii nu au dovedit vocaţia lor la succesiunea defunctului H.H., aşa încât în mod corect s-a reţinut lipsa lor de interes personal şi direct, din moment ce finalitatea acestui litigiu ar fi aceea ca patrimoniul succesoral să fie cules de stat, în lipsa moştenitorilor.
împotriva deciziei sus-menţionate, reclamanţii au declarat recurs, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, că în mod eronat s-a reţinut că reclamanţii intenţionează să renunţe la succesiunea defunctului în favoarea statului, din moment ce defunctul a avut mai multe proprietăţi naţionalizate cu titlu legal; în acest sens, interesul apare ca fiind nu numai personal al recurenţilor, ci şi unul de ordine publică, în sensul că instanţele trebuiau să constate, din oficiu, nerespectarea condiţiilor impuse de lege la întocmirea actului a cărui nulitate se solicită a fi constatată.
Recurenţii au probat şi împrejurarea formulării unei acţiuni în petiţie de ereditate.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat, ca nefondat, cu atât mai mult cu cât soluţia a vizat exclusiv excepţia lipsei de interes, iar în cuprinsul cererii de recurs se fac referiri la chestiuni de fond, ce exced cadrul procesual în temeiul prevederilor art. 304 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Curtea a constatat că, prin cererea introductivă, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a unui testament, constatarea că actul nu prezintă valoarea unui testament olograf şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la predarea tuturor mobilelor şi imobilelor succcsiunii către stat, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Prin finalitatea litigiului dedus judecăţii, atacarea legatului universal instituit în favoarea intimatei-pârâte de către reclamanţi, este lipsită de interes legal în persoana acestora, astfel că nu s-a putut reţine că
primele instanţe au făcut o aplicare greşită a legii, urmând ca, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
| ← Testament olograf. Calitatea de a cere nulitatea pentru lipsa... | Certificat de moştenitor. Acţiune în anulare exercitată de... → |
|---|
