Substituţie fideicomisară. Nevalabilitate parţială a testamentului

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Sancţiunea nulităţii absolute, prevăzută de dispoziţiile art. 803 C. civ., are un caracter parţial, în sensul că afectează numai

clauza care instituie o substituţie fideicomisară, iar nu întregul testament.

C.A. Bucureşti, Secţia a Ili-a civilă, decizia nr. 2964 din 9 noiembrie 2001, în P.J.C. 2001-2002, p. 320

Prin decizia civilă nr. 2292/A din 28 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Hl-a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâta V.M. împotriva sentinţei civile nr. 14738 din 16 noiembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii l.l. şi I.N., având ca obiect partajul succesoral.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că existenţa unei dispoziţii posibil anulabilă într-un testament nu poate duce la nulitatea întregului act care exprimă voinţa autorului testa­mentului, aşa cum e cazul testamentului datat 25 decembrie 1994.

împotriva acestei decizii, pârâta V.M. a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au greşit atunci când au ignorat şi au înlăturat motivul de apel referitor la nulitatea absolută a testamentului olograf, invocat în cauză de reclamant.

în acest sens, recurenta precizează că nulitatea absolută a testa­mentului în întregul său izvorăşte din existenţa unei substituţii fideicomisare, prohibită expres de art. 803 C. civ.

Rccursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Examinând conţinutul testamentului olograf, Curtea constată că menţiunea făcută în ultima parte a testamentului, în sensul că, „după moartea soţiei, să rămână tot la nepot", nu poate duce în niciun caz la nulitatea întregului testament, care conţine şi alte dispoziţii, făcute cu respectarea legii, cu privire la imobilele pe care a dorit autorul testa­mentului să le lase moştenire, şi care exprimă voinţa reală a acestuia.

Prevederile textului invocat de recurentă, art. 803 C. civ., au în vedere numai anumite dispoziţii ce nu pot produce efecte juridice, dar nu pot duce în niciun caz la nulitatea întregului act, aşa cum este cazul testamentului defunctului I.I.

Aşa fiind, în baza art. 316 C. proc. civ., coroborat cu art. 296 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

← Testament mistic. Lipsa procesului-verbal de su­prascriere...  Legate cu titlu particular. Interpretare. Invocarea unei... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Substituţie fideicomisară. Nevalabilitate parţială a testamentului