Nulitate certificat de moştenitor. Testament olograf. Sustragerea originalului. Efecte sub aspect probator. Cerere privind constatarea suportării pasivului succesoral. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
1. Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că testamentul a fost sustras din casa reclamantei în timpul înmormântării antecesorului părţilor, caz în care dovada acestuia se poate face cu martori, fiind aplicabile prevederile de excepţie ale art 1198 pct. 4 C. civ., întrucât fapta culpabilă şi de neînlăturat a unei persoane este asimilată forţei majore.
Faptul că a existat un înscris este în afara oricărui dubiu, acest aspect fiind recunoscut implicit şi de către pârâţi, iar în ceea ce priveşte conţinutul testamentului, acesta rezultă din copia depusă
la dosarul cauzei şi care a subzistat originalului, ca urmare a rămânerii lui în posesia unui avocat.
2. Petitul privind constatarea suportării pasivului succesoral de către reclamantă a fost în mod corect respins ca inadmisibil, deoarece, potrivit art. 111 C. proc. civ., constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept este inadmisibilă atunci când partea poate solicita realizarea dreptului, iar reclamanta nu a cerut obligarea pârâtelor la plata acestor cheltuieli.
C.A. Braşov, decizia civilă nr. 35/R din 17 ianuarie 2006, în C.P.J.C.A. Braşov 2006, p. 97
Prin sentinţa civilă nr. 1642 din 23 noiembrie 2004 a Judecătoriei Făgăraş s-a admis, în parte, acţiunea civilă a reclamantei G.V., împotriva pârâtelor T.I. şi N.M., pentru constatare calitate moştenitor şi masă succesorală.
S-a constatat că reclamanta a contribuit în cotă egală la cumpărarea autoturismului marca Opel Rekord, înscris pe numele defunctului D.C., decedat la data de 21 noiembrie 2003 şi s-a dispus înscrierea acestuia pe numele său.
S-a constatat că reclamanta a contribuit în cotă egală cu defiinctul la cdificarca construcţiilor existente pe imobilul din satul B., înscris în carte funciară, construcţii şi în carte funciară cota de 1/2 parte casă.
S-a dispus anularea, în parte, a ccrtificatului de moştenitor întocmit de BNP M.S. cu privire la masa succesorală şi cotelc cuvenite pârâtelor din construcţii.
S-a dispus intabularea în cartea funciară la numele reclamantei a cotei de 1/2 parte din construcţiile edificate pe imobilele mai sus descrise.
S-au respins capetele de cerere privind constatarea calităţii de moştenitoare testamentară, masă succesorală şi cheltuieli de înmormântare şi pomenire ale defunctului.
Prin decizia civilă nr. 549 din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel B., s-a respins apelul formulat de pârâtele T.I. şi N.M. împotriva sentinţei civile nr. 1642 din 2004 a Judecătoriei Făgăraş.
S-a admis apelul formulat de reclamanta G.V. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
- s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 34 întocmit la data de 29 martie 2004 a BNP M.S.;
- s-a constatat că masa succesorală după defunctul D.C., decedat la 21 noiembrie 2003 în localitatea B., judeţul B. este alcătuită din cota de 1/2 din imobilul înscris în carte funciară, alcătuit din curte de 295 mp şi grădină de 749 mp, întreg imobilul înscris în carte funciară alcătuit din construcţii, curte de 194 mp şi grădină de 924 mp, autoturismul marca O.R., înmatriculat;
- s-a constatat că reclamanta G.V. este unica succesoare în calitate de moştenitoare testamentară;
- s-a dispus intabularca dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor ce constituie masa succesorală şi înscrierea autoturismului pe numele acesteia;
- s-au respins restul pretenţiilor privind constatarea contribuţiei în cote egale la dobândirea construcţiilor şi autoturismului şi constatarea suportării cheltuielilor de înmormântare;
- s-a păstrat dispoziţia de admitere în parte a acţiunii.
Instanţa de apel a reţinut următoarele.
Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că testamentul a fost sustras deodată cu un alt dosar din casa reclamantei în timpul înmormântării antecesorului părţilor.
Acest testament este unul olograf, fiind scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului, conform art. 859 C. civ. Având în vedere că testatorul a înţeles să lase toată averea reclamantei, ne aflăm în prezenţa unui legat universal care îi conferă acesteia chemarea la întreaga succesiune.
Prin urmare, reclamanta culege întreaga moştenire a defunctului, moştenire ce este alcătuită din cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. nr. 800 B., din întreg imobilul înscris în C.F. nr. 1564 B. şi din autoturismul O.R., înmatriculat.
în ceea ce priveşte pctitul privind constatarea contribuţiei, în calitate de concubină, la dobândirea, în cote egale, a autoturismului şi la construirea imobilelor ce compun masa succesorală, Curtea reţine că reclamanta avea posibilitatea să solicite doar realizarea unui drept de creanţă echivalent cu contribuţia sa la dobândirea bunurilor comune, şi nu constarea unui drept de proprietate, astfel cum în mod nelegal a reţinut prima instanţă şi cum în mod corect au sesizat pârâtele prin motivele de apel. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute anterior, potrivit cărora reclamanta culege aceste bunuri în calitate de unică moştenitoare testamentară, aceste capete de cerere sunt de prisos şi lipsite de interes, astfel încât nici motivele de apel formulate de
către pârâte cu privire la aceste aspecte, deşi neîntemeiate, nu vor fi analizate.
Referitor la petitul privind constatarea suportării pasivului succesoral de către reclamantă constând în cheltuieli de înmormântare, curtea a reţinut că acesta este corect soluţionat de instanţa de fond, deoarece, potrivit art. 111 C. proc. civ., constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept este inadmisibilă atunci când partea poate solicita realizarea dreptului. Or, în speţă, reclamanta a solicitat doar constatarea suportării cheltuielilor de înmormântare, deşi avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtelor la plata acestor cheltuieli.
în dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că art. 1198 C. civ. enumeră excepţiile la principiul instituit cu valoare de regulă de drept în art. 1191 C. civ., care interzice proba testimonială pentru dovedirea actelor juridice cu valoare de peste 250 lei.
Un eveniment nu poate fi considerat de forţă majoră, decât dacă accsta nu putea fi previzibil în mod normal.
Pretinsa sustragere a unui act ce serveşte drept probă scrisă nu poate constitui, în sine, un caz de forţă majoră, ci constituie efectul unor cauze, care, pentru a fi considerate de forţă majoră, trebuie să fie independente de voinţa titularului, total imprevizibile şi care să excludă ideea oricărci culpe de neglijenţă.
Instanţa a procedat cu superficialitate, la analiza textului art. 1198 alin. (4) C. civ., pe care 1-a aplicat stării de fapt, în contradicţie cu cerinţele acestei dispoziţii.
Instanţa, cu încălcarea legii, nu s-a preocupat de cercetarea împrejurărilor care au făcut posibilă pretinsa sustragere a actului şi dacă aceste împrejurări pot exclude culpa reclamantei pentru nediligenţă, respectiv dacă aceste împrejurări au fost mai presus de voinţa şi prevederea reclamantei în păstrarea actului.
Nelegalitatea este cu atât mai evidentă cu cât pârâtele au contestat autenticitatea actului, pe care l-au considerat un fals, iar instanţa de fond, prin verificare de scripte, a conchis că semnătura nu aparţine cu certitudine testatorului, iar expertiza grafologică nu a fost posibilă în lipsa actului original, împrejurări despre care instanţa nu face vorbire.
Instanţa nu a cercetat şi nu a reţinut că nu există capăt de cerere în constatarea împrejurărilor de forţă majoră care au condus la pierderea actului şi care să justifice încercarea de valorificare a copiei xerox, prin proba testimonială.
Judecând în recurs, instanţa a reţinut că motivul cu privire la aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 1198 pct. 4 C. civ., pe care se fundamentează soluţia instanţei de apel, este nefondat.
Printre excepţiile de la regula înscrisă în art. 1191 C. civ., referitoare la dovada actelor juridice, stabilite prin art. 1198, în legătură cu admisibilitatea probei testimoniale, este şi aceea privind imposibilitatea creditorului de a-şi fi procurat o dovadă scrisă. Această excepţie, având caracter de principiu, corespunde pe deplin principiului descoperirii adevărului, care este de esenţa probaţiunii juridice, având aplicabilitate în toate cazurile, deci şi acela în care testamentul original a fost distrus ori dosit, după moartea dispunătorului sau prin fapta unei alte persoane.
Ca urmare, dispoziţiile art. 1198 C. civ. îngăduie dovada cu martori şi prezumţii, ori de câte ori partea nu poate înfăţişa originalul înscrisului ce-i servea ca dovadă, dintr-o cauză de forţă majoră. Dispariţia testamentului, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor, a fost provocată de o cauză de forţă majoră, întrucât fapta de neînlăturat a unei persoane este asimilată forţei majore. Pe de altă parte, proba cu martori este posibilă, deoarccc în cauză s-a urmărit dovedirea unui fapt material determinat de împrejurările în care a dispărut testamentul şi de existenţa unui astfel de testament.
Faptul că a existat un înscris este în afara oricărui dubiu, acest aspect fiind recunoscut implicit şi de către pârâţii-recurenţi, care la interogatoriu au recunoscut că au auzit de existenţa unui testament al defunctului în favoarea intimatei-reclamante. Reclamanta este arătată ca moştenitoare testamentară, chiar în cuprinsul sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale, eliberate de Primărie. In ceea ce priveşte conţinutul testamentului, acesta rezultă din copia depusă la dosarul cauzei şi care a subzistat originalului, ca urmare a rămânerii lui în posesia unui avocat.
în aceste condiţii, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1198 pct. 4 C. civ., întrucât dispariţia testamentului original constituie rezultatul de neînlăturat al unei persoane interesate, concretizată în sustragerea actului.
Nefondat este şi motivul referitor la inexistenţa unui capăt de cerere în constatarea împrejurărilor de forţă majoră şi care au condus la pierderea actului, întrucât mijloacele de apărare şi dovezile, astfel cum au fost arătate în motivele de apel, se circumscriu dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., fără a constitui cereri noi în apel.
Formularea unui petit în constatarea împrejurărilor de forţă majoră este inutilă, în condiţiile existenţei unui capăt de cerere pentru constatarea calităţii de moştenitor testamentar, care impune analizarea tuturor aspectelor legate de justificarea acestei calităţi.
Critica vizând autenticitatea testamentului olograf, considerat a fi fals, nu este susţinută de mijloace de probă care să ateste cu certitudine că atât scrisul, cât şi semnătura nu ar aparţine testatorului.
în considerarea celor expuse, recursul a fost respins.
Notă: A se vedea şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 13526 din 5 octombrie 2007, definitivă prin respingerea apelului, nepublicată, prin care s-a reţinut, în lipsa invocării unei cauze a lipsei originalului testamentului olograf, că pârâţii Z.C.A. şi Z.L.M. nu au depus la dosar testamentul de care se prevalau, ci doar o fotocopie a accstuia, aşa încât nu s-a făcut dovada calităţii lor de legatari.
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în anulare exercitată de... | Testament mistic. Lipsa procesului-verbal de suprascriere... → |
|---|
