Invocarea calităţii de moştenitor. Neacceptarea succesiunii. Repunere în termen. Motive temeinice
| Comentarii |
|
Nu se poate dispune anularea certificatului de moştenitor în care reclamanta nu a fost inclusă, dacă aceasta nu a făcut dovada acceptării succesiunii mamei sale.
Faptul că, din anul 1973, reclamanta s-a stabilit definitiv în străinătate şi nu a mai întreţinut relaţii cu rudele sale din ţară, necunoscând împrejurarea că mama sa a decedat, nu constituie un motiv temeinic pentru repunerea sa în termenul de acceptare a succesiunii, conform art. 700 alin. (2) C. civ.
C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1119 din 31 octombrie 1996, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 83
Reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P.F., M.N., V.M. şi C.V., să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 504 din 13 aprilie 1984, eliberat de notariatul de Stat al Sectorului
2 şi să se constate că este unica moştenitoare a defunctei S.A., decedată la 20 iunie 1983.
în motivarea acţiunii se arată că reclamanta este fiica defunctei S.A., iar în anul 1973 s-a stabilit definitiv în străinătate, împreună cu fiica şi soţul său. De atunci nu a mai întreţinut relaţii cu rudele sale din ţară şi nu a cunoscut împrejurarea că mama sa a decedat.
Judecătoria Sectorului 2, reţinând că reclamanta a avut cunoştinţă de decesul mamei sale în anul 1983 şi nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, prin sentinţa civilă nr. 1.867 din 3 martie 1995 a respins acţiunea, ca nefondată, soluţie ce a fost menţinută în apel, prin decizia civilă nr. 472 din 16 februarie 1996 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă.
împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, invocând nulitatea certificatului de moştenitor eliberat în urma decesului mamei sale, deoarece nu au fost respectate cerinţele art. 95 C. proc. civ. privind citarea recurentei în faţa notarului, printr-un ziar de largă circulaţie, citarea facându-se prin afişare la uşa Notariatului şi la domiciliul pe care reclamanta 1-a avut înainte de a părăsi ţara.
Recursul este nefondat.
Chiar reclamanta, prin răspunsul la interogatoriu, a recunoscut că nu a comunicat rudelor din ţară adresa unde locuieşte în străinătate. De asemenea, a recunoscut că nu a fost în raporturi bune cu mama sa şi a fost obligată prin hotărâre judecătorească să-i plătească o pensie de întreţinere.
în aceste condiţii, nu se poate reţine reaua-credinţă a rudelor sale, care nu cunoşteau, în 1983, când a decedat S.A., care este domiciliul recurentei.
Pe de altă parte, faptul că recurenta nu a mai întreţinut raporturi cu rudele sale din ţară nu constituie un motiv temeinic pentru ca, în condiţiile art. 700 alin. (2) C. civ., să fie repusă în termenul de acceptare a succesiunii mamei sale.
Notă: După intrarea în vigoare a Decretului nr. 167/1958, instituţia repunerii în termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală este reglementată de dispoziţiile art. 19 din acest act normativ.
| ← Certificat de vacanţă succesorală. Calitate procesuală... | Testament olograf. Calitatea de a cere nulitatea pentru lipsa... → |
|---|
