Acţiunea în revendicare, imposibilitatea comparării titlurilor pentru situaţia în care titlul uneia dintre părţi nu este actual şi valabil
| Comentarii |
|
Legea nr. 7/1996, art. 33 (Decretul-lege nr. 115/1938, art. 32)
Intabularea în cartea funciară este protejată potrivit principiului forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară.
Compararea titlurilor de proprietate ale unor subiecţi diferiţi asupra aceluiaşi imobil poate fi efectuată numai între titluri deopotrivă actuale şi deopotrivă valabile.
Decizia civilă nr. 200/Ap din 10 octombrie 2006 - L. V. opinie
separată C.M.T.
Dreptul de proprietate al apelantului a încetat, aşa cum rezultă cu evidenţă din CF în care este înscris ca proprietar al imobilului, U.T.B. Această intabulare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, s-a făcut împotriva apelantului, adică împotriva aceluia care era înscris ca titular al dreptului asupra căruia s-a făcut înscrierea, potrivit principiului relativităţii care guvernează cărţile funciare. Nu constituie obiect de analiză al instanţei, în cauza de faţă, dacă transmisiunea proprietăţii a operat în condiţiile art. 481 C. civ. (invocat de apelant), întrucât instanţa nu a fost învestită cu această chestiune.
Prin urmare, în momentul de faţă, apelantul nu mai este proprietar al imobilului în cauză, deoarece, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996 (art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938), dacă un drept real s-a înscris în cartea funciară în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există. Altfel spus, intabularea în cartea funciară este protejată potrivit principiului forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, în cauză nefacându-se dovada unei acţiuni în rectificare a cuprinsului cărţii funciare, finalizată evident cu o hotărâre de admitere a acesteia.
Aşa fiind, în prezent, titlul de proprietate al apelantului asupra imobilului în cauză, ţine de istoricul proprietarilor ce apar evidenţiaţi în cartea funciară de-a lungul timpului, de la constituirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil şi până în prezent.
Ori, compararea titlurilor de proprietate al unor subiecţi diferiţi asupra aceluiaşi imobil poate fi efectuată numai între titluri deopotrivă actuale şi deopotrivă valabile.
Cum titlul apelantului nu mai este actual şi consecutiv, nici valabil în momentul de faţă, el nu poate fi comparat cu titlul pârâtei.
Aceasta înseamnă, în planul cauzei de faţă, că soluţia pronunţată pe fond de către tribunal este legală şi temeinică, urmând a fi păstrată, iar apelul, nefondat.
Ca urmare, făcând aplicaţiunea art. 296 C. proc. civ., instanţa a respins apelul ca nefondat şi a păstrat soluţia atacată.
| ← Reîncredinţare minor. Criterii de apreciere. Opţiunea... | Lipsa unei clauze exprese în legătură cu locul plăţii din... → |
|---|
