Acţiune în constatare a nulităţii absolute a procurii şi a antecontractului de vânzare-cumpărare

Comentarii

0

C. proc. civ., art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b),

art. 2827 alin. (1)

Tribunalul a reţinut că petitul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă nulitatea procurii, şi că această cerere ar avea un caracter neevaluabil în bani. Acest argument nu poate fi ţinut, având în vedere împrejurarea că acţiunea dedusă judecăţii, vizează valorificarea unor drepturi patrimoniale, ea având în mod cert un caracter patrimonial.

C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 17R din 12 ianuarie 2011 (nepublicată)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 16.04.2007, reclamanta D.J. a chemat în judecată pe pârâţii

T.S., Biroul Notarului Public N., A.A.A. şi C.R.O., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a procurii autentificate sub nr. 6387 din 24.10.2006 de BNP N., să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6627 din 07.11.2006 de BNP N., să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6913 din 22.11.2006 de BNP N. şi să dispună rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate transmis prin actul de vânzare cumpărare menţionat, privind terenul extravilan în suprafaţă de 12.485 mp, situat în com. Corbeanca, jud. Ilfov, având nr. cadastral 3800, înscris în cartea funciară nr. 5036 a comunei Corbeanca.

în motivare, reclamanta a arătat că terenul menţionat, proprietatea sa, a fost vândut la data de 22.11.2006 de pârâtul T.S. către pârâta A.A.A., pârâtul acţionând ca pretins mandatar al reclamantei, în baza procurii autentificate sub nr. 6387 din 24.10.2006 de BNP N. Reclamanta nu a semnat mandatul de care s-a prevalat pârâtul Ia vânzare şi nu a acordat, nici măcar verbal, vreun mandat în acest sens pârâtului sau vreunei alte persoane, iar la data de 24.10.2006 nu s-a deplasat în Bucureşti, aşa cum se precizează în încheierea de autentificare a procurii.

Reclamanta a învederat că atât promisiunea, cât şi contractul de vânzare-cumpărare sunt nule absolut pentru lipsa totală a consimţământului acesteia, lipsind totodată cauza acestor acte juridice. Vânzarea a fost perfectată la un preţ neserios de 90.000 Euro, valoarea reală a terenului fiind de 260.000 Euro. Reclamanta că a aflat despre înstrăinarea imobilului la data de 20.02.2007, când i s-a eliberat de către Biroul de Carte Funciară Buftea o copie a cărţii funciare nr. 5036, deschisă pentru acest teren.

La termenul de judecată din 27.04.2009, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, având în vedere caracterul evaluabil în bani al cererii, precum şi valoarea obiectului cererii la data introducerii acţiunii, respectiv 867.438 lei, echivalentul sumei de 260.000 Euro.

Prin sentinţa civilă nr. 6083 din 27.04.2009, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La termenul de judecată din 04.05.2010, tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, având în vedere obiectul capătului principal de cerere - constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. 6387 din 24.10.2006 de BNP N.

Prin sentinţa civilă nr. 649 din 04.05.2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta D.J. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a constatat conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, s. civ., pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa este reprezentat de obiectul capătului principal de cerere (constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. 6387 din 24.10.2006 de BNP N.), în funcţie de care se determină totodată instanţa competentă să soluţioneze cauza, celelalte capete de cerere fiind accesorii celui dintâi.

Astfel, se constată că reclamanta a invocat lipsa totală a consimţământului şi lipsa cauzei acestui act juridic (procura autentificată sub nr. 6387 din 2006), solicitând constatarea nulităţii absolute a procurii şi, ca o consecinţă a admiterii acestui capăt de cerere, constatarea nulităţii absolute a actelor juridice subsecvente, respectiv antecontractul şi contractul de vânzare-cumpărare încheiate de pârâtul T. S., în calitate de pretins mandatar al reclamantei D.J.

Tribunalul a reţinut că, capătul principal de cerere nu poate fi considerat evaluabil în bani, întrucât reclamanta solicită instanţei să constate nulitatea absolută a unui act juridic nepatrimonial, astfel că acest capăt de cerere nu poate fi exprimat în bani. Prin urmare, valoarea terenului cu privire la care s-a acordat procura şi au fost încheiate antecontractul şi contractul de vânzare cumpărare a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată nu reprezintă valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, neputând fi stabilită valoarea pecuniară a unei procuri.

A apreciat tribunalul că potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 şi art. 5 C. proc. civ., Judecătoria sectorului 1 Bucureşti (în raza teritorială a căreia se află domiciliul unuia dintre pârâţi şi pentru care a optat iniţial reclamanta) este competentă să soluţioneze prezenta acţiune având ca obiect principal constatarea nulităţii absolute a unei procuri, obiectul acţiunii fiind neevaluabil în bani.

împotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamanta D.J.

[...]

Examinând criticile formulate, Curtea constată următoarele: în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, ce vizează încălcarea principiului contradictorialităţii dezbaterii, argumentele părţii nu se regăsesc în cuprinsul practicalei sentinţei civile nr. 649 din 04.05.2010.

în cuprinsul acesteia, se arată că tribunalul a invocat din oficiu excepţia şi a acordat părţilor cuvântul în dezbaterea excepţiei, respingând proba cu expertiză topografică solicitată de apărătorul reclamantei.

Cum din cuprinsul încheierii de şedinţă din 4.05.2010 rezultă că părţile au avut posibilitatea să-şi spună punctul de vedere asupra excepţiei invocate, instanţa rămânând în pronunţare asupra excepţiei, şi nu asupra probatoriului, aşa cum greşit susţine recurenta, primul motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.

în ceea ce priveşte însă cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă nulitatea absolută a procurii autentificate sub nr. 6387 din 24.10.2006 de BNP N., nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6627 din 07.11.2006 de BNP N., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6913 din 22.11.2006 de BNP N. şi rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate transmis prin actul de vânzare-cumpărare menţionat privind terenul extravilan în suprafaţă de 12.485 mp, situat în com. Corbeanca, jud. Ilfov, având nr. cadastral 3800, înscris în cartea funciară nr. 5036 a comunei Corbeanca.

Cauza a fost înregistrată iniţial la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti la data de 27.04.2009, reţinând că valoarea estimată de reclamantă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată depăşeşte suma de 500.000 lei, reţinând incidenţa art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ..

Sub aspectul valorii, există precizarea expresă a reclamantei.

Potrivit deciziei 32 din 09.06.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 282 alin. (1) C. proc. civ., se interpretează în sensul că în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale, având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.

Tribunalul a reţinut că petitul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă nulitatea procurii, şi că această cerere ar avea un caracter neevaluabil în bani.

Acest argument nu poate fi ţinut, având în vedere împrejurarea că acţiunea dedusă judecăţii, vizează valorificarea unor drepturi patrimoniale, ea având în mod cert un caracter patrimonial.

Ca atare, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă aparţine, conform art. 2 alin. (1) lit. b), Tribunalului Bucureşti, situaţie în care, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei civile recurate şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare în fond, Tribunalului Bucureşti.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: